trăiesc într-o ţară care nu există

Tunelul, E. Sabato, sau despre cum poţi să-ţi construieşti cu migală nefericirea

2012-02-14T15:15:00.000+02:00

sau despre cum să nu iubeşti sau despre cum nu trebuie să iubeşti sau despre şamd...

povestea-n-scurt: un pictor se-ndrăgosteşte de soţia unui orb. pentru prima dată o remarcă, privindu-i insistent un colţişor, aparent neînsemnat (şi neremarcat de critici), dintr-un tablou. o re-întâlneşte întâmplător pe stradă şi încep o relaţie cam puroiasă. tipu-i foarte suspicios şi predispus la scenarii adulterine oridecâte ori tipa-i oferă cel mai mic şi neînsemnat indiciu. concentrat mai mult pe răspunsul, ecoul, replica la propria iubire. îşi dedică timpul, altfel necesar întreţinerii bucuriei, entuziasmului, fericirii şi hai... misterului, clădirii şi consolidării neîncrederii şi nefericirii. probabil odată cu sentinţa condamnării la răcoare şi singurătate (bulău), deşi nu specifică, a primit şi un certificat care-i atestă expertiza în denaturarea bolnavă a realităţii.

nu ştiu nimic legat de geneza romanului, poate artificiul narativ (ferestruica din tablou) a născut personajul principal pictor sau poate doar în urma teoriei tunelulilor/ destine care merg alături fără intersectări, până ajung pe aceeaşi traiectorie, cale spre prăpastie, şi atunci eroul-narator cam trebuia să fie artist, cult - predispus la analiză şi analogii, obsedat de replici, felul în care sunt lansate, şi de tot felul de aspecte minore, detalii, gesturi, coincidenţe, plus o remarcabilă instabilitate emoţională ornamentată cu o nesiguranţă clasică privitoare la sentimentele celuilalt - suspicios.

avem, aşadar un pictor, om scrupulos, meticulos, rezervat în manifestările sociale, cult, inteligent... după câteva ore de la închiderea cărţii, mă tot întrebam... şi apoi mi-am răspuns, că până la urmă nici astfel de oameni nu au cum să scape odată ce-şi dau drumul pe pârtia descrisă de Sabato sau poate cu atât mai puţin ei.

şi... revin puţin la realitate... of, mai bine nu.

lupta de rezistenţă cu nimicu

2012-02-09T00:22:00.001+02:00

ascultam o înregistrare a nomanslandului
da-m pus-o pe pauză şi ascult nu ştiu de ce
o porcărie de pe youtube da mă-ntorc
la nomansland bagă de vreo zece minute
o muzică de mi-a sărit tot somnu
te face să te simţi chiar al nimănui într-un loc al nimănui
într-o lume a nimănui şi te-ntrebi
de ce te-ar deranja asta

chiar nu pricepi
că dacă ce mai contează acum o zi
ce mai contează orice interval de timp
putem să ne vedem poimâine
sau să nu se mai irosească timpul
pe termen lung săptămâna viitoare

acum se aude un sax peste clape
şi un instrument de percuţie în spate
un fâşâit ca al mării dacă aş vedea-o

pfuu băga-mi-aş am tras o gură
de ceva cu siguranţă curgător
dintr-o cană de pe birou şi nu vreau
să-mi imaginez cât a stat lichidul ăla în ea
cred că la un moment dat
va trebui să mă apuc şi de ordine

una peste alta rezumatul sună aşa
am avut o zi tâmpită
ultimele zile au fost la fel
ultimele săptămâni şi ele

ca o sarbandă de absurdităţi
cuva maşinii de spălat renunţă
să se mai învârtă şi preferă
să primească electricitate inertă
becurile din cameră
se ard la un interval de 2 minute
pe al patrulea în bag în altă
dulie a lustrei
îmi spui că poate nu-i o idee aşa bună
întrerupătorul îşi pierde brusc funcţionalitatea
singura metotă de-a face lumină
în cameră a rămas
înşurubarea şi/sau deşurubarea becului
îmi spui că oricum vei veni mai repede
cu aprinsul nu-i aşa mare problemă
însă l-a stins becul e deja fierbinte
şi trebuie să-mi bag mâna-ntr-o bluză
îmi spui că oricum o să vii a doua zi
când vreau să ies din aprtament
trebuie să culeg clanţa de pe jos
că a ieşit din cuie şi tot cade din uşă
somnul îmi tot sare parcă ar fi conflabil
şi umflat cu gaz din trei nopţi le dorm
pe toate în câte două
îmi spui că de ce m-aş supăra
pentru o zi în plus
a ajuns maşina nouă de spălat
numai că antichitatea din baie
cântăreşte o tonă şi abia dacă poţi
să o împingi cu o palmă
de o vreme becul s-a înţepenit
şi am scos ornamentul de sticlă
semiopacă al lustrei
acum pot să manevrez lumina cu mâna goală
îmi spui trebuie să ies acum
trebuie să-mi fac o cafea
chiar dacă a doua zi voi arăta
ca o cană goală

altfel sunt daa... bine

am pus-o pe foc va fierbe
mai devreme îmi spuneam că mâine
mă las de fumat acum chiar nu-mi voi
bea cafeaua pe uscat mai urmează un mâine

concert ţapinarii la târgu mureş... de-a-n pixulea

2012-02-08T10:35:00.000+02:00

ieri, pe la vreo 8-9 în sala piano, unde mai nou se fumează, din jazz & blues, se anunţa frumuseţe de concert ţapinarii.
a-nceput pe la vreo 9 jumate cu un fel de stand up a la covei - o fi având el hazu lui...

îi mai văzusem printr-a 12-a la un concert de semi-groază în sala mare a teatrului naţional. pe-atunci eram mega-mare fan şi ştiindu-le cântecele pe de rost, în capu meu au sunat oricum bine, deşi în sală... a fost cam improprie reprezentaţia lor.

acum, după ce s-a oprit covei din vorbit şi a urcat şi tănase cu paşii lui de panda în devenire pe scenă şi-au început să cânte mai mult în doru lelii, mi s-a părut că totuşi sună bine ce fac ei acolo şi mă-ntrebam de ce am renunţat să-i mai ascult de ceva anişori.

apoi cam după un sfert din concert, ţapinarii (tănase şi covei) anunţă publicul că-i mulţumeşte de prezenţă şi că gata concert aplauze, au mai băgat un bisuleţ, aşa din inerţie şi cu mare jenă că trebuie să-şi dezvolte mega talentele şi geniul şi piesele, câştigătoare decenii la rândul la toate categoriile grammy-ului, în faţa unui public ce a avut nesimţirea să se prezinte în faţa lor doar într-un număr de vreo 20-30. (cu tot cu presă şi prieteni :d)

apăi, nu ştiu cum s-au simţit alţii, da io m-am simţit înjurat din cinci în cinci minute, şi l-a sfârşit... păi, frăţicilor ţapinari, nu-i vina mea care am venit la concert că n-au venit şi alţii, la fel cum nu-i vina mea că voi v-aţi programat concertu marţea, în timpul sesiunii, la fel cum nu-i vina mea, că probabil, după concertu ăsta, următorul va fi la fel.

Adrian Schiop – Zero grade Kelvin sau în căutarea unei ţări pentru tine

2012-02-07T10:35:00.000+02:00

Uite un autor cucare-mi face plăcere să mă reîntâlnesc. După pe bune/pe invers, romanieşit din experienţa/aventurile studenţiei de pe la cluj, Schiop vine cu unroman al cărui fir epic e plasat într-un loc ceva mai exotic, Noua Zeelandă.Din descrierea autorului, de pe prima aripioară a copertei aflu că omul chiar ahălăduit pe meleagurile alea, lucrând acolo vreo câteva luni bune ca zugrav. Romanulnu e, nu cade, nu alunecă în exotism şi nu te enervează din pricina asta, cum afăcut cu receptorul de mine Vară în Siam, un roman de ClaudiaGolea, drăguţel de altfel.

Începesurprinzător şi nu o dată. Întâi te intrigă şi-ţi bagă zâmbet motoul din Guţă (unmare filosof român în viaţă, de altfel), din păcate nu ştiu pe unde naiba, subce maldăr de hârtii, cărţi, haine sau ce pat mi-e cartea, şi nu pot cita motourile.Apoi primul capitol, prologul, pfuu... tre să spun şi să recunosc răspicat căm-a atras, dar după ce am intrat pe făgaşul normal al poveştii am rămas şi cu ofrustrare ne-eradicată de ultimul capitol. De ce spun asta? Romanul e îmbrăcatîn două capitole (primul - ultimul), care după mine au o legătură cu povestearomanului doar dacă vezi cartea pe de-a-ntregul aşa: o metaforă a fumatului:începe ca primele experienţe, cu uau-uri, filme, flash-uri, imagini, muzici depe altă planetă, apoi te obişnuieşti, şmenu nu-i chiar aşa de şmenos, aşa căintri pe filme coerente, te poţi aşeza şi fără grabă sau panică intri înficţiuni care se succed şi se construiesc de la sine lin, fără încrâncenare,degajate la început, apoi te obişnuieşti şi mai mult, şi mai mult, încetfilmele încep să prindă ba câte o scenă pranoizantă, ba una cu multă frustrare lasubsol, ba alta care-ncepe să fută sensul oricărei organizări şi toate asteaaccentuate imperceptibil din mijlocul blănelii, ajung să-ţi livreze non-sensul,şi când non-sensul s-a mutat cu tine în cameră îţi mai rămân doar o serie deteorii prăpăstioase ce nici nu mai eşti sigur că-s ale tale. În concluzie, avemun prim capitol exploziv, cu imagini aşa... ba cu tentă apocaliptică, ba doarexagerate, care pe mine m-au dus cu gândul la Mitos Micleuşan(Kasa Poporului)şi la Andrei Codrescu (Mesi@)şi eram chiar pregătit şi dornic să citesc un roman pe unul din firele astea.Apoi povestea reintră într-o normalitate a naraţiunii de toate zilele şi poate căbine face, apoi finalul e... nu ştiu, eu n-am priceput aproape nimic.

No bun, povestea:un proaspăt absolvent al facultăţii de litere, inclusiv pedagogia, fost profesorde română vreun an, parcă, cu părinţi intelectuali de sat, ia nişte baniîmprumut de la rude şi cu o viză de turist porneşte înspre Eldoradoulneezelandez, doar că odată ajuns acolo, Edenul se accesează doar după ceprimeşti work permitul, nu-l ia. Are mai multe joburi, în special muncitor înconstrucţii, zugrav, şi culegător de mere. Vine la capătul lumii să scape deîngustimea minţii colective neaoşe, pentru care, după spusele naratorului, dacă eştimascul şi n-ai femeie eşti ori retardat ori retardat, şi să-şi găsească unbărbat lângă care/ cu care să se aşeze într-un loc şi să-şi vadă de-alelui/lor. Doar că pe lângă bagajul ticsit cu frustrări, acolo găseşte olibertate de care ţi-e cam cu jenă să nu te bucuri (un camarad ieşit de suboblăduirea părinţilor şi a altor instituţii sociale restrictive se bucură deliberatatea de-şi sparge toţi banii la sfârşitul săptămânii luând cluburile încascadă, iar el, eroul, găseşte iarbă căcălău – bine, acum se poate şi spune,că nu tre să te duci până în NZ pentru astea). Naraţiunea merge mai departe peo tehnică a portretului în mişcare, până acum, specifică lui Schiop. Cât de lafel ori diferiţi sunt oamenii, cum se integrează/infiltrează în noua societate,cum îşi sau nu-şi găseşte locul... cred că rămâne de aflat la momentullecturii, care va fi una plăcută, cred.

O recenzie maidocumentată şi mai amplă şi mai avizată găsiţi aici: (Adrian Schiop, Zero grade Kelvin/ review de Andrei Terian)

jos Băse! Rabă preşedinte!

2012-02-07T02:28:00.000+02:00

"cu o singură monedă naţională veţi cumpăra 1000 de dolari (...)
şi, dacă mă votaţi pe mine, impozitul va fi zero, ce zero, va fi minus 10!"

Am fost la Iadul este amintirea... (titlul continuă) + update

2012-02-04T17:39:00.001+02:00

la Studio... nu ştiu cum şi de ce mi s-a năzărit să scriu o cronicuţă... :)) şi mi-am notat un singur lucru: Dr. Quinn

update: dau un search pe google cu numele piesei şi văd că prin 2010 parcă acelaşi text a mai fost montat şi la Odeon, după ce mă uit peste câteva cronici am impresia că doamna regizor Dana Lemnaru nu a montat o piesă cu titlul ăsta, ci a refăcut un spectacol :(
p.s. - sper ca anterioara impresie să fie una greşită

recensământ 2011: hai să dezvoltăm o teorie abracadabrantă

2012-02-03T08:42:00.001+02:00

no bun, hai să o luăm pe varianta ocolitoare şi scurtă, până nu se-aşterne nămătu, viscolu sau gheaţa, toate accidentalizante.

presupun că până la ceasu postului a aflat mai toată lumea despre rezultatele preliminare ale recenzământului din 2011.

de ce m-ar interesa măgăria asta? c-am fost, fusei/fuseşi, fusesem recenzor. (punct)

no, bine, ocoliţi aici pe varianta scurtă:
- în 1992 locuiam în... aici: aproape 23 de milioane de fraieri;
- în 2001, aici mai erau vreo 21 de milioane şi ceva multe sute de mii;
- în 2012, aici mai suntem cam 19 milioane, cu indulgenţă.

bun... apoi urmează: formula magică... (numerele nu sunt conforme cu realitatea, fiind aproximative)

adică... exagerata formulă pe puţin mai larg:

2002-(minus)1992 = 1,5 milioane românaşi (ori refuzanţi ai naşterii, ori transfrontarieri - generic: căpşunari (c-ar, că n-ar fi oxford-anţi))

2012-(minus) 2002 = 3 milioane românaşi, în condiţii similare anterioarelor. (19 milioane oameni aici, acum)

aşadar... atunci... conform unui calcul simplu, aritmetic, de clasele I-IV:
- depopularea ţărişoarei, se desfăşoară, conform unui plan mega-ciumet, într-un ritm pre-stabilit:

fiecare decadă excede anterioara decadă cu 100 de procente, astfel fără a lua în calcul raportul natalitate-mortalitate, vom avea:
2022-(minus) 2012 = 6 milioane românaşi absenţi (13 milioane oameni aici, atunci), apoi:
2032-(minus) 2022 = 12 milioane românaşi absenţi (1 milion oameni aici, atunci)

Adică... trei decade în care ţara aceasta pe care, mă gândesc eu, o iubim cu toţii - cum poate fiecare după capul lui, are toate şansele de a fi condusă doar de oameni care nu se vor gândi niciodată la eventualitatea plecării, pentru că vor mai rămâne doar politicienii (3 decade poate supravieţui şi Iliescu:))) împreună cu rubedeniile... etc.

Prinţul Garoafă - păpuşi, păpuşari, copchii şi educatoare la Teatrul Ariel

2012-02-01T16:15:00.002+02:00

Spectacolul a început la 11:00 (fix) şi a ţinut cam 50 de minute. (Mai avusese loc o reprezentaţie de la ora 9:30, da nu-s chiar aşa matinal din fire). Cu toată graba am înt'rziat cam un minut şi am mai prins loc doar pe ultimul rând.
Când am intrat, spectacolul începuse şi sala era plină de copii care şusoteau, exclamau şi se mirau de ghiduşia de pe scenă. Mi-a luat ceva timp să mă dumiresc şi să urmăresc povestea, că în primele minute am fost foarte ocupat cu dezgheţarea degetelor, că m-a pus han-tătarul să-mi aprind o ţigară pe drum.

Povestea pe scurt:
2 regi, în două regate şi două regine, plus intrigile nelipsite fiecărei curţi, că o fi ea regală, de joacă, de bloc sau de casă.
Primul rege (în ordinea în care i-am detectat eu), spune povestea că..., era foarte viril, dar nevastă-sa, regina - şi ea o muiere şi jumătate născătoare pe bandă rulantă, făcea numai fete, şi cum se ştie, unui rege îi trebuie în primul rând un moştenitor, adică un fecior.
Al doilea rege, pe ăsta, spre ruşinea mea, l-am detectat abia spre sfârşitul spectacolului, a reuşit să procreeze un bebe flăcău, numai că domnul cancelar, care tânjea după coroană şi tron, l-a transformat într-o garoafă în ghiveci, cred.
Între timp nevasta primului rege a născut a şaptea prinţesă. Apoi cred că au dispărut toate prinţesele. Mezina a fost găsită de o tanti care nu ştia ce să facă cu fetiţa..., dar pac-pac apare zâna strălucitoare (ea, zâna, cu gura ei a spus: Normal că strălucesc!) şi îi spune femeii să ducă fetiţa în casa unui anumit pădurar, împreună cu ghiveciul cu garoafa cu pricina.
Povestea continuă, mai moare câte cineva, mai jeleşte câte altcineva, mai străluceşte zâna, mai creşte prinţesa mezină, o regină pare să cunoască legea şi-l ţine în frâu pe cancelarul isteric, mai înmiresmează garoafa roşie din ghiveci atmosfera, mai face zâna un ghiumbuşluc şi garoafa se transformă în Prinţul Garoafă, apoi prinţişorul face schimb de inimioare cu prinţesa mezină (am uitat să menţionez o chema Aurica, da n-avea buletin) şi... normal reapar celalte şase prinţese mai mari şi totul se termină cu o nuntă, dar nu ne mai spune nimeni nici dacă au trăit până la bătrâneţi adânci, nici dacă nunta s-a terminat ori putem merge şi noi să ne îmbuibăm. :D

Păpuşile au fost aplaudate la scenă deschisă la fiecare schimbare de tablou, un fecior de vreo 4-5 ani s-a-ntors spre domna educatoare în plină desfăşurare a spectacolului, pentru a o informa că fetiţa din spatele lui îi împinge scaunul, apoi la sfârşit, copiii au început să se îmbrace în grabă şi au cam uitat să-i aplaude pe păpuşari :))

Altfel... mi-am zis ieri, că, mă, eşti cam încordat şi predispus la nervozitate în ultima vreme, ce-ar fi să te duci tu frumos mâine la un spectacol de păpuşi, că n-ai mai fost de la Aladin şi lampa fermecată - acum vreun an şi ceva cred. Şi mi se pare că a funcţionat şmecheria un pic.

p.s.
tre să menţionez, că nu mă pot abţine, că am reuşit performanţa de a parcurge pe jos traseul de la Gara Mare până la Teatrul Ariel în 15-16 minute, performanţă imposibil de realizat cu vreun limax, fie el galben sau de altă culoare, al Siletinei.

caragiale 160 de ani, noroc cu google-u

2012-01-30T10:09:00.001+02:00

evident că habar n-aveam :(
no bun, până una alta... şi la alte serbări şcolare organizate de tot felu de primării sau alte instituţii de renume local, luaţi de-aici linku spre povestirea mea preferată, Pastramă trufanda :D

l-am găsit pe tatăl lui forrest gump :D

2012-01-27T11:26:00.000+02:00

Citesc Of Mice and Men, Despre şoareci şi oameni, de John Steinbeck, nobelizat omu şi el. Trecând peste faptul că nu pricep de ce, romanul e o cărţulie care nu pot să spun că nu m-a prins. Înţeleg de ce a putut fi considerată la un moment dat o carte controversată, motive: 1. puritanismul american specific vremii ăleia, care i-a făcut pe alţi autori americani mai tari şi ne-nobelizaţi să publice prin Franţa, 2. dacă despre un roman nu se spune că-i controvesat, atunci nu-i un roman din literatura americană :))

Povestea e drăguţică, doi tipi în căutarea paradisului (pe scurt) în timpul marii depresiuni (un fel de criză economică de prin anii 30), unul mic şi deştept (mai degrabă sfătos) celălalt mare şi prost (retardat), lucrează pe unde apucă - ferme/exploatări agricole, până retardatu face o tâmpenie şi tre să se care, visul lor e să-şi cumpere un loc al lor, o căsuţă şi puţin pâmânt de unde să nu-i alunge nimeni.
Of Mice and Men, în lista mea de lectură din literatura americană, ca tematică e peste Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe - clar (aia-i o porcărie siropoasă) şi mult sub Narrative of the Life of Frederick Douglass, an American Slave, care-i chiar o carte foarte bună şi adevărată :), şi, în relaţie cu autori din aproximativ aceeaşi perioadă, prefer The Great Gatsby.

La fel ca Forrest Gump, Lennie Small, e un retardat, mare, puternic şi bun ca o plăcintă caldă şi pufoasă, cu o predispoziţie indiscutabilă pentru declanşarea a tot felul de catastrofe mai mari sau mai mici, mânat, evident, de cele mai bune, morale, etice şi etcetera intenţii.

Avem o revoluţie de buzunar într-o ţară care nu există

2012-01-25T12:12:00.001+02:00

Pe lângă aniversarea Unirii de ieri, când... am dat o fugă de la redacţie, până în faţa teatrului şi am văzut mulţi oameni care stăteau pe margine şi se uitau şi nu ştiau la ce se uită, că sus chiar în faţa teatrului se juca hora şi jos după trepte era grupu de manifestanţi despărţiţi de horă de un fel de cordon de jandarmi.

Aşa..., altfel se pare că se anunţă ger, a spus-o şi eminentul meteorolog mircea badea.

Aşa..., altfel (2) se pare că în ţara care nu există oamenii sunt înstăriţi, se respectă şi se apreciază unul pe altul, instituţiile statului funcţionează perfect, salariile sunt plătite la zi şi sunt suficient de mari pentru ca oamenii să o ducă foarte bine, sistemul de sănătate este foarte bine pus la punct - atât de bine, că nu mai există bolnavi (doar ipohondrii care sunt purtaţi de colo-colo până le trece), sistemul educaţional este desăvârşit, profesorii sunt retribuiţi pe măsura competenţelor, iar structura programelor, a examenelor şi a admiterilor este de neschimbat, orice elev sau student după terminarea studiilor ştie exact ce trebuie să facă pentru un trai nu doar decent, ci şi fericit, adică să pornească la cucerirea şi românizarea altor meleaguri, în conformitate cu macro-politica ţării din perioada post-decembristă.

În concluzie, cei care ies în stradă, reprezentanţii revoluţiei de buzunar, la care lumea se uită ca la colindătorii de altă dată, sunt doar nişte neadaptaţi social, care nu pricep macro-politica.

a consemnat, un revoluţionar de buzunar

ultimul ceas: ştiri improbabile (1)

2012-01-23T12:19:00.000+02:00

De o săptămână Florea în fiecare seară la ora 18:00 îşi pune căciuliţa, îşi spune îngeraşu şi se bagă în pat, apoi dă drumu la televizor. În colţul dreapta sus al televizorului are un sticker: Live din Bulgaria.
Traian Băsescu nu mai poate de dorul unei băi de mulţime. Aşa că a invitat la Palatul Cotroceni toţi greii PD-L. După ce i-a ordonat frumos pe un hol şi i-a pus să strige: Băsescu te iubim, că ca tine nu găsim!, s-a răzgândit. În grupul de susţinători se infiltrase şi şeful grupului PPE, care murmura: Jos Băsescu!
În timpul uneiconferinţe susţinute în beciul Mănăstirii Hilton, Rozi Franc i-a declarat unuibutoi că-l va numi pe Emil Boc Atlet al Bărcii Mondiale şi că îi va înmânainsigna de Tăietor Fruntaş.
Conformzvonurilor lansate de pensionarii care joacă table în balonul din spateleblocului, Antena 1 Târgu Mureş pregăteşte o nouă emisiune. Aceasta se va numiPersiflator şi la fiecare ediţie câte un reprezentant al presei locale îl vaîntreba pe dr. Dorin Florea (invitatul permanent) dacă este primarul oraşuluiTârgu Mureş.

am fost în stradă! hai şi tu!!!

2012-01-20T03:26:00.001+02:00

*idee de alin moldovan

rumeniăn histori EX

2012-01-19T13:02:00.001+02:00

pe când eram mici:

bunicii noştrii citeau în cotidianele de istoria şi civilizaţia evului mediu despre Traian Ţepeş şi Emil cel Mare şi Sfânt.

părinţii noştrii vedeau la jurnalele de ştiri desene animate cu BatBăse şi SpiderBoc.

acum toate alea sunt caricaturi văzute prin diapozitive prăfuite la lumina monitorului.

când se-ntâmplă în natură...

2012-01-17T13:25:00.000+02:00

e trist că nişte primate îi strigă demisia unui preşedinte acuzându-l că face parte din aceeaşi specie.
asta ar trebui să fie o emisiune de călătorii, aventuri sau curiozităţi, un reportaj sau un documentar, nu o ştire.

alfel e bine, e foarte bine, şi protestele trebuie continuate până băse! pa! alegerile din toamna asta, sau când or fi, nu vor schimba absolut nimic, bine, asta în măsura în care nişte alegeri ar schimba ceva în ţărişoară, pentru că poate va fi boc! pa!, dar va fi în continuare băse! salut, bine, ne-am regăsit! s-o sugeţi bine! fraieri să vină la mine!
RESPECT celor care se manifestă civilizat! nu contează câţi oameni vor fi în anumite zile, important e ca treaba asta să continue.

a fost odată M.E.

2012-01-15T22:37:00.001+02:00

mâine-i ziua lui eeminneeeeeeeeeeescuuu!

2012-01-14T00:48:00.000+02:00

aşa că fiind el un nene fain şi cu sânge-n condei o să postez zilele astea câteva articole din Timpul.

începem cu:

NAIVITĂŢI RADICALE
Mihai Eminescu, Timpul, 26 februarie 1880

Într-o şedinţă aCamerei, citindu-se un proiect de lege în care venea cuvîntul „chip”, unfilolog radical esclamă indignat:

Filologul: Ce fel,„chip”? Asta-i o bazaconie slavonă! Să se înlocuiască imediat cu un alt sunetradical!

Voci: Aşa este !

În Adunarea deputaţilor, după apelulnominal: d. preşedinte, prezenţi d-ni deputaţi, adică înscrişi 89.

Voci: Numai înscrişi?

D. preşedinte: Vomvedea mai tîrziu!

După o jumătate oră, votîndu-se un proiect de lege:

D. preşedinte: Acumaflu că sînt numai 72 d-ni deputaţi; continuînd astfel voi rămînea singur!(rîsete)

D. Vernescu, vorbindcontra închiderii discuţiunii, crede că guvernul trebuia să ceară un bil deindemnitate înainte de a solicita sancţionarea legii relativă la d-nuCalenderu.

Voci din majoritate:

Să dăm guvernul în judecată !

D. Giani: Sînt pentruînchiderea discuţiunii, căci este cunoscută maniera d-lui Vernescu şi trebuiepus odată capăt...

D. preşedinte:Domnule! nu permit personalităţi contra d-lui Vernescu, care n-a fost contraregulamentuluidecît numai dîndu-ne în judecată (ilaritate mare).

D. Giani: Nu dezvolt motivele, ci le indic...

D. preşedinte: Nu,dar dezvoltaţi numai obiceiurile d-lui Vernescu, ceea ce nu află în regulament!(veselie).

D. preşedinte: Pun la vot: cine este pentru a se trimiteproiectul la tipar să ridice mîna!

Voci: Puţini!

D. preşedinte: Puţinide tot; dar voi face contra probă Cine este contra trimiterii?

Voci: Şi mai puţini!

D. preşedinte: Dupăvotul d-v., proiectul jumătate va rămînea aici, jumătate la tipar, deci mai puno dată la vot şi rog pe domnii deputaţi să poftească la loc şi să. voteze! (Semai votează de 3 ori).

D. Chiţu: Podoaba de care ne vorbeşte d. Mîrzescu este caacele podoabe cu cari se împodobesc băieţii cariumblă cu vitleimul...

Voci: A, a, o, o!

D. preşedinte: Aşacuvinte, domnule...

D. Chiţu: Cu voiacolegului meu, d. Mîrzescu…

Voci: Coleg în vitleim!

P-un deal oarecare

Cu renume sînt,

Făcea zgomot mare

O moară de vînt,

Şi biata morişcă,

Chiar d-avea un pic

De porumb şi hrişcă,

Nu lucra nimic

„Monitoruloficial” (23 februarie/4 martie 1880) cu dezbaterile din şedinţaAdunăriideputaţilor persiflată de Eminescu în NAIVITĂŢI RADICALE, „Timpul”, 26februarie 1880

mureşu trăieşte! jos Băse! hai Arafat! :D

2012-01-13T09:12:00.000+02:00

1000, două, trei, patru mii de oameni - nici nu contează numărul la zecimală, important e că lumea s-a desmorţit un pic!

că avem un preşedinte mahalagiu, care-şi permite să discute cu oricine după minunata regulă internaţinală de comunicare interumană umanistă şi eficientă: tu să vorbeşti cu mine după ce închid telefonul! cred că se ştie dinainte să-l avem, dar la fel de bine se ştie şi mecanismul interior de declanşare a deşteptăciunii românului - abia mai la urmă. (când apare clasica blazare: apoooi, faptu-i consumat, mămică, mai fă-i şi ce!?)

doar că dacă asta a fost tot, ne-am ofticat, ne-am uşurat, acum să ne vedem de mămăliga noastră! se va dovedi tristă şi mai tristă situaţia!

mai multe poze aici

jam

2012-01-10T06:17:00.001+02:00

nu mă înţeleg foarte bine nici cu mine de cele mai multe ori

puţină cafea, puţină bere, multe ţigări (de care îmi propun să mă las, dar nu vreau), multă lună plină, o clementină şi o povestioară pe care tocmai am dat-o gata :D - :))) 5 pagini în vreo 3 luni, un ritm de-a dreptul draconic :)))
ce e mai frustrant, legat de productivitatea mea, e că nu mă frustrează deloc ritmul melcian în care înşir cuvintele.
nu am nici măcar un singur text despre care pot spune că e într-o formă definitivată. sunt cel mult texte de care uit sau din care cred că nu are rost să scot mai mult, pentru că abordează din start un subiect care nu mă interesează.
cred că după pentru că-ul anterior urmează o exprimare dintre cele mai nefericite - şi evident discordantă cu intenţia auctorială (vezi eco) atunci :) rectific: pfuu aveam de gând să formulez cu abordat şi cu intermediu şi cu formă... ooo, no! pe scurt: ai ce vrei să spui(1), ai cum spui(2), ai povestea prin care spui(3), ai cum spui povestea aia (4); dacă 1, 2, 3 şi 4 nu-s exprimate coerent (aceaşi limbă, gen) atunci pa şi pusy. (pentru o claritate mai limpede apelează/apelaţi la ghidurile pentru - bine)

biiineeee, mai concret: io, ăsta, am două cărţi care există între nişte coperţi, cu isbn-urile aferente, deci cumva gata condamnate :))) buuun, să le luăm pe rând. prima: şi uite că acum sunt forţat să mă contrazic: ăsta, dacă trec peste analfabetisme, e un text definitiv şi irevocabil :))). a doua: pfuu!(şi alte tone de u) ajunge? io cred că da :D

no bine, atunci să revin la timpul prezent!!!
- timp mai vast, totuşi, decât aveam impresia acum vreo juma de oră
no binizez din nou că altfel nu mai ajung nicăieri, şi spun asta de parcă aş ţine neapărat să ajung undeva :))

sunt într-un jam continuu de când am rămas aici şi asta în traducerea mea poate fi numită simplu căutare. da' ştii care-i şmenozeala cu ză căutare, două puncte, ştii cum îi spune obiectului căutării, îl găseşti, da' de te omoară-ntr-atât firea că nu ştii cum i se spune... rând nou

sau senzaţia de mai încearcă

exaaaaaaaaaact
două pucte:
2 perceperi (dacă ai impresia că trebuia să spun percepţii... bineee ) ale ză senzaţiei de mai încearcă
:
unu: aia furibundă: dacă nu acum atunci mâine
doi: stai calm ăsta, deşi e posibil să fie, după ce pui ultimul punct, înainte nu e un joc de noroc :D un joc fiind oricum

şi cum/cu ce o să mai vină şi anul ăsta

2012-01-04T16:33:00.000+02:00

un singur mare plan:
cât mai multă dimineaţă!

apoi pe rând fără entuziasm exacerbat, se urneşte fiecare bolovan, se smulge fiecare petală, se ridică fiecare fulg însămânţat, se bifează fiecare căsuţă, se dă fiecare pedală, fără încrâncenare, cu învârtoşare :)), lejer pe demarcaţia strâmtă dintre integrare şi evitarea adecvării.

restul e bla bla...

aşa că mai rămâne doar hazardul înaripat cu starea de bine pe umărul stâng şi cu furnicuţa pe toţi ceilalţi umeri :D

he he se apropie vara :D

2012-01-02T15:38:00.000+02:00

către un an mai fain!!!

2011-12-31T14:16:00.000+02:00

altfel pentru o acomodare mai lejeră cu orice criză medicul domestic vă recomandă să iubiţi de vreo 2 ori pe zi :)

pregătiţi-vă de lupta cu ceorofleaca!

2011-12-21T07:54:00.001+02:00

futu-i carapacea ei de zăpadă şi de temperatură scăzută!
no acuma du-te şi fă poze la piaţa înbăltită a teatrului! o să iasă o mare ceorofleacă! să-mi bag tubu de pastă de usturoi în urechile acului!

oricum şi ăştia cu încălzirea globală îs nişte ciumpalaci de dezinformatori şi de mincinoşi, io o tot aştept, ăştia o tot anunţă, da frigu-şi vede de treaba lui!

oricum sper că peste căţiva ani o să corespondez dintr-o ţară mai caldă :D

După campania de afişaj urban NU autorităţile municipiului pregătesc o nouă campanie în zona pieţei teatrului

2011-12-20T23:21:00.002+02:00

astfel, în jurul pieţei teatrului, se vor întinde afişe portocalii, pe care va scrie cu litere majuscule negre de 2 metri:

PERICOL DE ÎNEC!

şi

SCĂLDATUL INTERZIS!

iar sub advertismente, cu litere de 0,5 cm va scrie: ne pare rău că în capătul pieţei nu se vede taj mahalul, ci o replică proletară la scara de 10 la 1 a unui ozn prăbuşit :(

:)) am mituit olandezii cu etnobotanice

2011-12-20T10:38:00.001+02:00

conform declaraţiilor elianei roatiş (vezi aici) autorităţile olandeze consumă legale de provenienţă mioritică:

Rep.: S-a ajuns la vreo concluzie?E.R. Noi le-am explicat că îmbrăţişăm şi salutăm modelul propus de preşedinţia poloneză, acela de aderare a României la Spaţiul Schengen în două faze: în martie 2012 frontierele aeriene şi maritime şi iulie 2012 frontiera terestră. Oficialii olandezi ne-au spus că au văzut că România a avut o dezvoltare extraordinară atât din punct de vedere al luptei cu corupţia şi împotriva criminalităţii.

dracula şi sârbii :)))

2011-12-19T11:09:00.003+02:00

Dracula a fost sarb? - un istoric german face lumina in acest caz maaaaaaaaamăăăă văd titlu ăsta în widgetuleţul de la ziare.com, şi-mi amintesc mica panică a doamnei erika de acum vreo două săptămâni, când, îşi ridică ochii din monitor şi cu obidă spune: Sârbii vor să ni-l fure pe dracula!

Tulvai, bosmeg, istenem, ăştia sârbi nu bine vrea la noi, fură la ţara nostră şi ele după ce noi popor prieten fost!!! =))

Istoricul sarb, Jovan Deretici, sustine ca domnitorul roman Vlad Tepes, considerat a fi personajul istoric care a inspirat personajul Dracula, nu ar fi roman, ci sarb. Romanii, insa, nu vor sa isi lase eroul national pe mana sarbilor scrie Deutsche Welle.

Noroc că neamţu oameni corect este şi spune la lucruri cum trebe:

Istoricul german Mario Kreuter, specialist in istorie balcanica, critica cu vehementa teza lui Deretici. "E periculos sa te joci cu simbolurile unui popor. Spusele lui Deretici nu au nici macar valoare istorica, fiind un pachet complet de minciuni fara temei", spune istoricul neamt.

Numa minciună la gura la sârbu, a lui mamă de bozgor, că vrea să fure la ţara noastră săracă şi ţeapa de la Dracul Vodă, care numa bine făcut cu ea!

boc a fost la bibliotecă şi-a uitat să mai plece

2011-12-16T22:31:00.001+02:00

când

2011-12-16T21:38:00.003+02:00

aşa... nu ştii ce vrei să asculţi
dar vrei să asculţi ceva

când ai impresia că dacă în următoarele
cinci minute strângi pe cineva de gât
totul se va schimba radical şi o lumină
puternică va evidenţia tot ce-i frumos şi nu se vede

când cu o faţă flămândă ieşi de la muncă
cu buzunarele în faza lunei noi
nu ţi se dă cât faci
niciodată nu faci cât ţi se cere

când ieşi dimineaţa din apartament
ai toată pregătirea necesară unui soldat din afganistan
îţi mai lipsesc doar aruncătorul de grenăzi
şi sanvişurile care expiră după doi ani
pistolul semi automat e la purtător în privirea ta
şi vesta antiglonţ nu-ţi foloseşte la nimic
ştii că-ţi vor rupe coloana vertebrală
cu obuze de flegmă supersonică

când îţi aruncă două-trei sute de lei
se uită cu oftică la tine
de ce nu dai prietene din coadă
aşa că ţi-o taie s-ai de ce să fii rău

când fuţi numeri în gând una două trei...
oare câte măruntaie voi găsi mâine prin casă
vezi temelia turnului formată din trei monede
de zece bani început pe dulap
în timp ce le cauţi cu detectorul pe celelalte
patru să-ţi ajungă de-un fir

când îţi vine să te enervezi şi să urli
deschizi frigeduru şi-ncerci să estemezi
câte zeci de secunde de urlet îţi va permite
energia oferită de hrana ascunsă printre
borcanele goale

când alergi e preferabil să n-ai burta plină
dacă munceşti cu maţu gol
îţi va veni să-mpuşti pe cineva

când tu te gândeşti
să ajungi măcar înainte de crăciun
cu facturile la zi
în parlament se votează bugetu
şi se bifează norma lunară
de moţiuni de cenzură picate
şi de asumări ale răspunderii
pe buzunaru tău

2 documentare despre fotbal: the two escobars & steaua - aek larnaca

2011-12-15T00:19:00.002+02:00

unu: ciobanu/machedonu-i (nici unul dintre substantivele anterioare nu e folosit într-un sens peiorativ*) cel mai prost om din lume dacă nu-l cumpără pe stefan nikolici

doi: steaua nu a mai avut un atacant comparabil cu muntenegreanul de la adi ilie**

* vezi the two escobars, nu-i cel mai bun documentar din lume, dar vezi acolo condiţiile ascensiunii fotbalului columbian - cât mai pe larg poţi, vezi tot acolo că pablo nu era prost (unu: patriotismu însoţit de prostie dăunează grav, doi: activitatea lui pablo, exceptând acţiunile violente, fu ilegală pentru că???, 3: în documentar lesgislativul şi executivul columbian pare a juca un rol justiţiar, în realitatea pe care o pot discerne eu lucrurile par mai simple: erau cei cumpăraţi de pablo şi cei cumpăraţi de americani punct), şi tot acolo vezi forţa socială a unui fenomen de masă, sportiv în cazul nostru + povestea lui andres în termenii ăştia prezentată de documentar

** nu-i compar la nivel de calităţi individuale specifice

tribunalul mureş: fumatul interzis doar pentru clienţi

2011-12-13T15:14:00.001+02:00

fusei azi pe la tribunal, în calitate de martor/spectator, petrecându-mi oarece timp pe hol, văd un afiş, reproduc textul în mare:fumatul interzis!conform bla bla etc.spaţiul pentru fumat se află în curţile interioare.no bine.daaaar... dacă arunci o privire de-lungul coridorului, lîngă ferestrele deschise, rortogoale de fum se ridică din vârfurile ţigărilor aprinse sau ies din guri angajate în discuţii lejere. mai exact: în plan apropiat două avocate fumează, în plan îndepărtat câţiva jandarmi adunaţi în jurul unei ferestre deschise - cel puţin unul dintre ei fumează.după vreo 20 de minute îl întreb pe prietenul cu care eram acolo: mă se poate fuma aici? el: nu, doar afară. da..., stai, că mă duc să-l întreb pe jandarmu ăla. stau. el: mă, a spus că se poate fuma, dar în curtea interioară. eu spun bine şi râd.în concluzie, pe fondul speţei :)), în traducere liberă afişul cu fumatul interzis se completează automat şi irevocabil cu următoarele: valabil pentru toţi nepurtătorii de robă sau nepurtătorii de uniformă albastru închis inscripţionată cu următorul text: jandarmeria (litere mari de tipar, boldite)

minune siletineană

2011-12-12T14:14:00.000+02:00

uai! am stat mai puţin de două minute în staţie. şi nu a venit un maxi din ală cu uşa legată cu sârmă.

a... şi a apărut o mega bengoşenie pe unele autobuze, monitor cu staţiile! şi şi şi o voce care spune urmeaaaaazăăăăă staţia cireşului!!!

nu-i bai :D

2011-12-12T12:51:00.001+02:00

nu-i bai totul se sudează
totul se repară se cârpeşte şi va fi mai bun ca nou

o noapte de culoarea laptelui în care scapi doi stropi de cafea

o noapte căzând
ca o ghilotină peste un gât de fier beton

ia vezi două versuri cu iz romantic
ştii cerurile alea acoperite de un strat uniform
de nori transparenţi prin care se mai întrezăreşte căte o stea
cerul ăla aproape alb când norii par uşor fosforescenţi
în lumina unei luni pline care nu se vede
se văd doar două pete două găuri albastre închis

nu-i bai totul se-nchide
orice se repară lanţul se sudează
şi pedalăm în continuare

până când voi uita va rămâne
doar nesomnul marcat prin două cercuri
vineţii de-a dreapta şi de-a stânga nasului

;p

Joris-Karl Huysmans, În răspăr, o fază trasă de păr :)

2011-12-12T12:10:00.001+02:00

pagina 2:

Supranumit "Biblia decadenţilor", romanul "În răspăr" se concentreză asupra ducelui Jean des Esseintes, ultimul supravieţuitor al unei familii de viţă nobilă. Se izolează în interiorul casei sale, protejându-se de realitate prin intermediul unei acumulări de artefacte artistice şi trăind călătorii în imaginaţie. Episodul încrustării cu aur şi pietre preţioase a unei ţestoase sau acela al concertului de parfumuri sunt mostre ale unui fin de siecle care recondiţionează conceptul de "plăcere", iar des Esseintes a rămas în istorie ca un prototip al tuturor decadenţilor esteţi ai literaturii universale.
Alexandra Olivotto

Coperta 4:

Totul e sifilis! Asta e părerea nevroticului Des Esseintes despre omenire. Degenerat şi cu simţurile tocite, neputincios sexual încă din tinereţe, protagonistul lui Huzsmans e ultimul reprezentant al dandzsmului francez, a cărui grotescă agonie e consemnată cu răceală în paginile acestui roman.Ridicolul personaj care prevetează deznădăjduit metode noi pentru a scăpa de umilinţele impotenţei are o uriaşă cultură şi un gust artistic lipsit de ezitări. Carte a unui sclipitor - şi suportabil! - spectacol de erudiţie, În răspăr îi pasionează de peste un secol pe rafinaţii litaraturii universale şi deopotrivă pe ciudaţii careredescoperă periodic farmecul bizar al decadentismului.

Eroul "În răspăr"-ului, ultimul mare dandy sau primul personaj consumist!?

Mai ales de la capitolul cu florile, în mintea mea, des Esseintes se conturează ca o variantă masculină a Emmei Bovary.
Emma Bovary: provincială get-beget, mai mult săracă decât înstărită, cu o pregătire sumară, cu o sete de viaţă terifiantă, cu aspiraţii incomparabile cu posibilităţile ei umane şi materiale.
Des Esseintes: părăseşte Parisul, cumpărându-şi o casă la ţară, suficient de bogat, foarte instruit, dar aproape lipsit de orice aspiraţie.
Dacă E.B. e o femeiuşcă naivă şi cam proastă, D.E. e un bărbat trecut prin viaţă, cu o inteligenţă sclipitoare, malefică adesea.
Dacă E.B. e foarte futăcioasă, D.E e impotent.

Ceva parcă nu puşcă aici!
Nimic nu ar trebui să pună alături, să suprapună chiar, aceste două personaje.

A... şi dacă tot ne aflăm în jurul Emmei Bovary şi dacă tot vrem să facem tot felul de speculaţii, să găsim asemănări, paralele etc. un interesant exerciţiu de imaginaţie ar fi intercalarea capitolelor "În răspăr"-ului în romanul lui Flaubert, înlocuind doar numele lui Des Esseintes cu cel al lui Rodolphe Boulanger (direct răspunzotorul de primul adulter al Emmei).

Şi totuşi... şi totuşi...

După ce-i moare tona de flori, D.E., obsedat de persistenţa mirosului singurei orhidei pe care şi-o comandase, o greşeală de altfel, restul florilor fiind inodore, plănuieşte ca pe o evadare, scăpare, o excursie în Londra.
Însă în timpul aşteptării dinaintea îmbarcării îşi aminteşte de singura excursie făcută de el până atunci: în Tările de Jos, excursie dezamăgitoare prin discrepanţa imensă dintre aşteptările sale, generate de imaginaţia alimentată, excitată de surse picturale şi livreşti, şi ceea ce văzut cu proprii ochi. Incidente din timpul aşteptării sau mai bine spus incidentul aşteptării îl face să se răsgândească şi să se-ntoarcă.

"Ce putea să aştepte, dacă nu noi deziluzii, ca în Olanda?" (pg. 100)

"În zilele care urmară întoarcerii sale, des Esseintes îşi studie cărţile, şi la gândul că ar fi putut să se despartă pentru mult timp de ele simţi o satisfacţie la fel de afectuasă ca aceea pe care ar fi simţit-o dacă le-ar fi regăsit după o îndelungată absenţă. Sub impulsul acestui sentiment, obiectele acestea i se părură noi, fiindcă percepea în ele frumuseţi uitate din epoca în care le cumpărase." (pg. 101) - de subliniat cuvântul obiectele.

Încă o caracteristică, abilitate a lui des Esseintes, care-l îndepărtează de Emma, capacitatea de auto-deziluzionare.

Bine, bine, îmi spun, ce îndrug eu aici, până acum, nu pare să-mi apropie prea mult personajele. Emma Bovarz nu s-ar fi întors niciodată din niciun drum, ar fi făcut ocolul pământului de 60 de ori (pentru 60 de bărbaţi diferiţi), ea nu şi-ai folosit imaginaţia pentru a-şi uzurpa viitoarea încântare, ci pentru a o potenţa. Ei bine, uite că-ncepe să se-mbuce treaba. Imaginaţie - un cuvânt aproape magic care pare să-i unească pe cei doi eroi. Sau fantezie?! uite un cuvânt de-a dreptul magic. Aţa care-mi leagă şi deopotrivă îmi urzeşte personajele. Nu cred că trebuie să argumentez fantezia în cazul E.B., iar în cazul D.E. ce altceva poate fi existenţa pe care şi-o construieşte împreună cu noua casă pe care şi-o decorează, amenajează. Avem acelaşi material, doar croiala face diferenţa. ŞI atunci ce le face atât de frapant diferite? Răspuns unu: experienţa. Bingo! Răspuns doi: instruirea. 2xBingo!

Sunt abia în mijlocul cap. XIV din cele XVI ale romanului, şi-s curios dacă fantezia mea personicească o să reziste sau se va destrăma până la sfârşit. Bine, e posibil şi să fi început din start o construcţie falsă, dar până la următoarele lecturi ale romanelor, probabil pereţii construiţi până acum vor rămâne.

A... încă două chestii care mi-au excitat puţin neuronii. 1.Dacă aţi citit Parfumul lui Suskind şi În răspărul, în ordinea asta, nu cred că la capitolul cu parfumurile nu v-a sărit în faţa ochilor personajul principal din romanul lui Suskind. 2. Capitolul cu florile, un monument închinat artificialităţii, m-a aruncat direct în mrejele teoriilor ludice ale maestrului Gombrowicz.

În final, lucrurile nu sunt cu mult mai clarificate. Dacă Emma Bovary vrea să scape din plasa soţului ei mediocru, Des Esseintes vrea să scape din plasa întregii lumii văzută ca mediocră şi vulgară.
Cert e că la fel ca Emma Bovary, des Esseintes îşi părăseşte lumea urzită de fantezie.

Şi acum un citat bengos şi supărat şi rău:

"În fond, rezumatul înţelepciunii umane era să lungeşti cât mai mult lucrurile; să nu spui niciodată un da hotărât; fiindcă nu poţi manevra generaţiile decât atunci când le faci să-şi piardă vremea fără rost!" (pg. 125)

proces verbal: despre gradul de SF al agendei (nr.1/11 decembrie 2011)

2011-12-11T20:12:00.000+02:00

~~1. lansarea de carte de joi.~~ n-am fost. :)) prins de la 18:00 într-o sedinţă de lucru în la mitică, terminată la 02:00 şi un pic în old city, urmată de o inevitabilă dimineaţă greoaie
2. platonov: văzut, plăcut, aplaudat.
3. kynodontas-Dogtooth (film grec - 2009) - văzut, fain, nu se numără printre filmele pe care le-aş ţine pe calculator, da mi-a plăcut. uite aici un articol despre film de pe egophobia.ro:
- sfârşitul articolului:

Kynodontas (Dogtooth) este o producţie premiată la Cannes în 2009 cu Un certain Regard şi nominalizată la Oscar în 2011 pentru cel mai bun film străin al anului. Este un film cu o poveste controversată, neobişnuită şi care reuşeşte să transmit în termeni destul de clari mesajul, acesta fiind din punctul meu de vedere lucrul cel mai de apreciat – faptul că filmul scoate de la bun început la suprafaţă un substrat ideatic pe care îl creionează într-un mod remarcabil.

4. cafeneaua muzeului de istorie fost, mega-terra fain. mese şi scaune superbe, trei lăzi de zestre, o casă de marcat veche-veche, serviciile de ceai şi scrumierele criminale, pe mese sunt mileuri :D şi muzică din mafia :)) plus multe alte lucruri faine! a... preţurile-s chiar acceptabile, 4 lei cafeaua, 5 lei un ceai şi vreo 4-5 lei berea. program luni-joi: 08:00-20:00 şi vineri-dumincă e deschis până la 10 seara (nu mai ţin minte la cât se deschide)

5. ~~meci~~ - clar n+aveam cum să ajung sâmbătă seara la niciun meci, având în vedere că s-a jucat vineri :)))

6. & 7. programul de dumincă nici nu se pune problema să-l respect din motive de faliteală absolută :)

Aşadar: GRADUL DE SF = 57,14%

fukin transport local

2011-12-08T14:31:00.000+02:00

deci: gară - poşta mare(liceul de artă) = 50 de minute
30 de min in staţie + 13 min în bus până în centru + 7 min in bus din centru până la liceu de artă

Toamna patriarhului, Gabriel Garcia Marquez - o tiranie râncedă sau lâncezeală în braţele damei putere

2011-12-08T12:48:00.000+02:00

na că m-am apucat şi io în sfârşit să citesc marquez.
citisem de curând un veac de singurătate şi da e faină, o carte impozantă, pe alocuri impresionantă, o poveste drăguţică, trimiteri, posibilităţi de interpretare alte alea bla bla, magia realismului magic, tot felul de măgării şi artificii suficient de captivante, dar e, cel puţin pentru mine, cel puţin deocamdată, una din cărţile alea pe care o închizi şi o uiţi.

în schimb toamna patriarhului - uau! o bijuterie narativă, mega bengoşenie, după 20 de pagini nici n-aş fi spus că n-o citisem. stil oral, persoana a treia, fraze-capitol, treceri bruşte de la adresare indirectă la directă, dialog, solilocvii - totul integrat într-o singură super-frază.

generalul: construit în linii mari, după tiparul clasic al tiranului livresc - grotesc, grosolan, sângeros, lipsit de cultură, dar cu o inteligenţă sclipitoare când e nevoie (atât din cauze narative cât şi din cele generate de desfăşurarea evenimentelor în interiorul poveştii), aspect fizic presărat cu dereglări, deficienţe izbitoare şi definitorii în relaţie cu personalitatea personajului şi cu mersul epic al trebii: labe ale piciorului gigantice (de la început până la sfârşit pe parcursul lecturii te calcă pe ochi tălpile lui, apoi la un momendat toată esenţa personajului e concentrată într-un episod când cineva îi arată altcuiva urma talpii tiranului, aici a călcat el, ăsta ar trebui să fie blazonul lui personal) şi coiul supradimensionat de hernie; libidou exagerat&exacerbat(vreo 5000 de odrasle), plus bătrâneţea perpetuă.
se alătură revoluţiei care-i instaurează regimul pentru că vrea să vadă marea, mare care îi este luată fizic lui şi ţării sale în acontul unor datorii guvernamentale. tiranul se leagă organic de ţara lui, când se duce dracului tiranul se duce şi ţărişoara.
în jurul lui se dezvoltă un soi de empatie lugubră, macabră, bolnăvicioasă, empatie din partea cititorului şi empatie din partea celorlalte personaje. copilul veşnic bătrân de care vrea să scape toată lumea, ale cărui năzbâtii sunt acceptate de toată lumea, de care se-ngrijeşte toată lumea.

alt personaj central e mă-sa, veşnica mă-sa - sfânta mă-sa, care l-a făcut cu nimeni ştie cine.

acum îmi amintesc de o icoană pe care am văzută la voivodeni, maica domnului - clasică, şi la baza icoanei urma unei tălpi, ulterior după ce l-am întrebat pe fratele google, am aflat povestea: nu mai ştiu când, la nu mai ştiu ce lavră din ucraina parcă, s-a arătat fecioara maria, dovada arătării: urmă tălpii fecioarei rămasă până în zile noastre pe o lespede de piatră - urma generalui&mă-sa sfântă...hmmm - şi-am încălecat pe-o şa! papa

comunicat gen: Despre neajunsul de a te fi nascut Explorare fotopoetica a gandirii lui Emil Cioran la Institutul Cultural Roman

2011-12-08T11:27:00.000+02:00

am primit chestia asta pe net şi mă gândeam că poate mai dă şi lume de prin buc pe-aici şi poate li s-o fi părând interesantă treaba.

Joi, 8 decembrie 2011, ora 18.00, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va avea loc vernisajul expozitiei „Despre neajunsul de a te fi nascut – o explorare fotografica a gandirii lui Emil Cioran“. Expozitia cuprinde imagini realizate de Andrei Contiu, Gyuri Ilinca, Francisc Mraz (coordonatorul proiectului), Silviu Pavel si Raul Tanislav, absolventi sau profesori ai Scolii de Poetica Fotografica din Bucuresti. La vernisaj vor vorbi criticul literar Livius Ciocarlie si Francisc Mraz.
Fiecare dintre cei cinci artisti fotografi porneste de la sapte citate din opera lui Emil Cioran, carora le asociaza cate o imagine: „Ne cautam in primul rand citate cu care sa vibram. Ne reimaginam spatiile si subiectele vizuale din trecutul nostru, incercam acordarea. Dar, mai mult, cautam in prezentul nostru vizual, cautam peste tot scintei de Cioran, si sunt peste tot.‟ – Francisc Mraz.
Katia Danila, directoarea ICR Paris, este autoarea ideii si curatoarea acestei expozitii, care a fost prezentata in anul omagial Emil Cioran la ICR Paris, la Festivalul de Poezie si muzica de camera de la Bistrita si la Muzeul Casa Muresenilor din Brasov. Perioada in care poate fi vizitata la sediul ICR este 8-27 decembrie.
Scoala de Poetica Fotografica Francisc Mraz (www.fotopoetica.ro) isi desfasoara activitatea in Bucuresti, sub egida Fundatiei Culturale „Societatea de Concerte Bistrita“. Francisc Mraz este absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, sectia Imagine Film si TV (1989, clasa prof. Mircea Gherghinescu), a coordonat numeroase proiecte din domeniul artei fotografice, in paralel cu o intensa activitate de creatie (ca fotograf si cineast).
Acces liber.

ieri plouă s-au aprins beculeţele ţi se face rău

2011-12-06T14:58:00.000+02:00

ştii zilele alea când nu-ţi vine să te ridici din pat
şi dormi şi dormi
nimic nu ţi se poate părea mai plăcut ori mai util
decât următoarea repriză de moţăială
când vin visele alea mai intense ca realitatea

trece puţin de prânz
nu mai am de ales scularea şi la muncă
via feheş în cadă

una din zilele alea când timpul nu trece
nici prea repede nici prea încet
când nu se întâmplă nimic
dor eu mă mişc exist într-o lentoare...

ajung la lucru ies de la lucru
plouă şi zbang! care zbang?
că nici nu observasem
apoi văd brăduleţii ăia din piaţa teatrului
acoperiţi cu sârme şi becuri
copacii şi stâlpii şi bradul din piaţa trandafirilor
acoperiţi cu sârme şi becuri

mega ştire aproape 23 de milioane de beculeţe
în târgu mureş - încă nu s-a măsurat lungimea toatală
a cablurilor întinse şi nu se poate preciza dacă e comparabilă
cu distanţa de la pământ la lună

update Casatoria TNTgM

2011-12-06T01:52:00.000+02:00

http://www.zi-de-zi.ro/romana/detalii-articol/browse/1/back_to/lista-prima-pagina/article/5000-lei-pentru-copii-bolnavi-adunati-cu-ajutorul-teatrului/58413.html

frank al V-lea, studio

2011-12-04T19:49:00.000+02:00

:) vizionare plăcută :D

ps
nu strică să ai cu tine o carte şi o brichetă cu lanternă, poate nici ceva de băgat în urechi

Căsătoria Gogol TNTgM Sala Mare() - Costin: "Da..., ne place şi nouă!"

2011-12-02T16:57:00.000+02:00

Ultimele săptămâni trei spectacole.
Push up, Sala Mică - dezastruos, aaah! da nu se mai termină odată! Nu înţelegeam ce caută Marius Turdeanu acolo da... no - întortocherea şi căile...
Amalia respiră adânc, J'ai bistrot, de o drăgălăşenie insuportabilă care n-avea treabă cu nimic, ceva între o serbare de clasa a V-a şi o prezentare pauăr point. Aţi auzit cumva cuvintele nori şi avion? Dacă din cauza... sau cumva s-a-ntâmplat să vă treacă pe lângă urechi, nu-i bai, în spatele protagonistei e proiectată o reclamă mişto la tarom - aşadar nori am spus, nori vedeţi! :)))

Îmi spuneam: dacă mai prind un spectacol din ăsta concurent la categoria cine plictiseşte mai tare spectatoru, anu ăsta nu mai merg la teatru.

Am avut noroc :D că sâmbăta trecută am fost la Căsătoria şi azi mă duc iar :D (Bineeee... acu, mi-a plăcut, dar nu m-a trăznit s-au altceva, nu cred să fie totuşi genu de spectacol pe care-l vezi de patru ori şi n-ai spune nu unei noi vizionări)

Pornografie - Witold Gombrowicz

2011-11-17T10:50:00.001+02:00

un joculeţ absurd, stupid. înscenări, presupuneri, imaginaţia şi speculaţia sfidează, modifică şi impun realitatea.

toată acţiunea se întâmplă la ţară, pe fondul războiului, într-o atmosferă tensionată, unde viaţa şi moartea, curajul şi laşitatea sunt într-un tango devastator cu moralitatea şi datoria. Maturitatea (ameninţată de bătrâneţe, având experienţa de partea ei - experienţă subjugantă până la urmă) şi Tinereţea (ameninţată de maturitate, având naivitatea de partea ei - naivitate care o vulnerabilizează). matur-tânăr, acesta e cam singurul conflict al romanului, în jurul lui toate accidentele/incidentele sunt doar auxiliare, adjuvante, în final victimele par a fi colaterale, dar cine ştie? :)

"Sinceritatea naivă, lineară în literatură nu face doi bani - declară W. G.. Şi iată din nou una dintre antinomiile dinamice ale artei: cu cât scriitorul este mai artificial, cu atât poate fi mai sincer, artificialitatea permite artistului să se apropie de adevărurile ruşinoase."(Citez din postfaţa scrisă de Ion Petrică, el citând - transcriu nota: Cf. Witold Gombrowicz, Testament, Warszawa, 1990, p. 73)

Artificialul şi adevărurile ruşinoase. De-aici stilul caricatural, exagerat, uneori enervant, alteori savuros (depinde foarte mult de starea cititorului) al lui W. G. care-i permite să sondeze fără milă, într-un mod inconfundabil acea fiinţă drăgălaşă cu care ne întâlnim în fiecare zi şi când nu ne întâlnim cu nimeni numită - OM.

Gombrowicz şi maşinaţiunile lui... :))) pfuuu... dap omul e până la urmă doar un mecanism lăsat la mila propriei căpăţâni, într-un echilibru paradoxal de inechilibrat şi de subtil. cu cât de eliberezi mai mult din sforile propriei minţi, cu atât rişti mai mult să rămâi fără control, cu cât îţi iei mai mult sub control mintea rişti să-ţi pierzi libertatea şi în acelaşi timp capetele sforilor se vor deplasa pe nesimţite înapoi în mintea ta.

Pornografie, dacă ar fi fost scrisă după Cosmos, ar fi fost doar o variantă aplicată a acestuia, dacă ar fi fost scrisă înainte (aşa a fost, se pare) e doar un antrenament foarte reuşit înaintea incredibilului Cosmos.

culese din cartier - şut cu efect - ricoşeu în maria tănase

2011-11-16T09:13:00.000+02:00

de câteva săptămâni, cu oarecare regularitate, dimineaţa intru pe youtube şi-mi pun un playlist culese din cartier. în dimineaţa asta mă trezesc, pornesc calcu, îmi aprind o ţigară, intru pe youtube... şi bag dai dari dari dai da :) nu ştiu ce să ascult - nu prea mai am chef de culese din cartier, stau şi mă holb la main page-u-tubului, şi, fără să-mi spun nimic, dau să caut maria tănase playlist - găsesc şi ascult :D

p.s. maria tănase nu-i bomba lui dodel :)))

Let them jazz! :D (Elevation Quartet)

2011-11-15T17:30:00.001+02:00

Palatul Culturii, luni seară, ora 20 şi un pic: instrumentele sunt pe scenă, artiştii sunt prezentaţi, artiştii vin în faţa publicului, şi gata!... de-aici nu se mai poate povesti mare lucru – doar jaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaazzz!!! Solouri, energie, imaginaţie, aplauze! (Aplauze… nu tot timpul când era cazul – deranjante zgomotele palmelor plesnite în mijlocul solourilor – plm lasă-l să cânte, taci şi ascultă!)

Toboşarul (Derrek Phillips) arată ca Baloo şi pare a avea o cutie cu jucării din care scoate tot felul de ghiduşenii cu care loveşte tobele şi discurile :D Când se lansează în solouri ceilalţi se uită la el şi nimeni nu mai înţelege nimic – doar admiraţie şi plăcere pentru urechile noastre, parcă se auzea o orchestră vorba lui Alin Z.

Contrabasistul (Brad Jones) seamănă cu Bagheera şi scoate cele mai amuzante&tari grimase/strâmbături văzute de mine până acum pe o scenă :) şi nu cred că mai e nevoie să spun instrumentul ăla trebuie să se fi simţit bine…

Imagineazăţi-l pe King Louie cu saxul în gură – acolo e Abraham Burton!

Şi Lucian Ban, un fel de gazdă pentru colegii lui – he he dap muzica e libertate când se-ntâmplă datorită şi în jurul lui :D Suav sau dur, pe un tempo lent sau rapid în prim plan sau pe fond – a fost tot timpul superb – mă bucuram că stau pe partea cu Derrek Phillips (percuţie - tobe), dar aş fi vrut în acelaşi timp să fiu în balconul de vizavi să-i văd mâinile pe fondul alb-negru al claviaturii.

Mega-fain!
Şi nu pot să nu-mi amintesc cât de bine m-am simţit când ajungând în apropierea Palatului Culturii cu o mică întârziere am văzut că e coadă la intrare!

P.S. Pozele sunt şterpelite de pe blogul Bristenei – sunt mai multe acolo! Merită aruncată o privire – ce privire?! Mai multe priviri!!! Îs chiar mega tari :D - http://bristena.blogspot.com/

funkin jazz mood

2011-11-11T16:12:00.000+02:00

relaxaaaaaaaaaaaaaaaaat beau ceai ascult sun ra lume intră şi iese publicitate reviste bossul capul ziarului capul lui basescu decupat şi al lui antonescu cine dă o foaie de ceapă degerată !?

cui îi mai place jazzu? elevation quartet (lucian ban, abraham burton, derek philips, brad jones), palatul culturii, sala mare, doar 16 lei

2011-11-10T15:37:00.000+02:00

mai şi există!

2011-11-10T09:17:00.000+02:00

ieri dimineaţă am făcut o vizită fulger până în cluj (unde există tipa pe care o iubesc)

şi mai există oamenii care te iau la stop şi dacă ai bani îi primesc şi-ţi mulţumesc dacă nu le mulţumeşti şi-ţi mulţumesc că le mulţumeşti şi-ţi urează o zi bună!

la întoarcere m-a luat un domn cu un audi quatro din 2009 (cred, da la cât îs de varză la maşini putea să fie şi un audi beetle :))) oricum n-are importanţă), aşadar m-a luat un domn ungur (chiar domn şi chiar ungur) până în ungheni. nu am fost prea comunicativ pe drum, că mă apucasem să citesc piesa lui andrei(în sfârşit), da pe lângă faptul că are un fiu în anul întâi la manegement la petrică, stresat de ce-o să facă în sesiune pentru că nu prea ştie limba română (în trei ani de limba română i-au învăţat arhaisme, în loc să-i înveţe să vorbească, spune domnu), am aflat că a absolvit institutul de arte plastice din cluj şi după ce a predat câţiva ani pe la vreo 2 licee de artă, acum e sculptor şi patron de turnătorie, şi trăieşte din profesia, arta şi mica lui afacere. A... şi la turnătoria lui se fac acum componentele grupului statuar caragiale din ploieşti!
am rămas uau ce fain! ce fain că poate exista cineva în ţara asta care să trăiască făcând ceea ce-i place după ce a studiat acel lucru!

şi mai există mihnea şi paul şi ce-i din gaşca lor, plus cei care s-au întâlnit aseară la ţară, ţară vrem ostaşi, plus ce-i care îşi urlă NU-ul RMGC, execitându-şi simplul drept de a trăi în această ţară inexistentă! respect!

eu nu mă bag deocamdată, din simplul motiv că nu sunt suficient de informat (nu m-am informat suficient) şi nu ştiu ce e de preferat, să lăsam ţara asta sub forma actuală de combinaţie între muzeu şi parc de distracţii(bâlci) sau să valorificăm ce mai este (valorificăm e cred prea mult spus - şi persoana întâi poate fi improprie), dar nu ştiu - ruşine mie poate

1

2011-11-09T18:59:00.000+02:00

"Polonezul prin natura sa este polonez. Aşadar cu cât va fi mai mult el însuşi, cu atât va fi mai polonez. Dacă Polonia nu-i permite să gândească şi să simtă liber, înseamnă că nu-i permite să fie pe deplin el însuşi - adică pe deplin polonez..." (Witold Gombrowicz, Jurnal)

0

2011-11-01T13:48:00.000+02:00

sper că l-a următorul recensământ mi se va completa un formular de tipul PP(f)I*

dac-aş fi pentru o zi preşedinte

*plecat pentru o peroadă (foarte) îndelungată

he he ieri m-am întalnit c-un hoţ din buzunare neinspirat :))

2011-10-30T08:07:00.000+02:00

Urc în busu nr. 5, gară-liceul de artă.
Ori din Dâmbu ori de la Miu urcă în bus şi se aşează lângă mine un tipic hoţ de buzunare, na îi mai lipsea doar legitimaţia de la Serviciul de colectare a bancnotelor şi/sau portofelelor din buzunarele călătorilor cu mijlocae de transport în comun.
MĂ fac că mă uit pe geam şi aştept să treacă la acţiune. Bine, de fapt eram mai mult curios dacă o să întreprindă ceva sau nu. Mă, totuşi, poate că n-ar trebui să mă gândesc la chestia asta, acum aspectul fizic şi outfitul nu presupun automat că tipul ăsta e un hoţ..., îmi spun.
Hopa!... stă cu măinile încrucişate, iar pe sub cot, degetele mâini lui stângi pătrund în buzunarul gecii mele. Îl împing/ ÎI dau un ghiont, îi spun Auzi... şi atât. Îşi retrage degetele.
Bine, n-aveam niciun stres că oricum n-avea ce să-mi fure. În buzunarul pe care încercase să-l sondeze aveam doar opisul/tabelul cu adresele de la recensământ şi un ambalaj de la un baton Kinder maxi :)
După ce opreşte bus în centru îi spun: Auzi, cred că poţi să cobori aici! Repet. Cred că poţi să cobori aici!
Coboară.

reggae moning

2011-10-29T11:47:00.000+03:00

"i wana love and treat you right"

neaţa prânz :)

ei nu că m-ai trezit şi m-am trezit şi m-am sculat
şi ascult bob marley şi se pare că-ncerc să scriu ceva
şi sunt într-o relaţie şi e fain

ei da vroiam ceva care să-mi ocupe doar timpul
nu şi capul
acum mă privesc surprins cu capul plin înfăşurat
şi asta nu mă încurcă deloc
îmi doresc doar să-mi ocupi mai mult timp

flash - flashuri - profa de română liceu ciocnirea cărtă tutluci andrei v.

ha ha hai să ne luăm fixuri să tragem de fir
şi să aducem oraşele fereastră în fereastră
bine s-ar putea să dureze ceva
da cred că ne-am mişca mai eficient decât
constructorii autostrăzii transilvania

girl i want to make you sweat
sweat 'till you can't sweat no more,
and if you cry out
i'm gonna push it sum more-ore-ore

pfuuuuuuuu şi acu partea cu înjurăturile:
futui apraşteu mă-sii de recensământ
şi călca-şi-ar cu reciprocitate şi colegialitate
coaiele pe scările institutului naţional de statistică
toţi politicienii şi (de)formatorii de opinii
care au reuşit să transforme o chestie normală civilizată
într-un mare căcat -
cu dedicaţie specială domnului avocat Ciprian Dobre
, marea speranţă a politicii mureşene, ale cărui elucubraţii referitoare
la nedeclararea cnpului pulii am avut deosebita onoare
să le aranjez în paginile cotidianului

probabil despre recensământ mai multe (înjurături)
mai încolo deocamdată tre să-mi spăl chica
şi apoi să pornesc la cutreierat în vederea recuperării
cnpurilor nedeclarate morţii mă-sii!

no gata pa şi pusy!

ps: don't worry be happy

2 episoade Camil Petrescu din jurnalul lui Sebastian

2011-10-29T10:51:00.000+03:00

"Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu Ralea şi Armand într-o chestiune capitală. Are anume intenţia să plece de la Teatrul Naţional pentru a prelua conducerea operaţiilor tehnice de apărare antiaeriană. E convins că singur el poate să ne salveze de la un dezastru. A refuzat să-mi destăinuiască planurile lui - dar e decis să i le expună primului-ministru, sau poate chiar Regelui. Mi-a spus asemeni că are legături strânse cu statul major al Corpului II şi că, dacă vom face război în Dobrogea, operaţiile vor fi conduse după indicaţiile lui.
Îl ascult şi nu ştiu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbucnesc în râs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun. Şi rămâne, în sfârşit - peste toate astea - posibilitatea, mai amuzantă decât toate, să aibă dreptate..." (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - marţi 05.09.1939)

"Ce e important în România, astăzi, vineri 28 martie 1941, este că evreilor li se iau casele.(...)
Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una din casele luate de la evrei.
- Mie nu mi se dă niciodată nimic - spune el descurajat.
- Ei bine, de astă dată - răspund eu - chiar dacă ţi s-ar da, sunt convins că nici n-ai primi!
- Să nu primesc? De ce să nu primesc?
Vorbea cu atâta linişte, încât am înţeles nu numai că nu vedea nici un motiv să nu-şi însuşească o casă care nu+i aparţine, confiscată de la un evreu, dar că aşteaptă să i se dea o asemenea casă, şi că va fi pentru el o deziluzie dacă nu i se va da. " (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - vineri 28.03.1941)

follow your.. what?!

2011-10-06T11:04:00.001+03:00

eu ştiu, cel puţin în ceea ce mă priveşte, dar nu prea reuşesc.

avem cu toţii? avem! nu?
încă mi se pare normal să cred că avem fiecare un mic/mare vis, o mică/mare proiecţie a noastră în cândva care uneori funcţionează ca un scut, ca un cuţit răsucit, ca un sac de box, ca o oaie neagră, ca un vis, ca un ac în fân, ca un coşmar, ca o picătură din tavanul subsolului, ca o plapumă caldă, ca o avalanşă de bolovani, ca mâine ca ieri ca azi

vocaţia, visul, talentul, bla bla-ul, etceteraul - micuţul nostru pentru care spunem că facem sacrificii, vai! tulai!, pentru care transformăm fiecare neplăcere recurentă şi neglijabilă altfel într-un mare obstacol, pentru care nu facem nimic făcând altceva exclusiv pentru pita silnică - da da acel ceva pentru care, dacă nu avem norocul să ne şi hrănească în timp util, ne rugăm să avem mai mult timp şi inspiraţie poate, şi când avem timpul ne întrebăm cine ne-a păpat cheful, da da acel ceva pentru care încă mai există bau bau :)

nebunia admirabilă a fiecăruia, aia fără de care spunem că nu mai suntem noi, tot aia care se duce dracului la fiecare intrerupere, la fiecare scurtcircuit, aia care te face să te gândeşti cu nesaţ şi disperare la ratare, aia care te ridică pe culmile neputincioase ale unui ego supra-apreciat...
aia care te face să spui, bag pula! îs prost
aia care te face să spui, bag pula-n toţi! îs cel mai tare

acolo unde nu laşi pe nimeni, acolo unde ştii că va intra toată lumea, fie cu bilet sau fără

? cine urmăreşte pe ce ? ce urmăreşte pe cine? (*urmează)

evadez

2011-10-04T10:38:00.000+03:00

mi-a fost chiar foarte frică

aşa deci recunoşti ai sau ar putea spune

a doua zi când mă trezesc şi-mi dau seama

că-s încuiat în apartament

şi nici nu i-au în calcul disconfortul produs

când văd colţul tavanului ca cel mai depărat punct vizibil

dacă vreau să ajung la examen

cobor din pat acum

soră-mea nu o să se ceară de la şcoală

la ora asta să-mi deschidă uşa

atunci mai stau

acopăr cu cearşaful boţit

pata ca o limbă umflată de rumegătoare

de ciocolată de lângă perină

şi aştept filmuleţe – vin

primul – cineva o să plece ori

se va-ntoarce - un mic chef

de o să ne vedem mai încolo

derulat rapid o strâng în braţe

întinsă cu spatele la mine

patu-i plin de post-chefuitori

o să pleci o să pleci

bucle sutien parcă-i simt pielea

picioarelor lângă pielea picioarelor mele

nu o să ne luăm acum rămasul bun

mă trezesc tocmai a început examenul

mă-ntorc pe partea stângă

flash – o mătuşă dintr-o proză de cosaşu

îi spune să nu doarmă pe partea stângă

presiune probleme cardiace şi alte alte alea

rămân pe umărul stâng de probleme cordiacee

nu mai am nervi – filmuleţe – next

iarnă moale zăpadă multă ca o mocirlă albastră

eu un dâmb sar cu placă şi cad

placă improvizată dintr-o bucată de placaj

cu ajutorul unor mâini ale căror capete

nu încap în cadru îmi prind iar picioarele

în nişte sfori bătute în cuie

şi doar cu ajutorul unor flexiuni

cobor pe o uliţă

mă trezesc cât de real

cum simţeam senzaţia aceea de neputinţă

după ce am căzut

cât de stânjenitoare au fost mâinile care m-au pus pe picioare

plăci am mai văzut

una sub picioare mai ales cu zăpadă sub ea

n-am avut niciodată

mă ridic din pat a trecut abia o jumătate de oră

de când a început examenu

pe masă în bucătărie doar două ţigări

aştept să iasă în pauză şi o sun pe soră-mea

telefon închis îi sun o colegă nu răspune

ce fac

stau aştept pauza următoare

intru pe net repornesc winampu

care se blochează de fiecare dată când ajunge

la duke elinghton

flash – scrie asta

se trezeşte coboară din pat

ce faci

mă duc să ud găinile şi cocoşul

dragă nu se udă dimineaţa

că li se-nmoaie picioarele

numai peştii se udă dimineaţa şi seara

ştii doar

iubitule tu nu le-ai udat ieri

şi a fost rândul tău

am uitat dar gâinile şi cocoşul se udă la prânz

iubitule tu nu ştii cât e ceasul

pauza următoare - sun nu răspunde

nici ea nici colega ei telefoane închise

cheia mea e la un prieten în alt cartier

l-am apelat mai devreme

mă sună dacă-ţi trebuie cheia hai după ea

bine o să vin după ce descui uşa

închid

singura soluţie ca să ajung în timp util la lucru

a rămas un salt de pe balcon

mă pregătesc baie haine ghiozdanu-n spate

la intrarea blocului din faţă două babe

fumez ultima ţigară

babele pleacă ies în balcon

mă urc cu picioarele pe marginea de beton

jos pământul pare moale

voi sări între cei trei lilieci

am impresia că dacă sar mai departe

voi ateriza mai în siguranţă

iese un vecin din bloc

pfu sper că nu m-a văzut

de vizavi un copil trage perdeaua

du-te din geam că mă grăbesc

mai la dreapta un copil şi mai mic

într-un geam şi mai mare

cu o sfoară dublă plină de rufe

sub pervaz – se-norează

maică-sa apare în geam şi strânge rufele

grăbeşte-te şi închide ferestrele şi trage perdeaua

că trebuie să plec

după ce însfârşit trage perdeaua

mă urc iar pe marginea balconului

stau ghemuit cu picioarele pe balustradă

şi cu ghiozdanu în spate

vine cineva pe alee

pfu – dar opriţi-vă

îmi dau jos ghiozdanu

parcă începe să picure

mă urc iar nu pot să sar dacă stau ghemuit

mă ridic în picioare

îmi tremură genunchii mi se pare mult până jos

când îmi depărtez braţele şi mă pregătesc să sar

îmi spun sari şi gata nu te mai gândi

liliacul cel mai înalt e mai scund decât mine

cu cel puţin o dată şi jumătate

înălţimea mea

sari şi gata

depărtez braţele

când eram în şcoala primară săream din pod

ce naiba

depărtez iar braţele

în piept gol aerul care-mi ajunge-n gură

şi-n nas se rarefiază

văd picioare rupte

bag pula n-am cum să sar

mai bine sun la lucru şi le spun că –

îmi amintesc cum deschideam lacătele în generală

pornesc prin apartament să caut ace

găsesc doar o agrafă mov

şi o cordeluţă subţire ambele din metal

îndrept agrafa o bag în ială

apăs şi cu capătul cordeluţei

încerc să o învârt

nu merge scot agrafa o bag iar

şi mă concentrez bănuiesc că trebuie

apăsată bine pe toată lungimea ei

uau – se mişcă bag capătul cordeluţei

în partea de sus a orificiului

şi-nvârt

uşa e deschisă

îmi iau ghiozdanu o cheie întâmplătoare

în mână şi-ncerc să-ncui uşa înapoi

nu reuşesc îmi tremură mâinile

proprietarii stau în apartamentul vecin

şi de ce nu s-ar uita chiar acum prin vizor

bag cheia cât intră în ială

mă fac că-ncui mă fac că-ncerc uşa

şi plec

mânia.ro la 74

2011-09-29T12:15:00.002+03:00

uai!... am reuşit să mă tirez la timp de la lucru şi să-mi onorez rezervarea făcută de oana aseară în Teatru 74 la mânia.ro

pe scenă... Paul Socol, Mihnea Blidariu şi Andrei Puiu. înainte mă gândeam că vor lega versurile lui Mihnea în ceva asemănător unei monodrame, dar a fost mai mult un spectacol de poezie, aproape fiecare text fiind tratat ca un moment separat. de la abordări supărate până la abordări comice din partea protagonistului(ză actor - Paul) versurile lui Mihnea rămân aceleaşi, tema social-politică persistă chiar şi în cele cu tentă amoroasă, toul se-ntâmplă în relaţie cu societatea şi mediul politic(cel care în mare măsură o controlează discreditar), oamenii iubesc, copilăresc, suferă, râd, plâng, disperă, se bucură tot timpul sub un regim politic. Mă tem să nu fiu eu cel nebun(citat cât de exact mai ţin minte) e problema cea mai terifiantă cu care se confruntă individul cu atitudine socială, individul nemulţumit de lumea, mediul în care (nevoit?) trăieşte, indivitul care criticând şi ridicând problema în faţa prietenilor, publicului, societăţii speră că odată formulată, depistată, diagnosticată are sănătoasa impresie că a făcut un pas înspre rezolvarea sau începerea rezolvării ei.
La început mă gândeam ce dracu caută Mihnea pe scenă, nu deoarece cânta - asta o face şi a făcut-o foarte bine, dar a vorbit, şi-a recitat câteva poezii şi se vedea stingher şi crispat, dar până la urmă a ieşit bine şi spectacolul a funcţionat. asta şi datorită momentului când Andrei Puiu încearcă să citească şi el o poezie, iar Paul şi Mihnea îl urmăresc ca doi profesori plictisiţi şi ofticaţi puţin din cauza lipsei de talent a elevului.

Bă, România!(...)(...)(...) oamenii cântă!

văzut&auzit

2011-09-28T12:44:00.000+03:00

n-am bani, nu plătesc

onestitate, furt, minciună, familie, supravieţuire, societate...
cât de onest mai poţi şi mai are rost să fii când te rupe foamea, cât repect mai poţi avea, mai trebuie să ai pentru/faţă de o societate/lume care nu te respectă ?

un carambol în care demnitatea se-mpleteşte cu orgoliul şi rezultă mârşăvie, în care grija domestică şi entuziasmul şi iubirea conjugală se rostogolesc în jurul minciunii şi mânate de neputinţă, frustrare, revoltă şi disperare sfidează realitatea hiperbolizând-o

rezultă, şi datorită abordării regizorale şi a scenografiei, o comedie care te provoacă să râzi (în dauna jocului slab, instabil, exagerat uneori/adesea:) al actorilor - mai mai ales partea feminină a distribuţiei), şi râzi, cel puţin eu am râs, şi chiar dacă am ieşit cam contrariat din sală, am ieşit cu o stare... aia pe care ar trebui să o ai când ieşi de la o comedie - nu de la un spectacol impresionant care te lasă trăznit de admiraţie, dar nici de la unul tradiţional TN-ului mureşean când ies nervos, iritat şi cu un gheizăr injurios în spatele buzelor :)

duelul viorilor - filarmonică(pentru mai multe informaţii "?" google)
uau:)
ajunge?
bun... n-am mai auzit o vioară să sune ca una dintre cele două, asta nu scoate din prim plan calitatea interpreţilor :)

un răsfăţ!!!!

ps
sper ca n-am bani, nu plătesc! nu v-a ajunge doar o viitoare clinică a amanţilor :(

şi poate ar fi bine venită o campanie a tntg-ului - nu-mi place, nu plătesc :)

Ziua opricinicului, Vladimir Sorokin – o mică distopie rusească în traducerea fraţilor Vakulovski, editura Curtea Veche, 2008

2011-09-15T21:33:00.001+03:00

Rusia, anul 2027, societate monarhică structurată după modelul monarhiei ţariste, mai ales cea condusă de Ivan cel Groazinic, dar şi cu măsuri politico-economice specifice unui regim comunist(vezi ghereta rusească înlocuitoarea supermarketurilor, unde se găsesc doar câte două tipuri de produse din fiecare categorie pentru a uşura viaţa cetăţenilor, înainte frustraţi şi frământaţi de abundenţa varietăţii produselor – ex: în ghereta rusească se găseşte carne doar cu sau fără os). Ţara e izolată de occident prin construirea Zidului de Vest, ambasadele străine sunt desfiinţate, cetăţenii renunţă la paşapoarte – arse în Piaţa Roşie, iar Kremlinul e vopsit în alb.

Romanul se desfăşoară pe parcursul unei singure zile, trăită şi narată de opricinicul Komiaga. Poliţie secretă creată în 1565 pentru a-l servi direct pe ţar Opricina e condusă de Tataie, apropiat al Conducăturului, şi e împărţită în două aripi: cea stângă şi cea dreaptă, Komiaga fiind un membru important al aripii drepte.

Ziua începe cu trezirea opricinicului Komiaga şi se sfârşeşte cu adormirea acestuia în braţele slujnicei Anastasia după o zi epuizantă în slujba Opricinei. Cu excepţia, poate, a mazilirii celui de-al doilea bărbat în stat, ginerele conducătorului, în urma unui scandal piromano-sexual, ziua opricinicului e una ordinară care se va repeta fără încetare, cel puţin atât timp cât va face parte din Opricină şi va rămâne în viaţă.

Cu o scriitură extrem de clară şi de precisă, adesea cu un stil sărăcăcios, întrerupt doar de fragmentele când personajele consumă prafuri sau peştişori de aur (cel mai tare drog găsibil pe piaţa rusească – drog procurat în acea zi chiar de Komiaga drept o parte din şpaga primită de la o primă balerină), dar şi în descrierea halucinaţiei Sorokin rămâne la fel de precis.

Personajele lui Sorokin sunt de obicei gata conturate, nu au dileme, nici probleme metafizice, par a fi nişte roboţei lucioşi desenaţi foarte exact şi cu parametrii ficşi, care-şi fac datoria cu o obedienţă de nezdruncinat până când cineva îi va distruge la propriu sau se vor auto-distruge. De obicei totul e la propriu, deşi romanul e o satiră politică, în interiorul naraţiunii un om spânzurat e un om spânzurat, căcatul e căcat (Juna dintre deciziile Conducătorului e interzicerea vulgarităţilor), drogul e drog, banii sunt bani, şpaga e şpagă etc.

Imaginează-ţi 1984 narat din perspectiva unui adjuvant direct al Big Brotherului sau un evenual roman despre regimul comunist neaoş narat de un securist din direcţia 5 a securităţii. Aşadar Ziua Opricinicului e departe de-a fi o poveste care prezintă un regim cu intenţia făţişă de-l contesta, mă refer din prisma naraţiunii – naratorului, în mod direct de la nivelul exclusiv al textului regimul e unul în continuă perfecţionare în timp ce Conducătorul e cel mai bun şi cel mai tare, poate singurul moment în care e prezentat poporul e într-una din misiunile zilei pentru opricinicul Komiaka când trebuie să închidă gura unui artist popular al cărui cântecel făcea aluzii directe şi deşucheate la adresa Conducătoarei – e singura misiune neîndeplinită de Komiaga.

Altfel un roman fain şi lejer la lectură – îl citeşti într-o zi.

Însă recomand înaintea Zilei Opricinicului, Dimineaţa lunetistului, volum de povestiri găsibil de asemenea la judeţeană.

A... şi o mostră de Sorokin găsiţi aici:

http://www.tiuk.reea.net/8/trad.html

Şi dac tot trece cineva pe la raftul cu ruşi, se poate încerca şi Pelevin, Mitraliera de lut – roman halucinat la propriu. (pentru cine ştie maghiară mai e şi Generetion P de acelaşi Pelevin, care acum aflu că a fost şi ecranizat)

*Atât Pelevin, cât şi Sorokin îs scriitori ruşi contemporani, din ce-am văzut, probabil unii dintre cei mai apreciaţi şi contestaţi

e atât de...

2011-08-31T04:22:00.001+03:00

am/n-am
fost/fusei

mai stau

cine o să-mi spună
cât e de fain când ai sau n-ai

din ce a fost a fost:
peninsula şi n-o să pronunţ mai mult că nu a fost
şi ziua lui bos şi-a lu zaki trăiască mult-mândoi

din ce nu fuse
spuneţi-mi fusul care va-nvârtoşa

răsuciţi răsucirea şi-aţa din gem-
-ul de lână se va scurge
învârtoşindu-se-njurul fusului
lăsat de bunică la marginea patului
înainte să-şi rupă mâna

nici trei peturi de lapte
sau treizeci de schimburi de replici
nocturne cu mă-ta

nu va suda vreun os obosit
doar răbdare şi faşe prietene
sunt singurele tale amice
noi nu suntem acolo noi nu suntem aici
deşi când ne gândim la/sau vorbim
despre tine am vrea să râzi cu noi

a... şi nu mă pot abţine
să nu vă anunţ
hazardul şi starea de bine au plecat
într-un in-cuantificabil concediu fără plată

aşa-i că-ţi vine cam greu să-ţi asculţi
gândurile-n linişte
atunci...

dar când te-ntrebă tu ce-ai vrea să asculţi
şi o să spui o liană!
va spune n-am
atunci o cascadă de verde!
nici asta!
atunci un shot!
... bine am înţeles nu mai este...

şi totuşi ce ai vrea să asculţi
am un litru jumate de lapte şi ar trebui să mă simt
ca superman în cele zece porunci
da polonezu ăla-l abandonase-n primul episod se pare
atunci din miere şi lapte te vei...
miere n-am

bine mă da ce vrei să asculţi!?
mă... nu ştiu ce... dar ştiu
cenuvreauebineaşa!?

padina fest 2000 unşpe! - primul concediu - ultimele 3 zile

2011-08-17T04:17:00.000+03:00

Traseu: Târgu Mureş-Braşov-Buşteni-Babele-Peştera-Padina :)) => A fost odată ca... ca... ca niciodată!

Joi: trec pe la lucru, Marius mă fericeşte cu 200 de lei :)/:( -- Şedinţa continuă!
... ziua se lungeşte, între timp îl întreb pe Alin dacă mai vrea să mergem la Padina, răspuns pozitiv, ieşim mâine dimineaţă la stop. Parada o comandăm noi!

Vineri: nopatea s-a lungit şi ea, după o oală plus 1/2 de cafea, ies pestilenţial din apartament şi iau busu spre Corina(Tudor) unde mă aşteaptă Alin!
Prindem foarte repede ocazie şi până una alta suntem în Braşov. Aici mai să ne pierdem speranţa, când un şofer de microbus, tangent la pensie(şoferu), care transporta medicamente expirate ne ia până în Buşteni.
* noi, cel puţin, n-am depistat niciun indicator cu inscripţia telecabină
ne descurcăm şi fără doar nu suntem turişti străini şi când ajungem la telecabină... pfuuuu - ce coadă, ne îndreptăm spre capătul coziii şi-l găsim cu puţin înainte să dăm roată clădirii până înapoi la intratre - pfuuuuuuuu ce coadă! stoici şi destoinici rezistăm - Şedinţa continuă!
*rezistăm chiar şi ademenirilor tipilor care stăteau la ciupeală cu flota de 4 ori 4 (nu de alta da aveau un tarif dublu faţă de telecabină şi... - volan pe dreapta, înmatriculată în Bulgaria, afacere tipic sudistă - vorba lui Alin)
Telecabina: 32 de lei până la Babele, da merită! :) şi numai pentru senzaţia că o să-ţi pocnească urechile la următorul stâlp - plus priveliştea, nu exagerată, da faină! păcat că înainte de babele cu vreo 5 stâlpi, parcă, norii erau atât de aproape că, dacă ar fi fost galbeni şi ai fi întins mâna pe geam, puteai să-ţi rupi un noruleţ magic Nimbus a la Goku, deci se vedea exact nimic - tooootuşi nu s-ar spune că n-a fost şi asta ceva.
Babele: Câteva babe, o poză două, sfinxu nu ne-am prins unde era că abia dacă vedeai la 20 de metri, nu mai povestesc faza cu crucea albastră că ne facem haz, aşadar coborât-am pe jos până la Padina, platoul Padina(padină înseamnă podiş sau platou mare, mi-a zis maică-mea dup ce-am ajuns acasă), via Peştera că nici n-aveam pe unde altundeva. Bine am fi putut lua iar telecabina pâna la Peştera, da 18 lei nu ne erau de prisos.

Padina Fest:
Festivalu începuse de miercuri(parcă) şi urma să ţină până sâmbătă noapte, continuat duminică de un raliu pentru mountainbike'ări (pentru informaţii exacte da-ţi search pe google - au site - festu, spun, cu toate alea).
Lume? multă şi faină preponderent bucureşteni şi braşoveni.
Cazare normal la cort - fără nicio taxă, de-altfel nu era nici bilet de intrare sau ceva.
WC-urile? Cred că cele mai curate şi nepişate peste tot pe care mi-a fost dat să le văd până acum, dintre astea categoria ecologice - găseai şi hârtie :)
Mâncare şi băutură - pe jetoane, jeonul-5 lei
un pahar de bere, nevoluminos şi nici prea bună - 1 jeton
un pahar de vin fiert, foarte bun, părerea mea - 1 jeton, dar bun la frig şi-atât
a... :) mâncai chiar bine cu 2-3 jetoane
dar... mai a doua zi am descoperit cabanele din jurul festivalului, unde preţurile erau chiar ok (la bere mă refer :) şi vin:)))
Alte alea? Tiroliană, biciclete de închiriat, rapel, oină, alte joculeţe şi Adventure Parcu unde ne-am băgat şi noi :) (Alin a căzut da dup aia s-a scos că a apărut la ştirile de la ora 5)
Concertele
Vineri: primu, Robin şi nu mai ştiu cum, dac ascultaţi mai des ca mine guerilla tre să-i ştiţi - solistupărea cam afectat şi sub influenţa aerului tare de munte - da mie mi-a plăcut :)
apoi toulouse lautrec - cu căciuli ruseşti - mega faini
şi la urmă suie paparude cu bean - mă dureau gambele şi m-am retras la cort înainte să plece de pe scenă
* noaptea frig rău de tot se zvonea c-au fost minus două - d-a supravieţuit toată lumea
Sâmbătă:
2 trupe într-un fel de deschidere, prima habar n-am, a 2-a - stillborn, tipa avea o voce care dădea a laura stoica şi sărea pe toată scena
apoi travka ... dap nu mă aşteptam să-mi placă, diferiţi rău, în bine, de albume, apoi viţa de vie pleasnă, apoi mărgineanu cu trupa....... cred că-mi luasem un pahar de ţuică fiartă(juma de jeton) şi presupun c-au fost ok având în vedere că după aia m-am dus şi la focu de tabără

Duminică
ne-am trezit fără dureri de cap sau alte neplăceri, în afara bugetului restrâns, şi după ce mi-am fumat ultima ţigară am luat-o la pas către babele. Şi-am urcat şi-am urcat şi-am urcat şi-am urcat şi ne tot întrebam de ce nu am luat aaaaaaaaaapă cu noi şi-am urcat şi-am ajuns la babele.
Aici nu se mai punea problema telecabinei, aşadar singura dilemă rămasă era jepii mici sau jepii mari? primul traseu mai scurt dar mai greu, al doilea mai uşor dar mai lung - noi, destul de frânţi şi neobişnuiţi cu-atâta auto-talpă în condiţii de teren accidentat, am ales jepii mari via piatra arsă şi nu o să ştim dacă a fost alegerea corectă până nu i-om vedea şi pe cei mici, treaba-i că mergeam şi mergeam şi mergeam şi nu mai ajungeam... da :) drumu din poveste s-a terminat şi-am ajuns frânţi cu bine în buşteni după aproape 7 ore de la părăsirea Padinei.
a... şi să nu uit sâmbăta am vizitat şi peştera ialomiţei, la 6 lei intrarea - merită merită

Din Buşteni am luat trenu, prinzându-ne în timp util că la stop n-avem şanse şi cu trei lei / căciulă oferiţi fără comentarii şi discuţii naşului am ajuns în Braşov. unde am stat şi-am stat vreo 2 ore fără succes la stop. Dar cum încă n-am încălecat pe nici o şa, m-am dus la magazin să cumpăr o sticlă de apă minerală... şi pe când mă-ntorc, ce să vezi, Alin aruncase pieptenele magic care s-a transformat într-o pădure deasă... bine bine ne-a ajuns cu pădurea pe ziua aia, a oprit un microbus cu-un singur loc disponibil, unde fericiţi şi rumeni la faţă după atâtea ore sub ceru senin şi-nsorit nea-m îngrămădit cu bogdaproste, deşi am fost luaţi de un tip şi-o tipă din baia mare(sper că ţin bine minte) care vindeau prăjituri pe la târguri şi festivaluri.
Bine pa!

Şedinţa continuă :))

plictis matinal alb

2011-07-23T07:22:00.001+03:00

Bine aţi fi venit în grupul oamenilor care trăiesc cu apă de la robinet şi atât dacă pentru a avea acces la mirificul robinet nu ar trebui înainte sau după sau sau vorba unui amic mai tânăr să-ţi plăteşti chiria implicit apa implicit consumu gazu curentu netu frigideru maşina de spălat hainele transportul în comun şi alte în consecinţă apucături citadine, căci nu mai plouă cu venituri în absenţa prestării muncii de rigoare şi aşezămintele burgheze/burgunde/aşa mai încolo şi mai departe – în respectivul burg curent au rămas cu turnu galben – nespoit de bergenbier – poate mai ştie cineva de ce – dar lamentarea când trebuie doar să dai la o parte ori de-o-parte doar perdeaua de soare pentru ca lumina să-ţi inunde camera şi să nu mai vezi nimic în monitor, iar dacă acel efemer sentiment de singurăta... – nu te emancipa post scriptum că... – da, intră amice pe – bun, e de inconceput absenţa conexiuni la – dă odată conect – consoanele cuvântului anterior variază în funcţie de setare sau nimic – treci o dată iubit tovarăş de arme (care?) şi intră-n on(ce?)line acolo risipa de singură – puşcă-te – în secolul ăsta după secolul freneziei ufo te plângi(semnu-ntrebării) – bine bine era doar o expresie că nu trăim în mediu sălbatic şi armele purtate la vedere fără permis în scopuri nedeclarate(cui?) sunt legiferate împotriva puşcării de sine – dar unde dăm şi unde crapă orgoliul legiferat propice fără poate şi doar cui şi-l permite – iarăşi! dar drag prieten ostoieşte-ţi mila şi roagă-te cui(?) ţi-e mai aproape să-ţi – hai că am uitat – da ia să ne întoarcem la predicat şi să nu-l pronunţăm înainte de adeverirea prognozei meteo-sensibilităţii viitorului încununat cu legături de specii din domeniul @ punct etcetera – o traducere fără implicaţii spirituale a refrenului mondial ar suna: ce fu – să ne păstrăm calmul – sau: ce o fu – calmul trebuie să persiste – indiferent de situaţie indiferenţa rezolvă toate inconvenientele pe termen scurt doar că funcţioneză ca un împrumut realizat pe principiul bulgărelui de zăpadă, asta fără a lua în calcul de unde am pornit şi inflaţia aferentă deraierii de pe şinele subiectului – obiecţie! avocatul nimănui îşi exprimă părerea: în această... dar cum să-i spun luare de cuvânt lipseşte cu precizie subiectul luării – dar să nu ne pierdem răbdarea, acum, după ce nimeni nu o mai are disponibilă, şi ar trebui să se împrumute de la cămătari şi să aprobăm obiecţia altcuiva: obiecţie: salut! salut! e nevoie de un punct – juriul(care?) – bine...?! atunci – ciocanul vorbeşte: bum – asta presupune punct.

de vreo 2/3 zile/nopţi/anotimpuri + ani/vârste

2011-07-23T04:18:00.003+03:00

scriu/fără să mai las vreo urmă pe hârtie
/nu scriu

singurul laitmotiv - fie-mi cu-ngăduinţă
spune-le-voi
două

unghiil-eterne şi fostele plete
imposibil de-oprit din a creşte

hai să o luăm altfel

imaginează-mi
că mă crezi

atunci bine hai să ne lasă-mă
baltă în tăul fără de fund

cine lasă pe cine
întrebarea Chuck-ului de ce facem ce-ea ce facem
citatul a fost tocmai parazitat de-o parafrază

atunci de ce una dintre cele mai acurate
dintre amintiri
a rămas un vis

eul nu mai vrea să fie el
pentru-a fi mă-car virtual
robul singurului cuvânt
în care crede că va mai putea crede -
liber

no ş-am fost

2011-06-26T13:35:00.000+03:00

ş-am ajuns şî la cluj, ploaie curcubeu kaufland bere naufragiu-n ofice - deşî-am zîs că mă no s-o făcut vară gata pa şî pusi ofice da să-ntâmplă
la cluj am mai prins ceva lună amară (nu-l mai lăsaţ pe ălă cu plete lângă microfon cu gura no) dup aia cargo da mai mult pe la alimentară am fost dup aia paraziţii parcă - dacă arde nu-i bai, şi pe când m-am încins ş-o cântat zdop şî cu zdup am luat-o spre mureş
şi-n mureş... clasic
acuma m-am trezât la mijloc la zâua de hodină da degeaba că o ieu aşe încet cătră lucru nu-i bai

& so

2011-05-31T16:47:00.000+03:00

factură plouă vânt bus chilian perdele scaune cămaşa şoferului albastră i need some money escavator aproape în centru ne mai trebuie un ifron şi-un buldozer man u barca săptămâna trecută şi bâlciu oraşului hai să mai construim o grămadă de moloz dacă n-ajunge balastu se poate arunca o pasăre domestică peste bord

apocalypse now! haleluiah - happy new ocs-era! / frank zappa - help,i'm a rock! / aici

2011-05-22T03:38:00.001+03:00

Bună

Cu diacritice

Pe mine mă cam lasă indiferent vorbitu

Şi problema comunicării mi se pare prea

Ubicuă să te poată surprinde

Aici

în arealul temporal înconjurător

Preşedintele reuşeşte să plângă

În deltă caii sălbatici sunt exterminaţi

Fiind ultimii care mai opun rezistenţă

Pe continentu ăsta

Aici

unde

orice revoluţionar ar leşina

de foame în timp inofensiv

nu te opri nu te opri

inerţia la orice viteză

pe forţa asta gravitaţională supraponderală

timpul fiind foarte scurt în majoritatea

timpului în care ai vrea să des-goleşti

încât se va produce o fisură

ca o bubă care se mută din locul tratat

aici pe un post de ştiri bagă bob dylan

gata – reclame

unde cel mai cunoscut spectacol recent

a fost interzis din cauza titlului

amintiri din timpul recent

la conjugarea a doua

vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaguuuuuuuuuuuuuum

2011-04-30T13:43:00.000+03:00

am o impresie că mi-am pierdut telefonul
vagă
probleme acute cu rafturile congelatorului
presentimentul
a căzut ceva
mă duc mă-ntorc
azi nu mi-au crescut unghiile
ura
urmăreşte linku şi un torent de cuvinte
vagi
acute ca o radiografie
legume sau carne sau fructe la cazan
nu avem
meniul zilei va cuprinde un mijloc
prin care braţele înoată şi semne
şi mai vrei să spui ceva
şi spui nimic
plus procesul cui
pe cui îi sau nu-i mai trebuie
lanţul legat de laţ
particula re din cuvintele
care nu vor mai începe fără ea
scrum şi pădure
apă frunze şi duş
curat ca pereţii unei pubele
specializată-n sticle
mai

o specie de pesimism light

2011-04-21T02:34:00.000+03:00

Obosesc în blocstarturi

Când o să ajungă sunetul

Cu genunhiul în zgură

Pistolului descărcat

Cu siguranţă într-un paraşutist

Înainte să tragă de mâneru roşu

Sau verde sau galben

Până o să-mi fiarbă cafeaua

Până o să-mi umplu cada

Până o să-mi dea iar în foc

Până o să mă spăl pe dinţi

Până o să murdăresc iar aragazu

Pe care nu ştiu cine-l spală

Glonţul orb o să-i continue

Prăbuşirea

Nici o înflorire de pânză

Nu-l va face să aştepte

Până îmi găsesc hainele cheile

Telefonul şi două şosete asemănătoare

O să-mi încordez degetele

O să deschid uşa

Voi pleca mai rapid ca un alergător

De sută într-un maraton scurt

Dacă aş fi sigur că nu se va transforma cursa

Într-una de o mie de paraşutişti

Cazuţi din cer

dap

2011-04-19T07:26:00.002+03:00

dap stau şi aştept
să-nvăţ
să urăsc din nou
de parcă aş fi ştiut vreodată
de parcă asta m-ar face
mai puţin infect decât pot fi

sughiţ

2011-04-14T12:19:00.001+03:00

Sau sughiţam

Dau de-a dura pe doctrina ştiinţei

Un bon de la mic punct ro

Ieri mi-am luat un delikat de-acolo

Cu doctrina am rămas la a doua introducere

Am început să o ascult aseară pe amy amy amy

Winehouse la căşti are ritm tipu ăsta

Şi aplomb şi-i răspicat ca o pară verde

Da... sughiţam azi şi ieri şi acu mai multe zile

Sughiţam câteodată şi-n liceu

Când ieşeam în budă la ţigară

Am tot mai des impresia că gândurile-mi

Funcţionează după graficul unei funcţii periodice

Şi din când în când la un interval regulat totuşi

Mă-ntâlnesc cu dreapta tu sau tu sau tu

Ies de la lucru şi-o iau pe scurtătură

În staţia din faţa teatrului

Aştept

Vine busu

Nu mă grăbesc foarte tare

Mă aşez pe la mijlocul cozii

Şi-naintez împingând ca să nu fiu călcat în picioare

Sau cel puţin claxonat

Cu ghionturi urmate de priviri

După ce urc şi nemotivat nepoliticos

Îmi fac loc cu ghiozdanul în botul unei tanti

... acel atac subversiv şi ieftin olfactiv

Mă opresc

Şi mă-ntreb ce-o să fac după ce o să se stingă iar lumina

Aveam senzaţia în busu ăla de azi

Că toţi mergem acolo

Că o să ni se taie firu de tot

Într-atât de de tot

Că nu o să ne mai dăm seama

Că nu mai ţinem minte nimc

Da mi-i sete şi dosul palmei

Îmi arată ca după un incendiu domestic

După ce am descompus un pui găsit în frigider

Şi l-am fiert şi l-am prăjit în tigaie

Probleme capitale – fugi de-aici futu-te-n aripă!

Pot să presupun că sunt într-un lift

Şi mă joc urcând şi coborând

Fără noimă prin piramida nevoilor

De la mansardă la subsol uneori fără escală

Am găsit o bomboană în buzunar

Şi m-am bucurat ce tare tot ce vroiam

Acum era o bomboană

Mă duc să beau apă

Acuma tre să merg şi pân la non stop

Da mai stau un pic

Ca să am ce face până mai stau aş putea

Să cronometrez cât stau

Mai devreme m-au sunat doi amici mai vechi mai noi

Să mă cheme la o bere

Le-am spus că mă uit la meci de-acasă

Şi că nu mai ies afară

Pune mă atunci telefonu lângă televizor

Sau lângă boxe ce ai tu acolo

Că noi nu ne uităm la meci

Aşa că le-am pus telefonu lângă o cască

Până prin minutu 80 când a binevoit

să se descarce bateria la telefon

după meci m-am uitat la mircea badea

şi nu mi s-a părut deloc amuzant

Am uitat să cronmetrez

Pun pauză la amy

Şi mă duc la non stop

Cine ar fi crezut că o să merg

Uitasem să dau replay

Până la non stop

Pe drum am avut o fantezie tripală

În ficare dimineaţă se trezeşte

Intră şi iese din baie

Înainte să se îmbrace

Îşi rulează opt ţigări

Trei cu chill două cu un spaţiu gol

Şi trei cu out

Apoi merge să-şi bea cafeaua

Într-un loc cu jazz la volum ridicat

De la şase dimineaţa

Mă trece culmea pişarea

Mă duc mă piş mă schimb

Mă uit la clipu alb negru cu jarret şi

Trec graniţa cu acte în regulă

Dintre graniţele alea nu să mai pot spune nimănui

Nimic nici scrisoare nici mail nici sms nici like

Şi când treci graniţa înapoi cu surlele şi trâmbiţele

Deşteptărorului

Nu ştiu cât mai poţi aduce cu tine

Da mai stau

Uneori am tendinţa să abuzez de

Rabdarea mea

Îmi amintesc frecvent în ultima

Vreme de un poem pe care l-am

Scris înainte să mă dea afară de la poli 2

Pe calculatoru ce ar trebui să fie încă acolo

Mai ţin minte doar senzaţia pe care

Ţi-o dădeau versurile alea

I-am spus linghişpir

Ce-i drept a fost cam frig anu ăsta

Da o să avem nişte sărbători pascale

Ornamentate cu acţiuni subvesive

Cu apogeul în ridicol

Doar până azi

Primarul municipiului târgu mureş

Spune poveşti copiilor cu tentă să-i spunem personală

Copii de la nu ştiu ce liceu

Primesc dulciuri plus calendar cu poza lu udrea

Şi un canditat la preşedinţia

Partidului de guvernământ face show la tv-u

Avem aşa

Haliţi doamnelor şi domnilor

Fii şi fiice ale poporului

Muzică şi dans dulciuri poze poveşti şi fabule

Combinaţi-le conform gustului personal

Până formaţi o pastă presăraţi mai mult

Până devine uşor de modelat

Luaţi înstrumentul numit prostie

Şi acţionaţi asupra pastei obţinute

Până atinge forma aerodinamică

A unui sopozitor

Mai departe citiţi instrucţiunile de folosire

noaptea care nu-i în plan

2011-04-05T16:57:00.001+03:00

imediat

din ce în ce mai greu cu dimineţile astea

goluri şi plase

cafea îngheţată şi reversu constipaţiei în regim blând

cu nasul înfundat dormi cu gura deschisă

toate izurile din lume

aleargă nimeni

până la cât crezi că poţi să numeri
eu o să mă bucur când o să ajung la unu

acum impresia că stau

mâine - când o să fie asta

întrebare

cine-şi mai aduce aminte ce am visat

cică trebuie să-mi fac raportu

trebuie trebuie trebuie

cel mai urât verb din istoria umanităţii mele

mai crede cineva în ceva

mai mult mai mult mai multe şi mai mulţi

azi mă-ntreb dacă se mai întreabă cineva ceva

uau

frison

toată lumea vorbeşte în acelaşi timp

important e să gineşti o cafea şi câte ţigări primeşti
să nu uiţi de apă

deplasarea presupune să te ridici

unde contează din ce în ce mai puţin

când îmi fac planuri
încep să elimin majoritatea factorilor circumstanţiali

unghiile nu se mai opresc din crescut
nimeni nu o să le poată opri

degetele

îţi dai seama că-n fiecare dimineaţă
te trezeşti cu aceleaşi degete

o să mă-ntrebe cineva vreo dată ceva

mă strădui să eludez orice utilitate
să evit judecăţile la fiecare legătură de cuvinte

când o să neutralizez tot ce percep

când nu-ţi mai dai seama că mai urmează o zi
degeaba

se mai gândeşte cineva la apariţia omului
totuşi poate fi o activitate plăcută
mai ales că nu foloseşte nimănui la nimic

la nivel de relaţii interne şi externe
ne-ar prinde bine o invazie de pinguini zburători
cu aripi de meduză şi ochi de râmă
cu picioare de gâscă şi cioc de elefant
cu coadă de minge şi dinţi de muscă

mai disperă pe cineva numele
din lista de mes care intră şi ies

detaşare plus redundaţă - circuit

scurtcircuitarea sistemului de plase
anti insecte transformă moliile
în farfurii zburătoare pline cu bere

mai vrei o ţigară

cine mai crede că contează

dacă hipopotamii ar avea burta mai suptă
ar putea sa meargă pe spate

si frunzele vor spera să nu mai vină
pompierii să salveze pisici

iar sau iar sau

2011-03-29T03:44:00.000+03:00

mai bag o ţigară
şi mă pun în pat
aştept să văd geamul
cu lumina stinsă
maică-mea se duce la lucru
sor-mea la şcoală
mă ridic mă duc până-n bucătărie
fumez o ţigară
şi dacă nu mă ia înainte
îmi fac o cafea
apoi urmează activitatea
pe care-o aşteptasem - somn
până la zece sau unşpe indiferent
la cât îmi pun telefonul să sune
apoi mă ridic în coate
şi apăs amână - 10 minute
mă ridic în coate şi apăs amână
- 10 minute mă ridic în coate şi
pe la vreo unu mă ridic mă duc la baie
apoi în bucătărie îmi fac o cafea fumez
mă duc să mă cac cu a doua cafea
scrumiera şi o ţigară
mă-mbrac şi mă duc la lucru

ps
ieri a fost sper :)
ultima zi cu programu ăsta
măcar vreo 2 luni :))

harababurastenic

2011-03-24T16:52:00.000+02:00

Altfel lucrurile se repetă nimic nou pe străzile în barurile în facultate în capul meu din oraşu ăsta. Valu valu valu valu valu-l aştepţi de când ai început să cobori constat din microbus şi să faci paşi pe trotuarele astea. Dacă aş fi un tip mai calculat mai pragmatic şi mai tipicar aş putea să fac un disc împărţit în 12 fiecare sector colorat diferit şi fiecare culoare să echivaleze o stare... discu ăsta şi-ar păstra valabilitatea în trecut prezent şi – nu să mor io redundanţa unui viitor aici nu mă-ncântă de nicio culoare.

Să luăm perioada asta februarie martie: pe lângă problemele cu somnu care pot şi chiar intervin oricând din cauze neclare şi arbitrare mă posedează o predispoziţie spre depresie – da mie nu-mi place - am ajuns io cândva la o concluzie: mă nu am timp să mă simt naşpa n-are rost să mă gandesc că mă simt naşpa cu atât mai puţin are rost să mă gândesc că mă gândesc că mă simt naşpa. Şi atunci intervine o specie de efervescenţă de căutare şi de fugă şi clar trebuie să găsesc soluţii! Predispoziţia durează cel puţin până pot ieşi constant în pantaloni scurţi afară plus nedârdâitu în deplasările nocturne – şi-i dură. Trebuie să stai la pândă tot timpu trebuie să fii pe fază dacă nu eşti atent odată te plesneşte şi nu-i bine. Cel mai periculos e să te prindă descoperit chiar înainte să-ţi treacă o soluţie viabilă prin cap. Nici cu soluţiile nu-i aşa uşor. În primu rând că aşa stă treaba apoi una din manifestările cele mai greu de contracarat ale molimei ăstei primăvăratice e volumu gândurilor. Prea tare extrem de tare le auzi pe toate şi chiar nu vreau să aud toate măgăriile care-mi trec prin cap.

Uai acu mi-a trecut chestia asta: poate că-i din cauza presiunii atmosferice sau a umidităţii sau a condiţiilor macro-climaterice ori să fie micro? Greu. Dacă nu le auzi nu te deranjează, da când le auzi şi se mai şi amestecă cu alea din producţie proprie – astea autohtone melegurilor mele mentale îs majoritatea din categoria asta – uăi să-mi trag palme ce tâmpenii îmi trec prin cap.

Să trecem la altă constantă a perioadei. Nu fac nimic. Sau şi dacă fac ceva îmi ia prea mult timp să mă concentrez şi să mă determin să mă apuc de măgăria aia – altă problemă – pe asta aş băga-o la deficienţe de raportare la nivel de vocabular. Când am ceva de făcut acel ceva se numeşte: porcărie măgărie căcat tâmpenie etc.

Clar nici asta nu-i bine J

Totuşi io acum am aşa un fel de presimţire... deja am ieşit de vreo 4-5 ori în pantaloni scurţi afară pe la amiază de 2 ori la fotbal şi de 2-3 ori la magazin după ţigări.

singura minciună

2011-03-21T16:02:00.002+02:00

în care aş crede:
viaţa-i un cadou nu un lagăr :))

mi-am amintit că muzica se ascultă cu ochii-nchişi

2011-03-17T00:50:00.000+02:00

ajung, vreo 15 minute întârziere, îmi spusese bristena ca s-a mutat în sala mare, îmi spuneam ce fain se pare că o să fie lume multă, intru în sală, balcon, sala aproape goală – naşpa naşpa, mă aşez

pe scena un tip, varsta a doua, camaşă verde de saten, cred ceva colorat şi lucios oricum, în spatele unei mese înconjurată de cineluri, ceva tuburi, o tobă mare şi alte măgării.

Din prima bucata n-am înţeles nimic. Mă tot întrebam de ce naiba nu l-au lăsat în sala mică ar fi fost mai potrivit... da na, tipu, Mircea Ardeleanu, se opreşte, se bălbâie. Apoi cântă o bucată la vibrafon explică iar, a... uitasem pe lângă instrumentu ăsta în stânga şi-n dreapta scenei erau două mese cu tot felul de mărunţişuri, povesteşte cum stă treaba cu mesele alea – ar fi trebuit să fie patru puse în pătrat şi mai mulţi interpreţi, în dreptul fiecărui intrument e o bucata de hărtie pe care-i trecută o mini partitură, care se interpretează, spunea el, folosindu-te doar de obiectele din stânga şi dreapta obiectului – mai lovea şi masa J

Apoi iar la vibrafon, apoi la a doua masă cu mărunţişuri. Aici îmi amintesc că aveam obiceiu să ascult muzica cu ochii închişi când dădeam mai des pe la filarmonică. Închid ochii – altă treabă altă muzică.

A mai băgat ceva Horaţiu Rădulescu, o piesă dedicată lui Giacometti de nu mai ţin minte cine şi încă una sau două chestii.

Treaba cu ochii-nchişi vine cam aşa după o explicaţie băbească: tipu folosea o grămadă de intrumente şi piesele erau destul de redundate aşa că privindu-i repezentaţia şi mişcările, care nu erau cine ştie ce spectaculoase, nu mă surprindea deloc muzica, plus că din balcon nu se prea auzea, la un momendat s-a gripat şi vibrafonu, da dac nu mă uitam la el, rămâneam doar cu sunetele şi atunci începeau să capete sens şi dacă închideam şi ochii îmi bagau şi imagini, da de-astea nu m-am bucurat prea mult ne fiind într-o dispoziţie extrem de ludică.

Vorbesc cu Andrei şi-i spun că-i păcat ca n-a venit lume deşi intrarea era moca.

de-aia a fost goala

daca era pe bilet, se ingramadeau toti fraierii

cand e moca, toti au impresia ca e ceva cacat sau naiba stie (Andrei)

da... da la guta o fost vreo 5-6000 de oameni si si aia o fost moca( io)

asta-i altceva J) (Andrei)

Teoria lui pendul

2011-03-16T01:09:00.000+02:00

Se bălăngăne

Intenţiile se manifestă fără scop

Degetul care poate să spună

Hai/du-te

Mă ţine în mişcare

Când mă opresc nu am timp să stau

Nu aleg eu când mă aplec iar

Nici partea

Vrei să faci una sau altceva

Totul trebuie amânat consemnat

Pentru perioade cu mai multă libertate de opţiune disponibilă

Acum singura libertate curentă

A rămas să mă obişnuiesc

Să fac lucruri de care nu am niciun chef

Şi-mi aduc o satisfacţie utilitară

Uau ce tare sunt că mă duc în fiecare zi la lucru

Şi de trei luni indiferent de starea de futere sim-resimţită

n-am dat niodată pas

nevoia de claritate de siguranţă

de posibilitatea planificării

pe mai mult de mâine cu certitudine

e şi se pare că va rămâne o himeră

mai crunt: sunt atât de obişnuit cu lipsa lor

încât le-aş – dacă nu le sabotez orice tentativă

de instalare în cotidianul meu

urmărit silnic de eschivarea lui plictis

aşadar sunt un pendul

dar nu... dar cum

pot cu atâta calm să-mi negociez nevroza&apatia

deja auto-consolarea cu reflecţii obiective

asupra declanşatorilor

devine un motiv în plus de oftică

sunt un pendul cu posibilitate

de aplecare radiară

şi dacă nu aş avea impresia că exagerez

aş spune că-s un pendul ale cărui mişcări haotice

ar descrie o sferă

mă simt răsuflat greoi

râncezesc ca zacusca de vinete

din borcanu pe care-l uit mereu pe masă

n-am mai borât de mult

sunt acid cu măsură

revolta mi se mai dezvoltă doar asupra mea

scriu porcăria asta cu gândul că am altceva de făcut

fac tot ce-mi vine să fac

cu pironul lui trebuie să faci altceva în frunte

când fac ce trebuie să fac

îmi dau concentrarea prin maşina de tocat

a lui vreau să fac altceva

degetul care dă împinge

când crezi că te-ai oprit plus obişnuit

mă obligă să-mi iau avânt singur

şi atunci libertatea devine imposibilă

şi atunci îmi vine să arunc tot mecanismu

ăsta tâmpitor în aer

numai că mai am atâta oxigen în creier

să-mi dau seama că pentru asta trebuie

nu doar să privesc din exterior

ci să şi fiu acolo

asta mă duce la auto-anihilare

cauţi cu îndârjire alea 5 minute

dinaintea pierderii controlui

dinainte să devii păpuşa reprimărilor

în concluzie unu libertate zero

în concluzie doi accesul la ea se mută

într-un viitor vag

în concluzie trei bălăngănitu

rămâne singura activitate incontestabilă

fiu pulii - ză piesă

2011-03-11T21:04:00.000+02:00

na că di-ntâmplare am scris şi teatru
textu-i doar o povestire numa din replici
despre ce? - o scară

text - click aici:

http://regizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Fiu-puliiScara-2245-7991.html

no că de mâine se gată şi perioda asta de masacrare a florilor

2011-03-08T14:44:00.000+02:00

nici măcar n-a fost vreun act de bravură -
da cum jobu ăsta m-a adus la sapă de lemn
să nu mai spun de extenuarea neuronală
şi de futerea inspiraţiei
- anu ăsta în minunata periodă insuportabilă dintre 14.02 şi 08.03 (azi)
n-am luat/dat nici măcar una bucată floare

aşa şi azi în această minunată zi în care comemorăm
apariţia noului tip de făptură provocatorea de insomnii
femeia modernă educată muncitoare cu drept de vot şi toate alte alea
nu urez nimănui nimic şi nici nu mă mai consum

pe de altă parte chiar m-am trezit într-o dispoziţie bună
aseară am ars câteva bonuri am făcut şi clătite - astea mai spre dimineaţă :))
aşa că o să dau copy-paste la asta:

Allen Ginsberg - Song

The weight of the world
is love.
Under the burden
of solitude,
under the burden
of dissatisfaction

the weight,
the weight we carry
is love.

Who can deny?
In dreams
it touches
the body,
in thought
constructs
a miracle,
in imagination
anguishes
till born
in human--
looks out of the heart
burning with purity--
for the burden of life
is love,

but we carry the weight
wearily,
and so must rest
in the arms of love
at last,
must rest in the arms
of love.

No rest
without love,
no sleep
without dreams
of love--
be mad or chill
obsessed with angels
or machines,
the final wish
is love
--cannot be bitter,
cannot deny,
cannot withhold
if denied:

the weight is too heavy

--must give
for no return
as thought
is given
in solitude
in all the excellence
of its excess.

The warm bodies
shine together
in the darkness,
the hand moves
to the center
of the flesh,
the skin trembles
in happiness
and the soul comes
joyful to the eye--

yes, yes,
that's what
I wanted,
I always wanted,
I always wanted,
to return
to the body
where I was born.

San Jose, 1954

azi e luni mâine se face întâi

2011-02-28T19:55:00.000+02:00

şi a trecut şi luna asta jegoasă
mai urmează una? nici nu-mi mai bat capu ;)

"I began to feel good
in the worst situations
and there were plenty
of those." Charles Bukowski

nu mai am un ban - nimic nou
în categoria nou ar intra doar faptu că lucru pentru banii pe care nu-i am
nu mai am ţigări - încă se descurcă şi există macă-mea
nu mai curent - cât mai sunt lumânări la alimentară asta e
nu mai am chef - o să-mi bag! iar încep
asta chiar nu-i o problemă
chefu-i doar o chestie care se face
dacă şi când e cazu
mai am câţiva prieteni
câţiva oameni cu care aş vrea să vorbesc da nu mai apuc
şi nu neapărat din cauza timpului

vreau o vacanţă
deşi mi-e clar că nici măcar de asta n-am nevoie
scriu porcăria asta că nu ştiu de ce înainte să-ncep aveam impresia că o să mă simt mai bine
da nici asta nu o să se-ntâmple

sictir general şi nu mai am foc
să-l aprind dacă s-ar descoperi că-i inflamabil

printre paginile de ziar mai citesc 1/2 poem de Bukowski
îmi mai mişcă obrajii pentru o juma de jumate de zâmbet
şi atât

după o săptămâna execrabilă - fosta
şi un sfârşit de săptămână mai chill
văzut oraşu nostru şi surprins plăcut am fost
curat, lejer, ne-enervant
apoi lansare lectura - plictiseală
revista - n-am apucat să citesc nimic

acu săptămâna asta deja mi-e clar că o să fie din seria ălora nicicum

lack of will

2011-02-22T13:45:00.000+02:00

i just so want to be so serious but when things are goin to get there i'm startin to play around
so there is nothing more obvious that am playin in vain
cause i'm vain & gamer

everything i do was seen and will be seen & transcripted just because i'm there the time is needed
yep, admit, sometimes my presence, ma fuckin analitic&huntin for self presence, annoys me

but, yep, admit again, i got the solution: self-distruction! not even ma self is able to stand that when i'm doin it right

&but&yep&admit&again i know i should a know cause i've passed some time ago over the anxiety of not bein my self - ha ha that's futile - you can't be actually anything/anyone but yo'self

so the only question available&answerable for now is how

&so again that's what i'm doin right now

& i've got no choice since i'm the only teacher and the only learnin source i undoubtedly trust

jourmal

2011-02-19T21:22:00.000+02:00

bingo! inerţia exită şi nu doar în problemele de mecanică

ca o bulă
vrei să ieşi din mediu înconjurător
şi-ncepi să te simţi mai uşor mai uşor
şi pluteşti
când ajungi afară: fâs! ai dispărut!
noroc că dimineaţa te trezeşti tot la fund ;)

2011-02-16T21:43:00.000+02:00

chiar nu mai am chef să am chef de ceva

în direct şi-n reluare :)

2011-02-11T03:41:00.000+02:00

No hai să ne apucăm de învăţat!

6 fire de winchester, unu aprins deja. O sticlă de vin roşu demi-dulce Şase cai, cică, de băut într-un borcan pe care scrie OLYMPIA – sos concentrat din pastă de tomate. Surse exclusiv electronice, vinu nu-i chiar foarte rău, la masa pentru maşina de cusut.

Datele situaţiei sună cam aşa: habar n-am ce-i aia stilistică, mâine la 10.00 am examen.

Încep cu asta:

http://www.scribd.com/doc/38740738/STILISTICA.

Încep să citesc alea 41 de pagini de pe scribd pe la vreo 00.00...

Acum, 1.18, futere: Nota autorului: Stilul beletristic este tratat într-un curs de sine stătător.

Altă futere: dau ctrl + V şi-mi bagă textu arial de vreo 200 şi-un pic!?
S-a dus un borcan. Mai aprind o ţigară. Cunoştinţele mele nu mai sunt egale cu zero, da nici departe şi-n orice caz foarte vagi.
Pe la pagina 6 deja mi se părea mai interesantă decât lectura căutarea asiduă a unui muc – i-am simţit capătu undeva-n fundu nasului şi-am lopătat cu arătătoru – nu m-am lăsat – până l-am scos afară.
Când stăteam la bunică-mea, înainte să dau la şcoală, eram grădinar ha ha, consideram mucii de producţie proprie o delicatesă, până m-a lecuit mama, c-a aşa-i spun. Nu mai ţin minte momentu zilei da ştiu că eram cu arătătoru-n nas când a venit la mine cu o pungă plină de muci – dacă-ţi plac aşa mult i-ai şi pe-ai mei! Am murit – vorba lu Traian!
No că dacă tot suntem la pauză de ţigară hai să facem nişte excursii pe facebook şi pe triburile!
a... nimic interesant, adrian lăcătuş îi în Amsterdam, îl doare-n pulă, nici n-o dat semn când i-am trimis năpârlirea, i hate him :)
Ioi am uitat de triburile şi tre să schimb muzica, nu-l mai suport nici pe mozart nici pe iară mozart!? Gata frate băgăm bitză – memento mori – să mori de răs! Ha ha. Şi fi atent cultură – că-i spune momento mori – Ch-ch-ch-c-Hristoase! Gata bag Iau viaţa-n glumă! Ba nu răzgândire subită, lăsăm asta că-i stupidă şi mai am chef de o ţigară, dup aia bag Cel mai prost din curtea şcolii! Îi dau J să nu uit. Pula că i-am dat enter! Nu-i bai :)
Aşa, că acuma nu mai pot spune că-s foarte pastă, mă apuc de ce ne-o trimis profa.
Jesus, tu ai observat că asta nu-i limbă română? Să-mi trag palme da cum s-a ajuns la cuvintelea astea?! : Epanadiploza, Epifora, Hipalaga, Hiperbat, Ingambamentul

Deci am citit:

I. Figuri ale construcţiei sintactice (Metataxe) îs 25 de toate şi deja mă doare capu.

Urmează:

II. Figurile de gândire (Metalogisme) îs 27 :) aştept efectu :)

da oricum ar fi exemplele-s exasperante 1. ambiguitatea, ex: ,, Şi vei pleca, prin seara de mileu,/ spre casa ta cu trepte de liceu.”

( Cărtărescu) unde pulă-i abiguitatea aici că-mi tai venele!

Mai aprind o ţigară şi mă-ntorc la document.

Uau! La aluzie avem un ex. tare Ex. Un regat pentr-o ţigară. – urmează! Dac nu acu, dimineaţă!

Uau! Chiar a fost amuzant. Numa că astea 2 erau: A. FIGURI DE STIL ALE EXPRESIEI

Urmeză: B. Figuri de stil ale conţinutului.

Deja mă scarpin în cap, a intrat Bob Dylan, mai am 2 ţigări şi asta nu-i bine! Deja-i 2.25 şi am avansat, aşa la o apreciere obiectivă, doar în ceea ce priveşte sticla de vin.

Acum ce să fac mai aprind o ţigară, şi-l schimb pe bob că nu-i mai suport vocea.

Încă n-am terminat ţigara d-am fulgerat prin document până la funcţiile limajului – am murit iar! Nu suport schema aia nici să mă-mpuşti decând am văzut-o prima dată în viaţa asta, mi se pare o tâmpenie şi nu o să-mi schimb părerea acum, papa, fulger şi peste aia.

Bun, am mai fulgerat o pagină şi am terminat ce-am primit de la profă.

Da, bine am mai primit un .docx, da pe alea n-o reuşit să le deschidă în existenţa lor niciun calc ce mi-o trecut prin faţă, aşa că papa!

Acuma am o dilemă...

Mă duc să bag somn? Or dau o labă? Or mai aprind o ţigară, dup ce mă duc să aprind un ochi la aragaz, că din câte observ mai există doar (decât) un chibrit în apartamentul acesta şi io, totuşi, mai am câteva ţigări puse bine în sertar pentru dimineaţă, în afar de aia solitară de pe masă.

Mă scarpin în cap şi cu... uăi! aleg ultima variantă. :(

Buuun. Blazzaj – Exma. Dup o grămadă de Pink Floyd urmată de altă grămadă de Dazz Band.

No... iar am cugetat...

Mă duc să aprind aragazu... şi mă bag pe asta: http://www.scribd.com/doc/42959302/Ion-Plamadeala281

Nu mai înţeleg ce se-ntâmplă cu winampu că mi-o intrat pe mccoy tyner şi clar n-am chef de el acum, da când dau piesa la sfârşit începe iar – făcătură clar, nici nu se poate altfel – clar, îl închid şi-l deschid iar – soluţia supremă!

Bun. Problemă rezolvată bag Blazzaj- Pensie.

Căcat, mă-mpuşc dac mai citesc un rând. Deja încep să am iar senzaţia de lectură almanahică şi compendică – tone de nume, autori şi pule, ăla spune aia, altu se trage pe cur altfel şi fiecare pân la urmă cu pizda mă-sii numa autoru-i fătat de eter!

- senzaţie comună cu aia ce-o aveam când m-apucasem să citesc psihologie sub semnătură neaoşă!

Adică, bun, că nu-s atât de absurd să nu recunosc că n-am cum să dau peste cele mai tari chestii doar cu netu la dispoziţie în ultima noapte-nainte ex, da asta-i o senzaţie care persistă decând... de mult oricum!

La fel cu aia că cele mai bune texte în limba română îs traducerile – da n-am niciun chef acu să dezvolt nimic, mai bine mă trezesc dimineaţă să merg la ex, că altfel nu o să ajung, şi oricum nu vreau să merg să-l iau, cât să am ocazie de haz şi de utilizare a pixului :))

comunicat

2011-02-05T20:10:00.000+02:00

uai am gasit un loc foarte fain, poti sa fumezi sa bei sa mananci daca ai ce să asculti ce vrei tu bine că mai face figuri da poti sta pe net
i chiar foarte fain! de-acuma ma gasiti acolo! :) i spune la domiciliu

io acum sunt

2011-02-04T02:49:00.000+02:00

şi ha ha vreau :)

să asta:

şi ha ha simt

asta:

şi suroghez

cu asta:

punct

sfânta stare de bine - îndreptar

2011-01-29T16:17:00.000+02:00

ca să te întâlneşti cu tipa asta
tre să o cauţi
ca să o cauţi
tre să vrei să te-ntâlneşti cu ea

conform patristicii (care nu există&nu va exista) religiei ăsteia - i-am pus şi nume - crişanism - totul e maya în afară de oameni

aşa că, având în vedere că o întâlnire privată cu sfânta stare de bine înseamnă labă, tre să ţi cont că tipa asta nu iese cu de-ăia naşpa

aşa că dacă mega-reduci timpul în care suporţi tot felu de fiinţe... se-nţelege!

crişan va învia!

truism:
mâine e altă zi! :)

...

2011-01-28T00:48:00.000+02:00

u can't trust others if don't trust yo-self
but u can start trustin yo-self beginin to trust others

so

u can't trust yo-self without trustin others

vreau o ţară în care să

2011-01-25T11:51:00.001+02:00

1. să nu mai văd oameni trişti încruntaţi & înfometaţi
2. să fie mai puţini profi tâmpiţi
3. să-ţi poţi lua măcar ţigări din scris
4. să fie mai puţine diplome şi mai mulţi oameni care ştiu să citească
5. să nu mai existe preşedinte
6. să fie legală
7. să nu mai văd gunoaie
8. să văd mai mulţi oameni în exerciţiu libertăţii
9. să nu-i mai învăţăm pe copii în şcoală că-s proşti
10. să mă simt ca acasă!

2011-01-24T12:03:00.000+02:00

nu mai am ţigări şi tre merg la lucru
îmi fac ţigări din chiştoace da se gată şi alea

nici măcar nu ştiu cum îs, azi m-am trezit obosit
precizare: faza cu lumea care-mi place&shit nu-i valabilă în sesiune
aşa... clar n-am niciun chef de sesiune! da vreau că trebuie să o iau că vreau să scap odată de-aici/acolo!

altfel nu ştiu poate că aiurea ar fi cuvântu definitor

ultimele pagini le-am scris în decembrie pe la început... şi asta mă cam... îngrijorează... se lichefiază, sublimează... treaba era destul de închegată la un moment dat... aştept timp chef şi bani să ies iar la scris! pân atunci sper să nu-mi plece cheagu de tot

a... crişan... crişan cu siguranţă va învia cândva... însă având în vedere starea de burete ce-o străbat momentan... momentu ăla-i destul de greu de prevăzut

am terminat şi Năpârlire şi-l dau încet mai departe deocamdată nici nu mă gândesc când şi dacă o să-l public

update funcţiunea de spam + delete

2011-01-22T21:47:00.000+02:00

câte măgării de care nu ai nevoie îţi asaltează zilnic capu?

poţi să le spui informaţii, poţi să le spui cum vrei, oricum toate porcăriile cu care intri în contact intră în tine - cum?

le traduci în cod informativ, dai pack şi le bagi în arhivă
astea-s de toate naturile posibile ştiri bârfe zvonuri senzaţii emoţii sentimente stări imagini vremea alţii tu strada baru camera & toate alte alea

chiar de-ampulea îs chestiile pe care nu le poţi citi - alea cu tendinţe absurde paradoxale enormităţi cretinisme - pentru astea ai nevoie de softuri cu licenţă :))

faza-i că dacă îţi dezvolţi un spam care şterge imediat - undeva în intervalu ăla de timp care trece între primul contact cu enormitatea, să-i spun, şi arhivare atunci....
creieru/subconştientu etc nu o să mai apuce să-şi bage în lista cu teme măgăria respectivă... c-apoi dac o bagă şi nu-şi dă rapid seama că n-are sens şi mai ales că n-are sens să se obosească în gol - se va obosi în gol :)

Interviu cu un beţiv din topliţa (pentru dialectologie)

2011-01-22T12:21:00.001+02:00

Numele meu e ......... ............ din oraşul Topliţa judeţul Hargita student în anul 3 la Universitatea Petru Maior.

Mergi prin baruri?

Désigur.

Cam câte baruri frecventezi?

Pe săptămână sau pe zi?

Pe săptămână.

Cât”e baruri pe săptămână? Trei! baruri pe săptămână.

Spune-mi cum... dacă au nume... şi care-i admosfera pe-acolo.

Gropa cu ţânţari, Orizont şî Scala.

Ok! Şi tu acuma ia-le pe fiecare pe rând şi descrie-le, exact cum îi acolo.

Păi... Groapa cu ţânţari îi o crâşmă ord”inară subt”ẻrană und”ẻ numa beţivi în jur d”e cinzẻci-şaizẻci d” ẻ ani îs, îs supăraţi că au pẻnsia mică, béau încontinuu îs distruşi sunt...

Cât costă cea mai costă cea mai ieftină bere?

Cea mai ieftină bẻrẻ? Cea mai ieft”ină bẻrẻ îi un leu nouăzeci harghita, un leu cincizăci azuga şî becksu, hainékẻnu trei lei cinzăci

Ok. Treci la următoru!

Următorul este orizont acéaşi atmosferă plăcută acéaşi bătrâni acéleaşi motive pentru a t”é îmbăta acéaşi muzică de la télévizor care mẻrẻ de obicéi merg ştirile când începe ora şapt”é. Apoi la scala acolo -

Stai mă! Cea mai ieftină bere!

Cea mai ieftină bẻrẻ... păi preţurile îs cam id”ént”ice în crâşmẻlẻ ast”ea.

Apoi la scala... Acolo la scala pé vréme era un tonomat acolo să asculta şî muzică rock şî muzică d”e care exista în tonomatu ăla, preţurile la fẻl, cât”eo bătaie din când în când, nişte ţîgănci, nişté fẻmei urâte, grase, pensionare fără o mână fără un picior...

Tipe unde găseşti?

Tipe găseşti prin cluburi, tipe fiţoasẻ cu cércei şî îmbracat” ẻ ca un semafor care se uită după bani... îi acéaşai chéstie univérsală ca peste tot cam atâta altceva extraordinar d”e descris despre élé nu n-am cuvinte. Puţin imbecil spus.

o datorie mai veche

2011-01-20T01:00:00.000+02:00

sau cum am trecut la mate într-a 12-a şi-am intrat în bac de l-am luat cu 5 şi ceva (la mate)
-ULTIMA REPRIZĂ-

după ce un întreg semestru 2 am dat pe la orele de mate o săptămână - hai două puse cap la cap situaţia mea cu mai puin de o săptămâna inainte de festivitate era cam aşa: media 4 pe primu semestru, un 5 sau un 4 în teză şi alte două note, un 3 şi-un 5. în condiţiile în care am absolvit pretigiosul colegiu papiu la m-i-e cu 5+1 ore de mate pe săptămână + Măşcă.
io nu mai ştiam cum naiba o să trec, cum naiba o să intru în bac, cum naiba să-i conving pe ai mei că nu-i cel mai mare cataclism dacă-mi dau bac abia în vară etc. probabil în timpu ăsta Măşcă se gândea cum naiba să mă treacă. faza-i că erau vreo 5-7 în pericol, însă io spre deosebire de restu care în ultimele săptămâni dădeau test după test nu veneam la ore.
de ce nu veneam la ore? 1.programu de-ampulea de la 7 jumate. 2. în mort pân pe la vreo 11-12 când începea lumea să chiulească de la şcoală nu auzeam cuvântul bac de 60 de ori pe minut
aşadar într-o minunată zi de vară, după ce descoperisem de curând existenţa teilor din juru papiului, şi-ncercam să-mi explic izul de nebunie perpetuă din jur şi nu ştiu cum s-a făcut da am rămas la ora de mate, Măşcă mi-a spus că dac vreau să trec la mate şi să intru în bac să mă apuc să-nvăţ teoria dintr-a 12-a şi a 11-a că mă ascultă. că dac învăţ măcar teoria o să mă descurc. înainte parcă spusese că dacă mă lasă în bac o să fac papiu de ruşine şi o să pic. da de ruşine îl fac şi dacă iau notă mai mică de 7, deci etc.
şi s-a făcut vineri. vineri dacă mai ţin minte cum tre aveam două ore una după alta, începând de la 7 jumate.
am ajuns în mortu vesel pe la vreo 8 fără un sfert după ce cu o zi înainte răsfoisem unul dintre manualele de mate (să zicem că era ăla de a 11-a, ăla era şi dintr-o bucată). îmi iau o cafea îmi scot manualu şi mă mai uit prin el, cu destul de multă aplecare şi atenţie totuşi. în pauză mesaj de la bogdi: "mă hai la oră că o zis măşcă că te ascultă". după 2 minute mesaj de la mane(strete) "mă hai că o zis că dacă nu vii acuma nu te mai ascultă".
după alte 5 minute mă sună bogdi: "mă hai odată, unde eşti? hai... etc"
aşa că mă las convins, mă ridic, cu cartea deschisă în mână sar gardu, urc scările, închid cartea şi intru în clasă.
nu-mi vine acum exact cum o fost da m+am descurcat destul de înregulă. urma să mai răspund din teoria din a 12-a. numa că noi nu mai aveam ore de mate. pân la urmă a rămas că o să mă asculte luni la nu mai ştiu ce oră în sala de lectură a bibliotecii.

luni.
la ora la care trebuia mă prezint la bibliotecă. intru şi-i spun bibliotecarei că am venit să răspund la mate şi-o-ntreb dacă o venit Măşcă, era în spatele meu, am observat asta după schimbarea produsă la nivelul expreisiei faciale purtate de bibliotecară.
na, mă-ntreabă, răspund, mă-ntreabă, habar n-am, mă-ntreabă, răspund etc.
mie nu mi-a plăcut niciodată Blaga în liceu era ca Bacovia! spune Măşcă.
io nu mai înţelegeam nimic, ori a prins-o vreo criză de schizo-isterie ori... o fi vreun volum de blaga pe raftu din spatele meu. răspuns corect: varianta 2, totuşi.
chestia m-a cam trăsnit, nici măcar profa de română nu era în stare să exulte în asemenea hal. aşa că am început cu blaga: mister, demonic, luciferic, apolinic, dionisiac, transcendentale divine, coloane dorice şi ionice, marele/micu anonim etc - pe-atunci îi citeam trilogiile.
Măşca rămâne impresionabilă... vai mi-ai schimbat părerea, dacă mi-ar fi vorbit cineva aşa în liceu, poate l-aş fi citit... bla bla.
na mă mai întreabă câteva chestii, dup aia îmi spune ceva de genu: vezi nu stai şi tu acolo numa cu ochii în lucrarea ta... te mai uiţi şi tu în stânga în dreapta... că altfel nu treci
mă mai întreabă câteva chestii, dup aia îmi spune că m-o trecut şi că io trecut şi pe restu colegilor, mă car mă duc de le spun că or trecut, dup aia cred că m-am dus în mort.

şi mi-am luat bacu şi dac am făcut papiu de ruşine mare chestie
aşa că mersi nene blaga, fără tine pe raftu ăla, s-ar fi putut să dureze mai mult pân la replica izbăvitoare sau cine ştie...

plm se pare că blogu ăsta pare un blog de-njurături şi mulţumiri

the piramid of present since now&before

2011-01-17T03:30:00.001+02:00

harş sunday but i'm in the mood

2011-01-16T15:08:00.000+02:00

dex meu: harş = adjectiv care defineşte deocamdată o zi cu program încărcat prestabilit de care n-am niciun chef (definit azi în drum spre lucru)

ieri:
clar filarmonică! şi clar m-am dus. iar sfânta stare de bine şi-a bagat coada magică în sala mare a palatului culturii, ozaki are plete lungi - la fel de tare ca de obicei, după ultima bucată nu mă pot abţine: aveam nevoie de chestia asta!
iar sfântu hazard i-a catapultat pe scări şi pe elvis şi maria, apoi l-a scos din pat şi pe alin (asta poate fi trecută la categoria miracol) - dap... ce-i drept a cam exagerat... că mă trezisem pregătit pentru o zi de învăţat şi eseiat asiduu şi m-a pus să fac faţă unei zile de chill out.

azi pe la 1 jumate apare şi alin din neantu patului providenţial cu-n pet de bere şi-un pachet de kent lung, dup aia am jucat cărţi, joc eşuat într-o partidă interminabilă de război cu alin - evident sfârşită prin trântirea cărţilor + pula mea! că nu se mai gată! şi pe la 5 am ieşit în staţie şi-am luat primu 17 spre casă!

nu pomenesc nimic de gătit cam făcut o păpăraie complet necomestibilă - shit shit!

ps:
crişan e încă la reanimare!

breakin news
scot la vânzare 2 legitimaţii de călătorii pe toate liniile cu bus valabile până la pensie!
preţ: negociabil în orice caz :))

ps 2:
mi-am amintit eminescu da chiar n-am nimic de zis. na, hai să nu fiu faţă, la mulţi ani!

în loc de altceva şi în loc de povestea lui crişan pe care n-am răbdare s-o scriu acum

2011-01-12T00:45:00.000+02:00

mersi mare poponar fumător şi toate alea Allen Ginsberg că mi-ai deschis apetitu de poezie, implicit lui andrei

mersi blaga a cărui poezie am început s-o-nghit azidimineaţă la o cafea lungă cu lapte în mortu vesel în timp ce colegii mei băgau talent de cel puţin 3 sferturi de oră în colocviu cursului care se cheamă ca tine

cât de aerian tre să fii tu blaga dragă în avântu tău gotic/expresionist, cum naiba reuşeai să te scremi atâta să eludezi senzorialu, cum pulă faci de peisaju tău n-are nicio treabă cu nimic, comparaţiile tale absurde şi abstracte, geogarfia aia enervantă şi transcendentală şi arhetipală pe care o cauţi până la fire albe
cât poţi să te chinui tu până când din cele mai banale fobii şi angoase ajungi la tristeţe metafizică&shit
te-ncurcă trupu ălă pe care nu-l vezi niciodată cadavru. în poeziile tale, să-mi bag, cresc sicrie peste tot, sicrie fără stărvuri, tu nu putrezeşti frate! tu cum ai murit hocus pocus cenuşă! ăasta-i traseu morţii la tine trup sicriu cenuşă!
şi să mai spui că nu eşti un oriental, păi cine naiba te-ar putea suporta contemplând natura ta, care-i non-natură, femia ta, care-i non-femeie
şi să nu-ţi mai spun de cât de insuportabil de multe ori plesneşti cuvântu "suflet" din vârfu creionului/din vârfu cu ce-i fi fiind scris
că na... că da... că tu eşti "bolnav de suflet" - oriental oriental până în prăsele - de ce naiba nu-ţi convine ţie carnea, de ce naiba nu poţi tu să te integrezi într-o cameră, într-o stradă, într-o crăşmă, într-o femeie?! ce? acuma n-ai să-mi spui că nu te-ncape... spui că aşa eşti tu! că aşa s-au combinat diferenţialele-n capu tău de nu te poţi abţine să nu te suprapui peste tot şi nu bagi tot în tine
da cum te sbaţi tu ca un peşte într-un acvariu spart şi ăla făcut dintr-un pet de bere... să-ţi amorsezi simţurile... cum nu-ţi iese ţie nici o imagine olfactivă, senzorială... cum pula mea poţi să strigi tu aşa în van de să nu te-audă nime!? na... alea vizuale îs inerente că fără chiar că nu ştiu cine te-ar înghiţi?!
da, mă, tu înghiţi ceva? nu ştii cum vine asta? nu ţi s-a făcut niciodată foame? să bagi ceva în tine! măncare, băutură, o tocăniţă, o bere?
uai, mă, da să vezi ce extaz transcendent poa să te apuce când mesteci o bucată de friptură, o mandarină, când îţi alunecă pe gât îngheţata aia de tec din centru când o lingi în grabă la 30+ grade
dihotomicule!
dacă mă duceam la examen la timp, nu cu un ecart de 1 oră jumate, ai fi rămas numa un tip enervant, un handicapat care vorbeşte bălării în versuri!
da în mortu vesel m-am prins că eşti un ins normal, care mănâncă se cacă şi toate alea, numa na ai intrat tu pe faza asta a ta cu miturile şi cu arhetipurile şi cu misteru lu peşte... hai că te-am lăsat că mi se arde tocăniţa!
oricum nu vroiam să spun decât că eşti un nene fain

please wait

2011-01-07T21:30:00.003+02:00

??
?
?

/
?
/
?
?
/
/
/
/
/
//
/
/
/
?
??
/
/
/
/
/
/
/
/
//
?
?
?
?
/

shit unwriten yet

2011-01-07T21:30:00.001+02:00

loadin....

2011-01-07T21:29:00.000+02:00

...
.
.
.
.
.
.
.

..............................
..........................................
.

.

.
.
...........................................................................
()
()
()
()
()
()
()
_
.
.

p. s.

2011-01-07T21:28:00.002+02:00

.
.
.
.
.
.
.
..
.
.
.
.
.
.
.
.

.
..
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.

g. o.

2011-01-07T21:27:00.002+02:00

ultimul cântec scos din treziri cu shift+left arrow

2011-01-06T04:27:00.001+02:00

Iar mi-a plecat somnu pe apa bahică

De ce căcat sună aiurea

Ori de ce ne sună aiurea în limba asta

Iubesc şi restul familiei lexicale

În... voiam să spun ţara

Însă mi-am dat seama demult că folosirea

Acestui cuvânt devine adesea improprie

Dacă există ceva undeva oriunde

Atunci existăm noi

Cărora ni se mai spune şi oameni

Dex meu: om=jeg idiot cretin cabotin imbecil fain

O să mă ciuruiască maică-mea

Dimineaţă când o să constate

Că i-am sudat ţigările

Pân o să-i ies cu soluţia: vecină/proprietar=20 de lei

Împrumut niciodată mai mult

Decât pot da-napoi deşi asta poate dura enorm

Şi-mi mai spun că am nevoie de un nu majusculat

Deşi-s covins că n-o să-l cred

Măcar mă consolez cu eventualitatea-n care

O să am suficiente coaie

Să-mi re-orientez energia emoţională

Acumultă până acum/atunci

Dacă n-o să-mi astup acum stomacu

Simt iminenţa cirozei

Nervozitate asta-n stare de dac nu azi atunci când

Măcar dac aş mai reuşi să mă hrănesc

Cu raritatea chestiei pe care o simt

Măcar dac m-ar face să mă simt mai puţin varză

Faptu că indiferenţa&reţinerea&absenţa&frica ta

Mă fac să înţeleg mai bine atitudinea de căcat

&comportamentu ridicol&insuportabil

Pe care-l are taică-mio când ne vedem

Şi cum pulă să nu ai impresia

Că tot universu şi-a dat silinţa

De-a-n pulea să ne aducă în faţa

Păturii ăleia-ncâlcite-n în faţa de plapumă

Şi asta doar pentru că ţie îţi ia tone de clipe

Să spui da/nu.

cu.cuie-le se dau cu sania

2011-01-06T00:35:00.000+02:00

Institutul cultural român organizează lecţii de limba română pentru

Muie ăsta trebuia să intre la spam

Da uite că aşa se-ntâmplă sunt unii

Care se-ncăpăţânează să nu intre

Lecţii de limba română ar trebui să ia

Înaintea străinilor ăia de ies de pe mess

Când vorbeşti cu ei ăia de se duc să se cace

Fără să spună brb şi au diaree

Ăia de-n loc să-ţi spună sugi pula n-am chef de tine

Nu-ţi răspund la telefon

Tutunu mai cauzează doar tuse&răguşeală

Omul cu crişan ascultă omul cu şobolani acum

nu mă interează chiar nu contează sanatorii cu balcoane

mi-o fac faină că vreau şi pot & chiar nu duc

o viaţă ca-n reclame

şi-s mai normal ca un fir de iarbă

ce poate fi mai pizdă decât un muguraş alb

unul dintre răspunsuri se cheamă pizdă

primul martir al religiei actuale

se cheamă crişan cel bun

iar acest blog îl va preamări&canoniza pe peştele crişan

până o să mă plictisesc de el

Crişan s-a născut după ce a murit

A călătorit mult a dormit la rece

pe acoperiş & şi-a dat duhul/sacrificat

pentru burţile noastre hămesite

aşa că eu, Vali, şi Elvis îi vom înălţa

cultul personalităţii la nivel de saga

întru amuzamentul nostru & al cui va mai râde cu noi

în vecii vecilor amin

deci după postu ăsta cu.cuie-le prind pauză/vacanţă de iarnă

se duc să se dea cu sania