altruistu'

sunt în faţa porţilor! şi... şi ce dacă?! bătălia a fost floare-nfită-n lob-urechii!

că dac tot veni vorba, decât să mă bat vitejeşte, io am preferat să mă-mbăt voiniceşte, aşa c-am căzut ca o muie beată chiar înaintea asaltului. dup’ aia m-am trezit, chiar primu, ce să spun, că ăştealalţi viteji zăceau pe câmp rupţi de oboseală... da io m-am sculat, cu pieptu-n vânt, vaşnic luptător ne-atins de-armele duşmanului şi m-am repezit cu sabia plână dă sânge, c-am găsît-o pă jos lângă mine, trebuia să mă sprijin în ceva, că eram încă uşor ameţit, şi-am intrat triumfător în cetate!

ăştia încă erau vai de pula lor rupţi pe câmpul de bătălie! atunci m-am urcat pe-un zid şi-am urlat la ei să se scoale dracu odată c-am cucerit zidurile cetăţii cu sabia-n mână-n pula mea! şi s-au sculat muiele, aproape toţi. numa ăia morţi nu m-au auzit, da no, mai sunt şi tipi de-ăştia indisciplinaţi. şi cum printre ăştia era şi regele nostru, fostu, s-o zicem pe-aia dreaptă, or început toţi ăştia abia sculaţi, c-aveau încă iabă-n gură, să strige, cât îi mai ţineau coaiele, trăiască regele!

am început să mă uit ca un boschet în jur, că nu-nţelegeam ce i-o apucat pe-ăştia! Apoi am înţeles că ăla ce trebuia să trăiască nu era altu decât io! pula mea! ăştia urlau: trăiască! trăiască regele! şi pă coiu meu drept că io eram regele!

bine, ş-acuma dacă tot am început, ar fi pă drept să spui, că eram o ţâră cam mahmur ca pula! că mi s-o făcut, când m-am trezit, o sete de doamne fereşte să-mi stea careva-n cale şi numa de-aia m-am dus în cetate c-am văzut pe poartă o ditamai fântâna înăuntru.

no bine că dacă ăştia ţîn neapărat să le fiu rege le-oi fi, că doră nu mă dor coile. da s-o spui iar pe-aia dreaptă. io i-am strîgat să vie c-am găsît beciu cu vin şi n-am vru să fiu chiar aşe muie de să-l beu io pă tăt.