vineri, 26 februarie 2010

260210

neaţă
azi emigrez pe bune
pentru o seara la sighişoara
la festu de blues

si-am ajuns un meloman ignorant si afon

care foloseşte muzica drept surogat pentru droguri

joi, 25 februarie 2010

250210

salut
unde eşti?
acasă.
nu mergi la şcoală?
ba da. acum fumez o ţigară şi plec.
paranteză phone talk cu taică-mio închid paranteză

căcat
feţe interfeţe moace cuvinte cusute pe gură
gură închisă
buze cusute cu o sârmă din cuvinte ruginite

mă inervez mă enervează când nu sunt când nu suntem pe faţă

paranteză
rezumat pe ultimele zile: 20 - concert evolution amberskin pistol cu capse avioane în cap dorinţă maximă de evadare oprit de un pumn în moacă şi prins şi încarcerat într-un pat de câmin cu maria, 21, 22, 23, 24 - concert andercover lăsat de antibiotice reluat consumul de bere
închid paranteză

în noaptea aia m-am detaşat de mine de tot ce înseamnă viaţa mea
ieri o întrebam dacă i-ar plăcea să fie un balon cu heliu
eu sunt un balon cu heliu
şi plutesc şi pământul nu mai e o opţiune pentru mine
baloanele cu heliu nu aterizează niciodată
cât timp sunt în viaţă

baloanele cu heliu nu au probleme de conştiinţă, nu se împotmolesc pe parcurs
baloanelor cu heliu li se rupe de bine şi de rău chiar dacă nu l-au citit pe nietzsche
paranteză dacă i-am pocit numele asta e, n-are decât să pună pot închid paranteză

parafrază chuck puck: ce ar face cioran dacă ar învia? ar da o labă.

mă întorc la feţe şi la moacele care mă scot din ţâţâni
nu suport pe ăia ce-şi mutilează stereotipurile comportamentale doar pentru că nu ştiu ce ochi ai nu ştiu cui ar putea să fie îndreptaţi spre ei - i kill yourself
mă urăsc când fac faze dintr-astea

"free your mind and your ass will follow" funkadelic

luni, 15 februarie 2010

150210

la mică publicitate:

caut loc de muncă
profesie: borfaş
dau spargeri în biografii
modul de operare: intrare prin amintiri

dacă aveţi nevoie de servicii în acest domeniu, iau în calcul contractele pe termen limitat sau nelimitat

duminică, 14 februarie 2010

140210

asta e una dintre zilele alea cand trebuie sa-ti reamintesti ca te-ai trezit cu gandul sa rastorni lumea, sa o intorci cu susu-n jos sa o scuturi pana cade tot, sa o intorci pe dos si sa o bati pana iese si ultimul fir de praf

vineri, 12 februarie 2010

120210

george, injuratura, nu-mi mai pot scoate prostia aia din cap, deci vesti bune o sa se scrie

n-am tigari
n-am net
sunt la biblioteca la uat
venit sa caut chestii despre radu cosasu
am citit doar 50 pg din alti 2 ani pe un bloc de gheata
si e prea blana nenea ca sa fie adevarat
long live the cis!

paranteza diacritice nu sunt pentru ca efectiv nu sunt inchid paranteza

miercuri, 10 februarie 2010

100210

neaţă
teribil de senin
mă trezesc pe la 9 fara ceva, mă sună taică-mio, şi-a luat telefon şi n-are ce face şi n-am nervi de el
blocaj blocaje blocat blocând blochează blocator blocajeală...
avântul s-a spart, risipit, destrămant, dezintegrat, dizolvat, diluat, împrăştiat în dimineţile astea fantastice când nu-ţi vine să ieşi din casă, deşi eşti convins că singura şansă pe care o ai să ţi se-ntâmple ceva fain e să deschizi dracului uşa şi să faci paşi
să-l laşi dracului de învăţat, mai exact încercările succesive şi monotone de a învăţa

dacă ieşi afară te-ntorci rapid înăuntru, pentru că aici nu-ţi vine să vorbeşti, pentru că ţi-e frică să vorbeşti, pentru nu te-ai plictisit de joc ăsta dar eşti aproape convins că nu să-ţi spună nimic şi nici măcar copacii din centru nu mai au nicio semnificaţie pentru nimeni
nu-ţi mai rămâne decât să crezi că nu există nimic în afara hazardului; renuntare; voi spune că nişte oameni au plantat toţi copacii ăia la întâmplare şi n-au vrut să spună nimănui nimic

nici măcar bricheta nu mai merge aşa!

şi nu ştiu cine dracu mi-a băgat mărgineanu-n playlist

mă trezesc şi dau o fugă până la upm alias petrică să văd când au pus sesiune de re-uri, veşti bune: din 15 până în 21

pe drum mă-ntâlnesc cu anca la semaforul din colţu papiului
te-ai trezit acum 5 minute!? răspuns corect şi n-am făcut duş şi sunt îmbrăcat în hainele de ieri şi mă bucur pe bune că ne-am întâlnit, dar mă grăbesc pe bune, nu ştiu de ce, să ajung acasă

flashforward
mă voi trezi într-o dimineaţă la primăvara şi v-a fi o zi superbă şi l-a un momendat soarele va ajunge şi-ndreptul ferestrei mele imense; şi chiar dacă se va fi făcut după-masă până atunci, voi ieşi de sub plapumă, mă voi ridica din pat, voi întorce fotoliile cu faţa spre geam, voi merge în bucătărie, fac cafea, mă voi întoarce cu 2 ceşti, ba nu, mă voi întoarce cu 2 borcane, o pungă de zahăr, o linguriţă şi cu un cui. întrebare: cine va sta în al 2-lea fotoliu?

înapoi în azi

întors înăuntru. mă gândesc serios să mă apuc de citit tragediile, înjurătură/imprecaţie, dar mă apuc să-mi corectez cununia lui gombrovitz pe care am scanato ieri
mă sună prientenu meu anaxymandru şi mă cheamă la o cafea. în cât timp eşti gata? mă gândesc: dacă fac un duş şi mă schimb vreo 40 de minute, dacă nu, vreo 20. răspund: în 20 de minute. unde? tutun.

apoi m-am întors iar rapid acasă deşi ceva mă făcea să-mi să-mi doresc să rămân şi ceva încă mă face să-mi doresc dacă nu neapărat să-măntorc măcar să ies; aş putea ieşi măcar să număr iar copacii ăia, să-mi iau caietu şi să văd poate înţeleg ceva
numai că distanţa de la dorinţă la voinţă e cât cea de la linia orizontului până la cer sau cât cea de la schopenhauer până la nietzsche

breaking news
se pare că după toate probabilităţile această molimă, această pandemie, această catastrofă, această invazie de încuiaţi a ajuns la o fază de expansiune incomensurabilă, neclară, confuză, absurdă
momentan toate instituţiile sunt depăşite de situaţie, nu mai suntem capabili să vă mai oferim decât un singur sfat: ţine-ţi cuiele aproape, dacă reuşiţi să face-ţi rost recurgeţi la piroane, să nu cumva să uitaţi ciocanul acasă şi fiţi pe fază!

brusc observ că mai am doar 2 ţigări şi asta înseamnă 2 variante:
1. ieşi naibii afară şi-ţi iei un pachet
2 . fumezi ce ai

aprind o ţigară şi analizez situaţia:
varianta număru 2 nu e o variantă, asta fac.
varianta număru 1 presupune să ies afară unde mi se pot întâmpla chestii neobişnuit de faine
varianta număru 3 nu există da mi-ar prinde bine

o situaţie jenant de comică: îţi schimbi atitudinea, de pe o zi pe alta, faţă de cineva şi respectiva persoană nu se prinde şi dintr-o dată la primul pas surprinzător pe care-l faci, începe să-ţi înţeleagă fiecare gest pe dos

acu mă enervează faza cu paşii!
prea mulţi!... prea mulţi paşi inutili
de ce naiba ne deplasăm păşind?
ăsta e primu rând din dexu online de la pas: 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă: p. gener. distanță mică.
cred că ar fi mai eficient în salturi
nu ştiu dacă ar trebui să generalizez da eu sunt o fiinţă prin definiţie ineficientă

a... şi se pare că n-are să fie ultimul, pe seară sau cel mai probabil mâine seară va fi adevăratul ultim pseudochef, care se anunţă a fi hyper-mega
co-pseudochefuitori anunţaţi: aceiaşi

treaba de rahat e că aş avea destule chestii de făcut azi... măcar dacă mai ajung în 74 şi tot e ok
oricum mâine e program de filarmonică şi mă-ndoiesc că mă poate răzgândi ceva

marți, 9 februarie 2010

090210

azinoapte
mega-pseudochef marca horea

am bătut un piron la un ceai verde

probabil ultimul

luni, 8 februarie 2010

080210

10.30am aştept în faţa porţii, în teneşi, pantaloni de trening băgaţi în şosete că îi port în loc de izmene şi bluza albastră cu fermoar şi glugă. era să ies în cămaşă neagră şi-n pantaloni de trening, aseara am adormit îmbrăcat. ninge şi o aştept pe maică-mea, care vine îmi dă pachetul de kent lung şi se duce, mă-ntorc în casă.

ieri

nu mai ştiu ce-am făcut până pe la vreo 02.30pm când m-am dus acasă, fost acasă vorbit taică-mio, plecat, ajuns în staţie, intru în microbus unde dau iar peste şoferu ăla fain care mi-a luat cărţile.

azi

stau, sunt singur şi pot să ascult muzică şi să fumez şi să stau de-a sula fără să mă fută nimeni la cap, sunt available şi nu intră nici dracu pe mine şi sper nici să nu intre, vreau să mă bucur nederanjat de orele astea ce mai sunt până se-ntoarce soră-mea de la şcoală sau maică-mea de unde s-a fi dus

ieri

pe microbus. şoferul spune: la fel cum în ultimii ani nici iarna nu mai e iarnă, nici oamenii nu mai sunt oameni.
apoi porneşte microbuzul, îmi scot caietu şi mâzgălesc ce-mi trece prin cap.

paranteză - extras caiet:
05:46pm
mă enervez singur
sper că nu mă apucă iar schizofreniile
şi caruselul personalităţilor şi tiparelor comportamentale şi salba de moace pe care le afişez cu emfază în funcţie de circumstanţă.
ştiu că aş avea o poveste, o faţă, o atitudine, o biografie, o privire, un zâmbet diferit pentru fiecare om care s-ar afla cândva în faţa mea - şi fără să mint; sunt adevărat în afară de faptul că sunt uneori prea des emfatic - sunt eu
cine mă priveşte vede 100% vali, doar că vede un procent mai redus şi altă compoziţie din 100% eu
în ultima vreme reuşisem să mă păstrez constant pe un singur set, dar mi-e frică să nu se fi uzat
şi mă-nspăimântă posibilitatea de a nu avea dreptate, probabilitatea ca cel care ştie cel mai puţin despre mine să fiu eu. mă înspăimântă asta pentru că am spus "uzat".
mă hotărâsem ca gradul meu de interes să fie cât mai redus posibil. îmi spusesem că problemele lor sunt ale lor, ale mele ale mele, şi fiecare cu pizda mă-sii, doar că asta n-are niciun sens dacă e vorba de bătrânii mei.
mai devreme îmi spuneam, stând cu fruntea lipită de geamul microbusului, că am nevoie de un an bun.
anul trecut am avut toate condiţiile pentru unul asemenea, însă mi l-am futut singur.
apoi îmi amintesc de faza din off topic, unde spun că nu mă interesează subiectul "fericire" şi se poate, chiar se poate să fie aşa şi să nu fiu bolnav sau masochist
anul trecut am învăţat cât de minunată poate fi o dimineaţă când te trezeşti fără să te doară capul
închid paranteză

azi
mai aprind o ţigară

ieri
ajung în oraş, trec pe-acasă, apoi mă duc rapid la naţional, văzuşi mizantropul, ies nervos că nu ştiu maghiară, şi mă-ntorc acasă, mă gândisem să trec prin 74 d-am renunţat, ajung acasă, iau în mână eschil, orestia, citesc prefaţa şi adorm

azi
abia acum o să-mi aprind ţigara precedentă
am aprins-o şi acu sper că o să mă apuc de piesa lui andrei

sâmbătă, 6 februarie 2010

060210

mare realizare mare! 2 puncte m-am îmbătat crunt
în sfărşit
asta e vomă curată

mă cam doare rău de tot capu, da faza faină e că nu mi-e rău şi nu mi-e greaţă deloc

mă duc să pun cafea în apa ce bănuiesc cu convingere că fierbe

abia acum îmi dau seama 2 puncte ca să mă îmbăt şi ca să reuşesc pe deplin în întreprinderea asta trebuie să cuplez alcoolul cu oboseala, musai

vineri, 5 februarie 2010

050210

adună-te în pula mea de idiot! mai am câteva ore în care să încerc să scot ceva din mega-căcatul pe care l-am construit cu migală
nici nu mă mai interesează ce zi o să am azi

dacă nu m-ar enerva cu perseverenţă maică-mea, singurul mod în care m-ai putea ajuta e să-mi prinzi capu-ntre mâine să-ţi lipeşti buzele de urechea mea şi să urli cât poţi de tare, mai tare decât ai urlat vreodată: te bag în pizda mă-tii!

inperseverenţa e o chestie definitorie pentru mine

iar m-am apucat să ascult soad şi apocalyptica şi ocs şi kumm şi ştiu ce-nseamnă asta
şi iar simt nevoia de a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea şi a bea
şi ştiu că nu o să mă ajute cu nimic şi sper că o să reuşesc să-mi controlez idioţenia şi să nu mă apuc să fac iar chestia asta

patetizez, asta e
ieşiţi afară
şi eu aş vrea să ies afară şi să urlu şi să urlu dezarticulat până o să-mi sară corzile vocale pe gură

voiam să spun: chestia asta nu mă ajută cu nimic, clar nu-s de ea, şi la scris nu mă ajută cu absolut nimic având în vedere că n-am mai scris nimic decând m-am băgat în frecţia asta

mă abţin deocamdată

azi vorbind cu maria - mersi, maria, mie mi-a prins bine, n-am mai vorbit cu cineva de mult - am ajuns la concluzia că toate problemele sunt cauzate de faptul că avem 2 ochi

joi, 4 februarie 2010

040210

cum te simţi după ce ai construit şi răsconstruit o chestie care se dărâmă fix înainte să o tremini?
răspuns corect două puncte ca mine semnu exclamării

sunt faze care nici măcar nu mai au haz

dar zâmbesc sau râd şi când nu zâmbesc sau râsul nu se vede pe moaca mea, tot asta fac
asta nu e valabil pentru acumul ăsta

nu mai au niciun căcat de haz fazele astea două puncte eşti bolnav, nu eşti normal, ăsta e dus, tu nu eşti sănătos la cap, ăsta e cam ciudat rău de tot, eşti cam straniu, tu nu eşti întreg la cap, mă tu eşti nebun?, un caz patologic, şi cine dracu crezi că o să-nţelegă, ăsta e sărit, o minte bolnavă, ciudat tipu ăsta, tu ai probleme la cap, tu ai avea nevoie de un munte, şi ce dracu vrei să spui cu asta, psihopatule etcetera etcetera etcetera etcetera etcetera etcetera etcetera şi aşa mai departe

încredrea în oameni, mai explicit în alţii, a devenit o problemă secundară în acumul ăsta când am terminat pachetul pe care scria smoking can kill, pe care cineva a tăiat cu pixu can şi a scris will şi eu am completat, tot cu pixu me
secundară, secundarizată de problema încrederii în mine, care se sublimă, la fiecare acord expulzat aiurea de boxele mele futute

miercuri, 3 februarie 2010

030210

era să spun că nu mai ştiu cum a început ziua aia, futută zi de altfel
a început frumos al dracu de frumos cu-n cirque du soleil domestic. în timpul apoteoticei reprezentaţii supra-absurde am făcut un duş şi după ce am prins absenţa aplauzelor furtunoase am plecat
aşa am plecat la şcoală unde am belit... nici măcar aia n-am făcut
asta până ne-a onorat cu prezenţa oltean, trecem peste faza asta că nici n-am ce povesti, nu că n-ar fi ce, da până una alta trecem. aşa, după... am râs mult mult mult că ne-a spart pe toţi
şi după ce ne-am terminat cu râsu, care nu era al nostru, vorba laurei, mi-am găsit geaca şi-am pornit spre casă
când coboram pe artei mă sună andy şi mă-ntreabă dacă-s ok, mersi andy
a... şi să nu uit mersi radu de ţigări o să-mi prindă bine
şi atât pe ieri

azi nici nu vreau să-mi imaginez

marți, 2 februarie 2010

020110

continuarea paranteză reiau ultima replică închid paranteză

cis: scoate carnetu şi scrie examenu şi data
eu: nu-l am
cis: cum?
eu: l-am uitat acasă!
cis: bine
eu: !?
cis: du-te după el
eu: bag pula! paranteză o spun în gând închid paranteză

ies şi o iau spre casă
îmi spun clar nu mă-ntorc, am belit aici atâta vreme, clar o să pic examenu şi pe lângă asta aveam repetiţii la bucata lui george, clar mă duc acasă mănânc că-s rupt în 2 de foame şi dup aia mă duc la uat
pe drum mă mai gândesc că dumnezeu există şi că bine că nu m-a pus dracu să intru în pantaloni scurţi la examen

paranteză în vremea belită aşteptânt de-a-n boulea pe coridor am aflat că andreea mi-a spus de jelonek, mersi iar andreea îchid paranteză

ajung acasă deschid uşa, supriză mega plăcută - nu era încuiată

paranteză cu uşile e o poveste lungă lungă de tot închid paranteză

aşa... deschid uşa, intru surpriză cam neplăcută - maică-mea fumează în bucătărie. cum a fost? mă-ntreabă. bine! spun cum adică bine? şi eu atunci mă scap...

paranteză am observat că-n ultima vreme îmi tot ies pe gură tâmpenii gen lucruri ce n-ar trebui şi care multe n-au mult sens sau rost şi mai voiam să spun ceva da cum am uitat închid paranteza

şi-i spun maică-mii că n-am putut intra în examen că mi-am uitat carnetu acasă.
maică-mea: kahpjqţaşjbhigfgzvhpţjpnb etcetera şi eu ca să mă scot îi spun că n-are nimic doar m-am întors după el şi mă-ntorc înapoi şi o să intru în examen şi bla bla

ajung la facultă aştept iar vreo oră bună
într-un sfârşit cu literă mare întru sfârşit în sala de examen

trag subiectu, argezii şi poetica lui, pula mea, se putea şi mai bine şi mai rău
mai bine fiind vreun prozator blană, mai rău fiind alt poet sau vreu tâmpit de sămănătorist sau vreo beşină de critic literar

mă aşez la-ntâmplare într-o bancă.
şi stau, nu mă gândesc la nimic că n-am chef şi pe bune arghezii în stare în care eram nu mi se părea prea interesant, dacă mi-ar fi trecut atunci, nu acum prin cap, cred că aş fi fost mult mai dispus să dau o labă curată şi igienică sub bancă, ştiu şi de ce nu mi-a trecut da nu vreau să fiu naşpa

mă-ntreabă andreea dacă nu vreau o ciornă îi spun că n-am ce face cu ea

şi stau şi stau şi nici măcar nu mă uit la pereţi că mă uitat ca bou la biletu de examen şi la un moment dat văd banca în care era andrea goală, precizez banca, ea fiind în discuţii avansate cu cis
atunci mă ridic şi-mi iau o foaie a4 goală şi mi-am făcut ciornă

apoi intru şi eu după alte aşteptări în discuţii cu cis
şi aşa mai departe
faza e că am luat examenu

paranteză
anda anda?: buna seara


valentin covaciu: neata

anda anda?: ce e aia caca maca?

anda anda?: adica la ce te referi

anda anda?: cunosc expresia

valentin covaciu: scuze buna dimineata

anda anda?: hehe

valentin covaciu: stai un pic ca tocma ces ]n procesu facerii

anda anda?: sa stii ca i buna

anda anda?: doar ce am iesit de la dush doamne ce buna inventie





Hide Recent Messages (F3)



valentin covaciu: da si io am ajuns la concluzia asta dupa ce am avut boileru fututvreo luna

anda anda?: heeh

anda anda?: asta e o reactie ca am facut doar un dus pe zi

valentin covaciu: incepe sa ma ingrijoreze serios calcu

valentin covaciu: meu sper ca no fi prins vreo depresie sau ceva

valentin covaciu: am gasit un torent de vreo 14 giga

anda anda?: si o trage cu ceva virusita

valentin covaciu: cu muzica clasica

valentin covaciu: si trebuia sami fac ceva loc

valentin covaciu: si tot stergeam cate o chestie si apoi ma uitam la free space

anda anda?: nasol

anda anda?: urasc momentele astea

valentin covaciu: si ce crezi

anda anda?: cand tre sa cureti

anda anda?: hmm

anda anda?: 0

valentin covaciu: cu cat stergeam mai mult cu atat mai putin free space aveam

anda anda?: e virus

anda anda?: alex franceanu stie sa ti faca

anda anda?: l am avut si eu

valentin covaciu: si mam apucat sa scriu un post meserias

valentin covaciu: si cand eram in plina inspiratie pula!

valentin covaciu: s-a blocat

anda anda?:

valentin covaciu: da am pris smercheria si miam transcris ce se mai vedea pe ecran

valentin covaciu: ca o data am scris un eseu foarte fain despre stamba

valentin covaciu: adic nu stiu cat era de fain, asa tin minte acu

valentin covaciu: ca eram blana rau de tot

anda anda?: lol

valentin covaciu: a;a si faza cu caca maca e de ayi noapte

valentin covaciu: cand am fost cu george la o bere in g

anda anda?: aham

valentin covaciu: si aveam o disput[ aprins[ pe conceptii regiyorale si alte t\mpenii

valentin covaciu: când intervine un nene ungur beat mangă

valentin covaciu: se mută la masă cu noi si-ncpepe să ne povestească

valentin covaciu: de fapt i spunea lui george

valentin covaciu: ceva chestie

valentin covaciu: si la un momendat ia văzut creionu alb, căruia tocmai ce-i sărise capu,

anda anda?: ioi

anda anda?: de acolo tot bairamu de azi

anda anda?: cu mina vietii

valentin covaciu: si începe să ne ţină o cuvântare incoerentă despre faptul că nu poţi să fac nimic cu un creion alb

valentin covaciu: mai ales pe o hârtie cum avea george în faţă

valentin covaciu: şi cum îşi pierdea des şiru gândurilor măreţe

valentin covaciu: când şi-l pierdea exclama a neputinţă CACA MACA!

anda anda?:

valentin covaciu: o să postez discutia asta de pân aici pe blog să voiam să povestesc chestia asta, da m-am luat cu altele si aşa e deja scrisă
 
închid paranteză

luni, 1 februarie 2010

010210

iată!

altă zi, altă neaţă, altă săptămână, altă lună, alt examen la care azinoapte n-aveam de gând să merg

însă mă duc
am 2 variante în pic, îl iau
nici varianta 1 nici varianta 2 nu mă deranjează nici nu mă-ncântă

off topic caca maca

a... o să povestesc când mă-ntorc acasă faza cu creionul alb HB şi cu caca maca