joi, 17 noiembrie 2011

Pornografie - Witold Gombrowicz

un joculeţ absurd, stupid. înscenări, presupuneri, imaginaţia şi speculaţia sfidează, modifică şi impun realitatea.

toată acţiunea se întâmplă la ţară, pe fondul războiului, într-o atmosferă tensionată, unde viaţa şi moartea, curajul şi laşitatea sunt într-un tango devastator cu moralitatea şi datoria. Maturitatea (ameninţată de bătrâneţe, având experienţa de partea ei - experienţă subjugantă până la urmă) şi Tinereţea (ameninţată de maturitate, având naivitatea de partea ei - naivitate care o vulnerabilizează). matur-tânăr, acesta e cam singurul conflict al romanului, în jurul lui toate accidentele/incidentele sunt doar auxiliare, adjuvante, în final victimele par a fi colaterale, dar cine ştie? :)


"Sinceritatea naivă, lineară în literatură nu face doi bani - declară W. G.. Şi iată din nou una dintre antinomiile dinamice ale artei: cu cât scriitorul este mai artificial, cu atât poate fi mai sincer, artificialitatea permite artistului să se apropie de adevărurile ruşinoase."(Citez din postfaţa scrisă de Ion Petrică, el citând - transcriu nota: Cf. Witold Gombrowicz, Testament, Warszawa, 1990, p. 73)

Artificialul şi adevărurile ruşinoase. De-aici stilul caricatural, exagerat, uneori enervant, alteori savuros (depinde foarte mult de starea cititorului) al lui W. G. care-i permite să sondeze fără milă, într-un mod inconfundabil acea fiinţă drăgălaşă cu care ne întâlnim în fiecare zi şi când nu ne întâlnim cu nimeni numită - OM.

Gombrowicz şi maşinaţiunile lui... :))) pfuuu... dap omul e până la urmă doar un mecanism lăsat la mila propriei căpăţâni, într-un echilibru paradoxal de inechilibrat şi de subtil. cu cât de eliberezi mai mult din sforile propriei minţi, cu atât rişti mai mult să rămâi fără control, cu cât îţi iei mai mult sub control mintea rişti să-ţi pierzi libertatea şi în acelaşi timp capetele sforilor se vor deplasa pe nesimţite înapoi în mintea ta.

Pornografie, dacă ar fi fost scrisă după Cosmos, ar fi fost doar o variantă aplicată a acestuia, dacă ar fi fost scrisă înainte (aşa a fost, se pare) e doar un antrenament foarte reuşit înaintea incredibilului Cosmos.

miercuri, 16 noiembrie 2011

culese din cartier - şut cu efect - ricoşeu în maria tănase

de câteva săptămâni, cu oarecare regularitate, dimineaţa intru pe youtube şi-mi pun un playlist culese din cartier. în dimineaţa asta mă trezesc, pornesc calcu, îmi aprind o ţigară, intru pe youtube... şi bag dai dari dari dai da :) nu ştiu ce să ascult - nu prea mai am chef de culese din cartier, stau şi mă holb la main page-u-tubului, şi, fără să-mi spun nimic, dau să caut maria tănase playlist - găsesc şi ascult :D



p.s. maria tănase nu-i bomba lui dodel :)))

marți, 15 noiembrie 2011

Let them jazz! :D (Elevation Quartet)

Palatul Culturii, luni seară, ora 20 şi un pic: instrumentele sunt pe scenă, artiştii sunt prezentaţi, artiştii vin în faţa publicului, şi gata!... de-aici nu se mai poate povesti mare lucru – doar jaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaazzz!!! Solouri, energie, imaginaţie, aplauze! (Aplauze… nu tot timpul când era cazul – deranjante zgomotele palmelor plesnite în mijlocul solourilor – plm lasă-l să cânte, taci şi ascultă!)

Toboşarul (Derrek Phillips) arată ca Baloo şi pare a avea o cutie cu jucării din care scoate tot felul de ghiduşenii cu care loveşte tobele şi discurile :D Când se lansează în solouri ceilalţi se uită la el şi nimeni nu mai înţelege nimic – doar admiraţie şi plăcere pentru urechile noastre, parcă se auzea o orchestră vorba lui Alin Z.

Contrabasistul (Brad Jones) seamănă cu Bagheera şi scoate cele mai amuzante&tari grimase/strâmbături văzute de mine până acum pe o scenă :) şi nu cred că mai e nevoie să spun instrumentul ăla trebuie să se fi simţit bine…

Imagineazăţi-l pe King Louie cu saxul în gură – acolo e Abraham Burton!

Şi Lucian Ban, un fel de gazdă pentru colegii lui – he he dap muzica e libertate când se-ntâmplă datorită şi în jurul lui :D Suav sau dur, pe un tempo lent sau rapid în prim plan sau pe fond – a fost tot timpul superb – mă bucuram că stau pe partea cu Derrek Phillips (percuţie - tobe), dar aş fi vrut în acelaşi timp să fiu în balconul de vizavi să-i văd mâinile pe fondul alb-negru al claviaturii.

Mega-fain!
Şi nu pot să nu-mi amintesc cât de bine m-am simţit când ajungând în apropierea Palatului Culturii cu o mică întârziere am văzut că e coadă la intrare!

P.S. Pozele sunt şterpelite de pe blogul Bristenei – sunt mai multe acolo! Merită aruncată o privire – ce privire?! Mai multe priviri!!! Îs chiar mega tari :D - http://bristena.blogspot.com/

vineri, 11 noiembrie 2011

funkin jazz mood

relaxaaaaaaaaaaaaaaaaat beau ceai ascult sun ra lume intră şi iese publicitate reviste bossul capul ziarului capul lui basescu decupat şi al lui antonescu cine dă o foaie de ceapă degerată !?

joi, 10 noiembrie 2011

cui îi mai place jazzu? elevation quartet (lucian ban, abraham burton, derek philips, brad jones), palatul culturii, sala mare, doar 16 lei



mai şi există!

ieri dimineaţă am făcut o vizită fulger până în cluj (unde există tipa pe care o iubesc)

şi mai există oamenii care te iau la stop şi dacă ai bani îi primesc şi-ţi mulţumesc dacă nu le mulţumeşti şi-ţi mulţumesc că le mulţumeşti şi-ţi urează o zi bună!

la întoarcere m-a luat un domn cu un audi quatro din 2009 (cred, da la cât îs de varză la maşini putea să fie şi un audi beetle :))) oricum n-are importanţă), aşadar m-a luat un domn ungur (chiar domn şi chiar ungur) până în ungheni. nu am fost prea comunicativ pe drum, că mă apucasem să citesc piesa lui andrei(în sfârşit), da pe lângă faptul că are un fiu în anul întâi la manegement la petrică, stresat de ce-o să facă în sesiune pentru că nu prea ştie limba română (în trei ani de limba română i-au învăţat arhaisme, în loc să-i înveţe să vorbească, spune domnu), am aflat că a absolvit institutul de arte plastice din cluj şi după ce a predat câţiva ani pe la vreo 2 licee de artă, acum e sculptor şi patron de turnătorie, şi trăieşte din profesia, arta şi mica lui afacere. A... şi la turnătoria lui se fac acum componentele grupului statuar caragiale din ploieşti!
am rămas uau ce fain! ce fain că poate exista cineva în ţara asta care să trăiască făcând ceea ce-i place după ce a studiat acel lucru!

şi mai există mihnea şi paul şi ce-i din gaşca lor, plus cei care s-au întâlnit aseară la ţară, ţară vrem ostaşi, plus ce-i care îşi urlă NU-ul RMGC, execitându-şi simplul drept de a trăi în această ţară inexistentă! respect!

eu nu mă bag deocamdată, din simplul motiv că nu sunt suficient de informat (nu m-am informat suficient) şi nu ştiu ce e de preferat, să lăsam ţara asta sub forma actuală de combinaţie între muzeu şi parc de distracţii(bâlci) sau să valorificăm ce mai este (valorificăm e cred prea mult spus - şi persoana întâi poate fi improprie), dar nu ştiu - ruşine mie poate

miercuri, 9 noiembrie 2011

1

"Polonezul prin natura sa este polonez. Aşadar cu cât va fi mai mult el însuşi, cu atât va fi mai polonez. Dacă Polonia nu-i permite să gândească şi să simtă liber, înseamnă că nu-i permite să fie pe deplin el însuşi - adică pe deplin polonez..." (Witold Gombrowicz, Jurnal)

marți, 1 noiembrie 2011

0

sper că l-a următorul recensământ mi se va completa un formular de tipul PP(f)I*

dac-aş fi pentru o zi preşedinte


*plecat pentru o peroadă (foarte) îndelungată