ha ha bla bla etc

mă urăsc pentru că ha ha bla bla etc

am aşteptat atât confirmarea clipei OPRITE
încât... nu ştiu

paranteză: azi, ieri, alaltăieiri mi-am belit creierii cu dramatizarea în care cred şi care mă obsedează şi care n-are nicio treabă cu romanu, ci doar cu căcatu de lângă/din mine

cogito ergo non sum (extra-parantetic)

că rezolvaşi scenografia şi am pornit entuziast de-acas să-mi răsplătesc inspiraţia cu o bere,

dar ajung, iau berea şi (o) văd că sunt (in-existent) singur unde sunt/este multă lume. cred că ar trebui să-nchid paranteza

şi indifernt parantezei

mă gândesc (deci nu exist) că aş vrea să-i spun, că... sau că nu o prinde roşul

şi-ncerc să văd ce culoare au ochii

prind frânturi din ce vorbeşte şi frânturi din ea că mi-e frică să privesc (altă paranteză: frică 1, 2 poate chiar 3 - poate singurele dăţi când am ha ha bla bla etc)

aşa... şi nu mai ştiu de ce sau ce voiam să spun, da' faza-i că (o) ha ha bla bla etc

ps1:
sunt cel mai mare căcat din univers şi sunt plin de mine!

ps2:
e doar o impresie (ref ps1)

out of ps: pe fond de herbie hancock (now plays butterfly)