caragiale 160 de ani, noroc cu google-u

evident că habar n-aveam :(
no bun, până una alta... şi la alte serbări şcolare organizate de tot felu de primării sau alte instituţii de renume local, luaţi de-aici linku spre povestirea mea preferată, Pastramă trufanda :D

l-am găsit pe tatăl lui forrest gump :D

Citesc Of Mice and Men, Despre şoareci şi oameni, de John Steinbeck, nobelizat omu şi el. Trecând peste faptul că nu pricep de ce, romanul e o cărţulie care nu pot să spun că nu m-a prins. Înţeleg de ce a putut fi considerată la un moment dat o carte controversată, motive: 1. puritanismul american specific vremii ăleia, care i-a făcut pe alţi autori americani mai tari şi ne-nobelizaţi să publice prin Franţa, 2. dacă despre un roman nu se spune că-i controvesat, atunci nu-i un roman din literatura americană :))

Povestea e drăguţică, doi tipi în căutarea paradisului (pe scurt) în timpul marii depresiuni (un fel de criză economică de prin anii 30), unul mic şi deştept (mai degrabă sfătos) celălalt mare şi prost (retardat), lucrează pe unde apucă - ferme/exploatări agricole, până retardatu face o tâmpenie şi tre să se care, visul lor e să-şi cumpere un loc al lor, o căsuţă şi puţin pâmânt de unde să nu-i alunge nimeni.
Of Mice and Men, în lista mea de lectură din literatura americană, ca tematică e peste Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe - clar (aia-i o porcărie siropoasă) şi mult sub Narrative of the Life of Frederick Douglass, an American Slave, care-i chiar o carte foarte bună şi adevărată :), şi, în relaţie cu autori din aproximativ aceeaşi perioadă, prefer The Great Gatsby.

La fel ca Forrest Gump, Lennie Small, e un retardat, mare, puternic şi bun ca o plăcintă caldă şi pufoasă, cu o predispoziţie indiscutabilă pentru declanşarea a tot felul de catastrofe mai mari sau mai mici, mânat, evident, de cele mai bune, morale, etice şi etcetera intenţii.

Avem o revoluţie de buzunar într-o ţară care nu există

Pe lângă aniversarea Unirii de ieri, când... am dat o fugă de la redacţie, până în faţa teatrului şi am văzut mulţi oameni care stăteau pe margine şi se uitau şi nu ştiau la ce se uită, că sus chiar în faţa teatrului se juca hora şi jos după trepte era grupu de manifestanţi despărţiţi de horă de un fel de cordon de jandarmi.

Aşa..., altfel se pare că se anunţă ger, a spus-o şi eminentul meteorolog mircea badea.

Aşa..., altfel (2) se pare că în ţara care nu există oamenii sunt înstăriţi, se respectă şi se apreciază unul pe altul, instituţiile statului funcţionează perfect, salariile sunt plătite la zi şi sunt suficient de mari pentru ca oamenii să o ducă foarte bine, sistemul de sănătate este foarte bine pus la punct - atât de bine, că nu mai există bolnavi (doar ipohondrii care sunt purtaţi de colo-colo până le trece), sistemul educaţional este desăvârşit, profesorii sunt retribuiţi pe măsura competenţelor, iar structura programelor, a examenelor şi a admiterilor este de neschimbat, orice elev sau student după terminarea studiilor ştie exact ce trebuie să facă pentru un trai nu doar decent, ci şi fericit, adică să pornească la cucerirea şi românizarea altor meleaguri, în conformitate cu macro-politica ţării din perioada post-decembristă.

În concluzie, cei care ies în stradă, reprezentanţii revoluţiei de buzunar, la care lumea se uită ca la colindătorii de altă dată, sunt doar nişte neadaptaţi social, care nu pricep macro-politica.

a consemnat, un revoluţionar de buzunar

ultimul ceas: ştiri improbabile (1)

• De o săptămână Florea în fiecare seară la ora 18:00 îşi pune căciuliţa, îşi spune îngeraşu şi se bagă în pat, apoi dă drumu la televizor. În colţul dreapta sus al televizorului are un sticker: Live din Bulgaria.
• Traian Băsescu nu mai poate de dorul unei băi de mulţime. Aşa că a invitat la Palatul Cotroceni toţi greii PD-L. După ce i-a ordonat frumos pe un hol şi i-a pus să strige: Băsescu te iubim, că ca tine nu găsim!, s-a răzgândit. În grupul de susţinători se infiltrase şi şeful grupului PPE, care murmura: Jos Băsescu!
• În timpul unei conferinţe susţinute în beciul Mănăstirii Hilton, Rozi Franc i-a declarat unui butoi că-l va numi pe Emil Boc Atlet al Bărcii Mondiale şi că îi va înmâna insigna de Tăietor Fruntaş.
• Conform zvonurilor lansate de pensionarii care joacă table în balonul din spatele blocului, Antena 1 Târgu Mureş pregăteşte o nouă emisiune. Aceasta se va numi Persiflator şi la fiecare ediţie câte un reprezentant al presei locale îl va întreba pe dr. Dorin Florea (invitatul permanent) dacă este primarul oraşului Târgu Mureş.   

am fost în stradă! hai şi tu!!!

*idee de alin moldovan

rumeniăn histori EX

pe când eram mici:

bunicii noştrii citeau în cotidianele de istoria şi civilizaţia evului mediu despre Traian Ţepeş şi Emil cel Mare şi Sfânt.

părinţii noştrii vedeau la jurnalele de ştiri desene animate cu BatBăse şi SpiderBoc.

acum toate alea sunt caricaturi văzute prin diapozitive prăfuite la lumina monitorului.

când se-ntâmplă în natură...

e trist că nişte primate îi strigă demisia unui preşedinte acuzându-l că face parte din aceeaşi specie.
asta ar trebui să fie o emisiune de călătorii, aventuri sau curiozităţi, un reportaj sau un documentar, nu o ştire.

alfel e bine, e foarte bine, şi protestele trebuie continuate până băse! pa! alegerile din toamna asta, sau când or fi, nu vor schimba absolut nimic, bine, asta în măsura în care nişte alegeri ar schimba ceva în ţărişoară, pentru că poate va fi boc! pa!, dar va fi în continuare băse! salut, bine, ne-am regăsit! s-o sugeţi bine! fraieri să vină la mine!
RESPECT celor care se manifestă civilizat! nu contează câţi oameni vor fi în anumite zile, important e ca treaba asta să continue.

a fost odată M.E.

mâine-i ziua lui eeminneeeeeeeeeeescuuu!

aşa că fiind el un nene fain şi cu sânge-n condei o să postez zilele astea câteva articole din Timpul.

începem cu:

NAIVITĂŢI RADICALE
Mihai Eminescu, Timpul, 26 februarie 1880

Într-o şedinţă a Camerei, citindu-se un proiect de lege în care venea cuvîntul „chip”, un filolog radical esclamă indignat:

Filologul: Ce fel, „chip”? Asta-i o bazaconie slavonă! Să se înlocuiască imediat cu un alt sunet radical!

Voci: Aşa este !

În Adunarea deputaţilor, după apelul nominal: d. preşedinte, prezenţi d-ni deputaţi, adică înscrişi 89.

Voci: Numai înscrişi?

 D. preşedinte: Vom vedea mai tîrziu!

După o jumătate oră, votîndu-se un proiect de lege:

 D. preşedinte: Acum aflu că sînt numai 72 d-ni deputaţi; continuînd astfel voi rămînea singur! (rîsete)

 D. Vernescu, vorbind contra închiderii discuţiunii, crede că guvernul trebuia să ceară un bil de indemnitate înainte de a solicita sancţionarea legii relativă la d-nu Calenderu.

Voci din majoritate:

Să dăm guvernul în judecată !

 D. Giani: Sînt pentru închiderea discuţiunii, căci este cunoscută maniera d-lui Vernescu şi trebuie pus odată capăt...

 D. preşedinte: Domnule! nu permit personalităţi contra d-lui Vernescu, care n-a fost contra regulamentuluidecît numai dîndu-ne în judecată (ilaritate mare).

D. Giani: Nu dezvolt motivele, ci le indic...

 D. preşedinte: Nu, dar dezvoltaţi numai obiceiurile d-lui Vernescu, ceea ce nu află în regulament! (veselie).

D. preşedinte: Pun la vot: cine este pentru a se trimite proiectul la tipar să ridice mîna!

Voci: Puţini!

 D. preşedinte: Puţini de tot; dar voi face contra probă Cine este contra trimiterii?

Voci: Şi mai puţini!

 D. preşedinte: După votul d-v., proiectul jumătate va rămînea aici, jumătate la tipar, deci mai pun o dată la vot şi rog pe domnii deputaţi să poftească la loc şi să. voteze! (Se mai votează de 3 ori).

D. Chiţu: Podoaba de care ne vorbeşte d. Mîrzescu este ca acele podoabe cu cari se împodobesc băieţii cariumblă cu vitleimul...

Voci: A, a, o, o!

 D. preşedinte: Aşa cuvinte, domnule...

 D. Chiţu: Cu voia colegului meu, d. Mîrzescu…

Voci: Coleg în vitleim!

P-un deal oarecare

Cu renume sînt,

Făcea zgomot mare

O moară de vînt,

Şi biata morişcă,

Chiar d-avea un pic

De porumb şi hrişcă,

Nu lucra nimic

„Monitorul oficial” (23 februarie/4 martie 1880) cu dezbaterile din şedinţa Adunăriideputaţilor persiflată de Eminescu în NAIVITĂŢI RADICALE, „Timpul”, 26 februarie 1880

mureşu trăieşte! jos Băse! hai Arafat! :D

1000, două, trei, patru mii de oameni - nici nu contează numărul la zecimală, important e că lumea s-a desmorţit un pic!

că avem un preşedinte mahalagiu, care-şi permite să discute cu oricine după minunata regulă internaţinală de comunicare interumană umanistă şi eficientă: tu să vorbeşti cu mine după ce închid telefonul! cred că se ştie dinainte să-l avem, dar la fel de bine se ştie şi mecanismul interior de declanşare a deşteptăciunii românului - abia mai la urmă. (când apare clasica blazare: apoooi, faptu-i consumat, mămică, mai fă-i şi ce!?)

doar că dacă asta a fost tot, ne-am ofticat, ne-am uşurat, acum să ne vedem de mămăliga noastră! se va dovedi tristă şi mai tristă situaţia!

mai multe poze aici

jam

nu mă înţeleg foarte bine nici cu mine de cele mai multe ori

puţină cafea, puţină bere, multe ţigări (de care îmi propun să mă las, dar nu vreau), multă lună plină, o clementină şi o povestioară pe care tocmai am dat-o gata :D - :))) 5 pagini în vreo 3 luni, un ritm de-a dreptul draconic :)))
ce e mai frustrant, legat de productivitatea mea, e că nu mă frustrează deloc ritmul melcian în care înşir cuvintele.
nu am nici măcar un singur text despre care pot spune că e într-o formă definitivată. sunt cel mult texte de care uit sau din care cred că nu are rost să scot mai mult, pentru că abordează din start un subiect care nu mă interesează.
cred că după pentru că-ul anterior urmează o exprimare dintre cele mai nefericite - şi evident discordantă cu intenţia auctorială (vezi eco) atunci :) rectific: pfuu aveam de gând să formulez cu abordat şi cu intermediu şi cu formă... ooo, no! pe scurt: ai ce vrei să spui(1), ai cum spui(2), ai povestea prin care spui(3), ai cum spui povestea aia (4); dacă 1, 2, 3 şi 4 nu-s exprimate coerent (aceaşi limbă, gen) atunci pa şi pusy. (pentru o claritate mai limpede apelează/apelaţi la ghidurile pentru - bine)

biiineeee, mai concret: io, ăsta, am două cărţi care există între nişte coperţi, cu isbn-urile aferente, deci cumva gata condamnate :))) buuun, să le luăm pe rând. prima: şi uite că acum sunt forţat să mă contrazic: ăsta, dacă trec peste analfabetisme, e un text definitiv şi irevocabil :))). a doua: pfuu!(şi alte tone de u) ajunge? io cred că da :D

no bine, atunci să revin la timpul prezent!!!
- timp mai vast, totuşi, decât aveam impresia acum vreo juma de oră
no binizez din nou că altfel nu mai ajung nicăieri, şi spun asta de parcă aş ţine neapărat să ajung undeva :))

sunt într-un jam continuu de când am rămas aici şi asta în traducerea mea poate fi numită simplu căutare. da' ştii care-i şmenozeala cu ză căutare, două puncte, ştii cum îi spune obiectului căutării, îl găseşti, da' de te omoară-ntr-atât firea că nu ştii cum i se spune... rând nou

sau senzaţia de mai încearcă

exaaaaaaaaaact
două pucte:
2 perceperi (dacă ai impresia că trebuia să spun percepţii... bineee ) ale ză senzaţiei de mai încearcă
:
unu: aia furibundă: dacă nu acum atunci mâine
doi: stai calm ăsta, deşi e posibil să fie, după ce pui ultimul punct, înainte nu e un joc de noroc :D un joc fiind oricum

şi cum/cu ce o să mai vină şi anul ăsta

un singur mare plan:
cât mai multă dimineaţă!

apoi pe rând fără entuziasm exacerbat, se urneşte fiecare bolovan, se smulge fiecare petală, se ridică fiecare fulg însămânţat, se bifează fiecare căsuţă, se dă fiecare pedală, fără încrâncenare, cu învârtoşare :)), lejer pe demarcaţia strâmtă dintre integrare şi evitarea adecvării.

restul e bla bla...

aşa că mai rămâne doar hazardul înaripat cu starea de bine pe umărul stâng şi cu furnicuţa pe toţi ceilalţi umeri :D

he he se apropie vara :D