250110

încă o neaţă
ce fază! fix acu o lună a fost crăciunu

nici nu ştiu ce fel de zi a fost ieri

încrederea mea în oameni se cam duce pe pulă, la fel şi entuziasmul meu de săptămâna, săptămânile trecute, care entuziasm într-un mod neaşteptat nu era susţinut prin adjuvanţi bahici
nici măcar încrederea nu era cauzată de provizia de cuie
toate astea erau intrinseci

ieri am reuşit să sparg şi dramatizarea, mi-a luat mult dar sper să merite

paranteză: faza cu artă e că nu-i despre oameni, nu există nicio pulă de realism în fenomenu ăsta, în artă e vorba doar despre impresii şi percepţie, e despre mine sau despre noi

în afara parantezei iar m-au apucat solilocviile astea idioate despre viaţă şi despre artă şi despre realitate şi despre pizda mă-sii, ieri sau alaltăieri am mai găsit un argument contra raiului, da nu-l mai ţin minte, oricum faza-i că în rai e cam naşpa.
mi-am amintit: raiu e un loc unde toate celelalte feţe ale adevărului în afară de una sunt belite
şi acu iar o să mă apuc să solilocvez despre adevăr şi percepţie..., dar nu - gata m-am prins de şmecherie

breaking news
vă sfătuim să aveţi mare mare grijă la contactele cu oamenii încuiaţi, tocmai s-a descoperit, în urma unui studiu realizat recent, că oamenii încuiaţi sunt contagioşi, microbul se transmite mai ales pe cale verbală, în cazul în care contataţi că prezentaţi simptome, vă sfătuim să nu mergeţi la doctorul de familie, ci să vă opriţi pe loc, să scoateţi cât mai rapid posibil un cui şi ciocan şi să vi-l bateţi în cap
în cazul în care consideraţi că nu prezentaţi niciun simptom sau nu aţi constatat încă nimic în neregulă cu dv, sunteţi un caz pierdut şi ne pare rău pentru dvoastră

paranteza dacă nu v-aţi prins încă am închis-o demult

mă duc să mă piş

revin

aşa, operaţiunea pişarea a decurs normal
bag ceva muzică, jelonek şi muzică din cartea junglei, maică-mea face gură, dau boxele atât de încet că nu mai aud aproape nimic
mai aud calculatorul, care se pregăteşte să decoleze şi gazu uitat aprins în bucătărie

breaking news
deoarece încă ultimele rezultate ale cercetării nu s-au făcut publice, nu v-am putut prezenta o listă cu simptomele, tocmai am primit informaţii că lista seva definitiva la nivel oficial în următoarele minute, vă dorim vizionare plăcută în continuare

nu ştiu de ce dracu nu reuşesc să văd niciun film până la capăt, singurul cu care am reuşit performanţa să-l văd chiar de 2 ori a fost 12 angry men
de curând am văzut juma de ink şi juma de hour of the pig, foarte faine amândouă...
apropo, mersi bogdă, alin şi strete - pentru ink, şi popa din hour of the pig a rămas la fel de genial

adevăru e că mă cam scot din sărite ăştia încuiaţii, ce scos din pula mea, nu-i suport şi gata!
problema e că nici măcar nu pot să-i înţeleg şi asta mă fute la creieri,
şi când mă fute ceva la creieri e naşpa rău de tot
nici acu n-am reuşit să trec încă peste frustrarea legată de matematică, care nu mai e demult doar o frustrare, da pe asta o pot rezolva, există facultă de mate unde există cursuri de mate, cursuri pe care în viitorul relativ apropiat le voi urma şi asta mă linişteşte
treaba cu ăştia încuiaţii e că nu există nici o pizdă de facultate un să fie măcar un cur de curs opţional despre panaramele astea

fază: îmi dă azi andrei un link, scuze andrei - n-aveam chef de vb cu nime azi, cu o pagină de wikipedia, mozart are o melodie care se cheamă pupă-mă-n cur

breaking news
lista simptomelor: 1. bătutul apei în piuă, 2. vorbitul de chestii serioase, 3. intercalarea masivă a bălăriilor în discurs, 4. lipsa totală a bălăriilor din discurs, 5. indignarea de-a-n pixdea, 6. statu de-a-n pulea, 7. aflatu-n treabă, 8. cititul acestui post, 9. aplatizarea limbajului, 10. scosul căcatului pe gură, 11. etcetera

acu descart discografia mozart
a... şi joi mă gândeam să merg iar la filarmonică, da n-am bani de bilet şi n-am chef să mă rog iar de un nene de treabă să mă lase pe naşpa, când fac treaba asta mă simt de parcă i-aş cere voie să respir în palatul culturii
paranteză: când o să-mi deschid eu crîşma-cafenea-cabaret-teatru-restaurant-bibliotecă-cuitorie-librărie-tutungerie, căreia ştiu şi cum o să-i spun - cabaret voltaire, în memoria lui tzara, tristan, tiribombă - vorba lui miller, o să bag bilet la intrarea şi o să taxez şi aerul pe care-l vor respira clienţii
închid paranteză
şi nici nu ştiu cu cine să mă duc, sau cine ...aşa... mea ar avea chef să vină cu mine la filarmonică şi nici nu am bani să-mi iau bilet ca să merg singur

dacă pe vreunul dintre voi, care nu face parte din categoria cauze pierdute, vă toacă să-mi faceţi cinste cu-n bilet la filarmonică, da-ţi un semn! nu o să rămân dator

nu ştiu ce să fac cu examenu de la cis, că i-am trimis recenzia la pantea, din spusele colegilor, mult prea târziu pentru a intra în examen, însă el mi-a răspuns ok, problema e că mi-a răspuns citez exact Ok. şi atât, măcar poate dacă ar fi fost cu semnu exclamări sau fără niciun semn aş fi înţeles ce vrea să spună; şi în plus nici nu-s prea pregătit - n-am prea citit poezia, n-am citit niciun coi de tradiţionalist, nici un păr de critic, doar eseurile lui - nu mai ştiu cum îl cheamă, fain tipu, da alea cele le-am citit eu nu-s în bibliografie, a... şi am mai citit NUul lui Ionescu, care-i blană, nici romanele nu le-am citit pe toate, iar din alea citite nu mai ţin minte aproape nici un floc de nume de personaj, george a spus să mă duc că-s oricum doar 2 variante: 1. mă lasă în examen, 2. nu mă lasă. doar că el n-a luat în calcul că varianta 1. se bifurcă: 1a. trec, 1b. pic examenu punct

breaking news
ne cerem scuze, am pierdut legătura şi abia acum am reuşit să aflăm care sunt ultimele 2 simptome ale listei, totuşi rămasă deschisă încă până la această oră : 11. ne lăsat coment cu înjurătură, 12. ne frecventatul filarmonicii

a... spuneam că vreau să merg joia asta la filarmonică fiindcă paranteză: ca să evit cacofonia închid paranteză, dirijează iar japonezu ăla blană

lovitură de teatru, o să dau copy paste, recenziei făcute pentru cis la pantea de 2 ori negru pe negru, aşa cu siguranţă nimeni nu va citi postul ăsta până la sfârşit unde voi scrie fraza care conţine adevărul absolut.

copy:
negru pe negru sau negru pe negru + addenda

valentin covaciu

`93

încremenire. când este dilatat timpul? înaintea exploziei, în timpul sau după explozie. decorul se confundă protagonistului sau protagonistul se pierde în decor. o imagine monotonă, imagini negre proiectate pe hârtie, un film în care vezi de la început până la sfârşit o imagine neagră.

negru pe negru sau alb pe alb, ca în „arta” Yasminei Reza.



timpul este un cerc, fiecare zi, fiecare poezie presupune parcurgerea lui o dată – existenţa presupune mersul la nesfârsit pe marginea cadranului unui ceas – Dali, „Persistenţa memoriei”.



`05

cum bănuiam negrul pe negrul din 2005 blank se decolorează, apar crăpături, erupţii emoţional patetice

în 12 ani se-mbătrâneşte mult şi intervine nostalgia bolnăvicios angajat revoltată în van iar mama limbajului se dă beţivilor, drogaţilor, politicienilor,

marea prostituată cu uterul sfârtecat, dezarticulat.

şiroind de interjecţii

ete, pula, am o idee: hai să o lăsăm baltă!



riminiscenţe vitale din primul negru pe negru mai dreg busuiocul.



dar eu-l ăsta s-a tâmpit între timp, cum dracu să te-nvârţi în cerc încă după atâta vreme, şi să-i cauţi capătul – sau doar un idiot fumos.

cuvântul ăsta, frumos, a-nceput să sune ca blank



se cade în visceral, erotică limbatică, vibraţia abstractă devine carnală. şi întâi sunt folosite concepte brute, acum bagă artificii, conceptele sunt carnalizate, carnavalesc – senzaţia se păstrează



la pg 147-148 nenea poet ne povesteşte o poezie



îl întreb pe topuzu, în bar la uat, de ce dracu ar scrie cineva două volume cu acelaşi titlu la interval de 12 ani. topuzu spune ca asta e întrebarea: de ce? apoi povesteşte despre limita dintre suflet şi carne...



bine...



asta-i faină:

nu se mai poate, iubeşte-mă, până se termină ce se mai poate termina,


termină-te tu, ce verbe, stau în curent, termină-te, gata



limbajul, cuvântul, estetica se revoltă, carnea tresare şi totul pare în zadar

după ce priveşti mult, foarte mult, timp într-un tablou complet negru, încep să-ţi obosească ochii, te dor şi simţi durerea în tot trupul şi încep să apară pete colorate între tine şi negru.

înghiţite de un punct negru, gaura neagră...

asta să fie fobia, obsesia din copilărie de care ne povestea la cursul ăla?...



între timp discursul se acutizează şi, paradoxal, în acelaşi timp se aneantizează blank

nu ştiu de ce îmi vine în cap IT-ul lui King. poate pentru că discursul se horror-irează



şi apare pe faţă, salvator, şi ludicul, o joacă de-a/ cu timpul şi toate te enervează



nu bănuisem bine, bahicul nu se eludează



şi nu ştiu de ce văd multă feminitate în versurile astea de la început până la sfârşit şi nu vulnerabilitatea îmi relevă asta.



chiar dacă sună bine mă-ndoiesc că olfactivul sună bine aici



la pg 174 mai bagă o povestire despre o fază din poem



şi nu ştiu de ce îmi vine să spun că circul se mută în spaţiul domestic



ADDENDA



biografii ejaculate






limbajul se întâlneşte cu sine şi înnebuneşte






şi din el curge o dimineaţă pustie

paste

căcat, am uitat să bun un blank

eu mai fumez o ţigară subtilizată maică-mii, tocmai s-a prins, îşi numără ţigările şi mă duc să mă mai uit să mai văd eu ce fac

şi acum... suspans... ză fraza:

ha-ha! ADEVĂRUL ABSOLUT punct

ha clanţă! ha