anapodarea

din start e vital să te caci cu lumina aprinsă
şi dacă n-ai nasu-nfundat ca mine
deschide naibii fereastra la baie
c-o să-mpuţi aşa tot cartieru nu doar blocu

nici nu-ţi mai aduci aminte când te-ai anapodat
ultima dată în starea asta ca un vaporaş cu pânze
în care suflă fum din piepturi vegetale

îi sămbătă şi te doare capu
în curând o să te laşi de toţi şi de toate
până atunci fum în pânze
şi flashu care-apare azi în care o să-ţi mai cauţi
un loc de muncă pentru oameni calificaţi
în toate alea ce nu cer calificare

reveriile ţi se umplu de buci şi de craci şi de ţâţe
angajează-te anapoda într-un prezent discontinuu
bea mai multă cafea decât încape în tine

nu mai există nici o jumătate de tricou curat
şi prin robinetele astea nu curge nici din greşeală
vreun strop de apă caldă

vestea proastă-i că tre să cobor să-mi cumpăr io
flashu ăla-n care-ar trebui să-mi găsesc căpătuirea

te gândeşti la mâine şi la poimâine şi la răspoimâine
fără să vezi nimic mai departe de azi

când eşti martorul apărării lumilor ăstora
puse la fiert în cazanu de ţuică
baţi cuie-n lemnele de băgat pe foc