290110

chillean
nu ştiu dacă sunt bine sau doar apatic
nu sunt foarte prezent, absent mai mult, sunt unde sunt doar cât am chef să fiu, şi am chef să fiu cât chef am să fiu
azi nu mă grăbesc
dacă e să fie ceva va fi şi atât
azi n-am mai ieşit din casă temându-mă că nu o să fac nimic, umerii mei sunt relaxaţi, nu mă mai apasă nicio dorinţă de a face doar ca să fac
dacă e să spun ceva spun, dacă nu interesează pe nimeni mă opresc sau continui
dacă mă aşez la o masă şi tac nu am nicio problemă cu asta, la fel n-am nicio problemă dacă vorbesc singur

şi e ordine
sunt limpede, văd prin mine cu o claritate ce nu mă înspăimântă
azi îmi place de mine, vorba celor din iaşi cu fight club-u de anu trecut

şi nu-mi doresc ca nimeni altcineva să-mi împărtăşească părerea, sentimentele bla bla în legătură cu persoana mea

ştiu cine sunt

îmi mai rămâne să aflu ce sunt
asta e o întrebare mai recentă
care mă fute în ultima vreme
azi nu
tocmai ce soarele s-a ridicat peste clădirea din dreapta şi lumină, multă lumină galbenă, intră pe geam

ce sunt eu?

cert e că sunt!

până de curând credeam că primul lucru pe care l-am făcut a fost scrisu, şi povestesc asta, când mă-mbăt sau mă apucă, sau prin pe cineva care mă suportă mai mult

paranteză azi mă suport fără niciun efort închid paranteză

cred că primul lucru pe care l-am făcut e învăţatu poezilor la grădiniţă
uitasem treaba asta, da a luat-o pe maică-mea un val nostalgic ieri sau alaltăieri şi mi-a povestit că venea de la grădiniţă şi-i spuneam tot ce ne spunea educatoarea în special poeziile

paranteză azi o suport până şi pe maică-mea închid paranteză

apoi tot înainte de scris mă apucasem de desenat şi apoi de mâzgălit icoane pe sticlă
cred că ar trebui să mai am undeva peacasă aruncată o bucată de sticlă cu-n cal.
povestea calului: calul a fost ultima mea lucrare pe sticlă, cred că eram printr-a patra, dintr-a 2 până atunci foloseam o singură bucată de sticlă. găsisem un tablou cu nişte ciobani şi nişte oi aruncat prin cămară, am rupt cartonu pe care era imprimată chestia aia, şi sticla, înrămată, am folosit-o pentru operele mele. când terminat ceva spălam sticla şi o luam de la capăt, pictam doar icoane
înaintea calului a fost un sfântu gheorge, am început cu el, apoi am făcut calu, apoi fundalu, apoi nu mai ştiam unde şi cum dracu să pun balauru. după câteva zile de cugetat l-am şters pe sfântu gheorghe şi am lăsat doar calul.

apoi cred că a urmat scrisul

şi cam în acelaşi timp jocul de-a războiul în curtea şcolii, unde eu eram tot timpul Ştefan cel Mare şi-mi conduceam oştirea spre a-i căsăpii pe turci, care erau mai tot timpul partea mai puţin simpatică mie a clasei. de obicei bătălia se termina când eu îi dădeam pe bune în gură lui paşa.
şi asta s-a terminat, când cel care juca rolul paşei de obicei a lipsit, şi înlocuitorul lui, la scena finală mi-a încasat toate loviturile cu mult foarte mult stoicism refuzând să plângă, a fost un eşec şi am lăsat-o baltă cu războiu şi m-am concentrat pe fotbal

a... şi era să uit între poziile de la grădiniţă şi desenat, am învăţat crezu - asta e o poveste mai lungă şi nu am vreme acu să o dezvolt că tre să o iau spre uat cel minunatoric, mergem la ceva workshop de lightdesign în sighişoara