310110

şi-a mai început o neaţă
la 10.00 ante meridian am eamen la stamatoiu şi-s botă şi n-am chef să-nvăţ şi n-am chef să mă duc la examen şi mă-ntreb dacă restanţa asta de după sesiune se plăteşte

cuvântul de ordine: nu-l ştiu

am ceva fain pe care n-aş vrea să-l risipesc, n-aş vrea să dispară fără să observ şi când o să-mi amintesc de propritatea mea prăfuită şi o să-ncep să caut căcatu ăsta frumos să constat cu tâmpire că nu mai e - cevaul se numeşte încredere în oameni

azi am fost pe-acasă. veşti bune, taică-mio pare ok. şi se pare că la onorabila vârstă de 45 de ani a atins ceea ce-n limbaj comun se cheamă maturitate. bravo tati!

şi parcă m-ai voiam să scriu ceva...

a... da. cuvântul, lapsusul două puncte ignorant

şi mă gândesc să dorm şi să mă trezesc dimineaţă să mă uit peste istorii şi ce tragedii mai apuc şi aş vrea să ies pe-afară şi mă gândesc că n-ar fi frumos având în vedere că mâine am examen
şi încă nu ştiu sigur dacă o să mă duc

300110

neaţă
continuare despre ieri:
paranteză azi mă trezesc fumez o ţigară bag fără zahăr, kumm, blazaj şi ţapnarii în listă, pun o ceaşcă de cafea şi mai aprind o ţigară închid paranteză

am fost la sighişoara, unde în afar că am văzut o ţoaglă mov foarte faină totu a fost o mare labă

în mare cam asta a fost ieri

azi sunt într-o stare indefinită şi mă tem să nu fie indelfinibilă

290110

chillean
nu ştiu dacă sunt bine sau doar apatic
nu sunt foarte prezent, absent mai mult, sunt unde sunt doar cât am chef să fiu, şi am chef să fiu cât chef am să fiu
azi nu mă grăbesc
dacă e să fie ceva va fi şi atât
azi n-am mai ieşit din casă temându-mă că nu o să fac nimic, umerii mei sunt relaxaţi, nu mă mai apasă nicio dorinţă de a face doar ca să fac
dacă e să spun ceva spun, dacă nu interesează pe nimeni mă opresc sau continui
dacă mă aşez la o masă şi tac nu am nicio problemă cu asta, la fel n-am nicio problemă dacă vorbesc singur

şi e ordine
sunt limpede, văd prin mine cu o claritate ce nu mă înspăimântă
azi îmi place de mine, vorba celor din iaşi cu fight club-u de anu trecut

şi nu-mi doresc ca nimeni altcineva să-mi împărtăşească părerea, sentimentele bla bla în legătură cu persoana mea

ştiu cine sunt

îmi mai rămâne să aflu ce sunt
asta e o întrebare mai recentă
care mă fute în ultima vreme
azi nu
tocmai ce soarele s-a ridicat peste clădirea din dreapta şi lumină, multă lumină galbenă, intră pe geam

ce sunt eu?

cert e că sunt!

până de curând credeam că primul lucru pe care l-am făcut a fost scrisu, şi povestesc asta, când mă-mbăt sau mă apucă, sau prin pe cineva care mă suportă mai mult

paranteză azi mă suport fără niciun efort închid paranteză

cred că primul lucru pe care l-am făcut e învăţatu poezilor la grădiniţă
uitasem treaba asta, da a luat-o pe maică-mea un val nostalgic ieri sau alaltăieri şi mi-a povestit că venea de la grădiniţă şi-i spuneam tot ce ne spunea educatoarea în special poeziile

paranteză azi o suport până şi pe maică-mea închid paranteză

apoi tot înainte de scris mă apucasem de desenat şi apoi de mâzgălit icoane pe sticlă
cred că ar trebui să mai am undeva peacasă aruncată o bucată de sticlă cu-n cal.
povestea calului: calul a fost ultima mea lucrare pe sticlă, cred că eram printr-a patra, dintr-a 2 până atunci foloseam o singură bucată de sticlă. găsisem un tablou cu nişte ciobani şi nişte oi aruncat prin cămară, am rupt cartonu pe care era imprimată chestia aia, şi sticla, înrămată, am folosit-o pentru operele mele. când terminat ceva spălam sticla şi o luam de la capăt, pictam doar icoane
înaintea calului a fost un sfântu gheorge, am început cu el, apoi am făcut calu, apoi fundalu, apoi nu mai ştiam unde şi cum dracu să pun balauru. după câteva zile de cugetat l-am şters pe sfântu gheorghe şi am lăsat doar calul.

apoi cred că a urmat scrisul

şi cam în acelaşi timp jocul de-a războiul în curtea şcolii, unde eu eram tot timpul Ştefan cel Mare şi-mi conduceam oştirea spre a-i căsăpii pe turci, care erau mai tot timpul partea mai puţin simpatică mie a clasei. de obicei bătălia se termina când eu îi dădeam pe bune în gură lui paşa.
şi asta s-a terminat, când cel care juca rolul paşei de obicei a lipsit, şi înlocuitorul lui, la scena finală mi-a încasat toate loviturile cu mult foarte mult stoicism refuzând să plângă, a fost un eşec şi am lăsat-o baltă cu războiu şi m-am concentrat pe fotbal

a... şi era să uit între poziile de la grădiniţă şi desenat, am învăţat crezu - asta e o poveste mai lungă şi nu am vreme acu să o dezvolt că tre să o iau spre uat cel minunatoric, mergem la ceva workshop de lightdesign în sighişoara

280110

azi chiar n-aveam chef să postez nimic
da, pula mea, mi-a răspuns iar cis în legătură cu recenzia
dup ce primu răspuns a fost ok şi atât
a doilea e ăsta:

tu scrii... ...ceva literatura sau asta-i doar un exercitiu intertextual? oricum, ai scapat de treaba, deocamdata; dar data viitoare nu mai vreau smecherii...


...insa textul e foarte fain! felicitari! o sa-l pun chiar in fruntea grupajului pe care-l voi trimite la Discobolul.


Felicitari, dar altadata cind iti mai dau de scris recenzie, asta vreau sa fie.


şi cis e cis
adic pânîşi mie-mi place de omu ăsta

paranteză: cis e al. cistelecan închid paranteză

270110

iar altă neaţă

cum îmi petrec foarte mult timp în faţa calcului în ultima vreme, gen mâncat fumat scris bălării citit fumat băut cafea, şi-mi tot belesc ochii cu de plictiseală în monitor şi cum sunt nevoit dacă dau din greşeală peacasă să ascult fişiere audio cu horoscopu, asta fiind ultima pasiune a maică-mii, mă mai uit şi io la horoscopu de pe yahoo
cum îs născut în ultima după unii, mai mulţi, zi a zodiei, după alţii, mai puţini, în prima, mă uit de fiecare dată şi la una şi la alta
deşi când mă-ntreabă lumea spun că-s fecioară pentru că are mai mult haz, decât balanţă, mai ales decând sunt mândrul posesor al unei legături de plete
când o să mă rad în cap balanţa va avea clar mai mult haz

asta-mi spune (la balanţă): Kill 'em with kindness.

la feciară nu mai ştiu da mă uit imediat
ăsta n-are nimic prea intersant
You've been extremely hedonistic lately ... bla bla... You'll need the rest after your whirlwind cleaning, straightening and organizing extravaganza.

faza cu rasu în cap îmi aminteşte de ameniţările mele legate de plete enunţate înainte să am

bine, oricum mă gândesc serios la asta

deşi parcă spunea george sau gabi că în buc sau în cluj a ajuns o modă porcăria asta
şi-mi cam piere chef
mai aştept până se demodează

am observat că e mai neidiotesc să fii ori retrograd ori avantgard, da sub nicio formă contemporan

bla
bla
bla

neaţă-mblănită!

260110

ştii care-i faza cu o viaţă perfectă
că devine insuportabil de nasoală când nu mai visezi

pentru fiind perfectă nu mai are sens să visezi, nu mai ai ce

istoric al atitudinii mele faţă de uat, o schiţă
paranteză: în continuare minunatoric închid paranteză
alo, vezi că se fac pregătiri pentru admitere la regie
bine
apoi admitere examen no comment
ştiam că are să fie bine, că ştiam cum are să fie, ştiind în mare cum şi care-i lumea
apoi bine
apoi au urmat surprize plăcute şi neplăcute
apoi iar bine
apoi au urmat surprize mai mult neplăcute
apoi iar bine

apoi scurt circuit
frate ai la dispoziţie o clădire întreagă cu tot ce presupune, oameni săli bar bibliotecă etc, în care poţi să faci tot ce-ţi trece prin cap

şi de ce să nu faci
şi ce dacă o să faci nişte tâmpenii colosale
cu cât mai colosale cu atât mai bine
reflecţie: sunt 2 perioade în viaţa unui artist când îşi permite şi i se permite să facă tâmpenii, şi mulţi dintre noi nu o să apucaţi perioada nr 2, pentru că perioada nr 1 e şcoala, iar perioada nr 2 începe abia după ce eşti aşa de tare şi de blană, şi eşti recunoscut ca atare, încât îţi permiţi să faci orice căcat

ceva mai devreme mă uitam cu anda la nişte ţurţuri, era un fel de copăcel sau ceva plin de ţurţuri şi mă uitam la imaginea aia şi mă simţeam aşa de varză şi de... nu ştiu de ce am lapsus de vreo 3 zile pe cuvântu ăsta care seamănă cu indolent da e cu totu şi cu totu altceva

pentru cei care se-treabă de ublu iarna în tricou
pentru că şi atunci când port bluză, dacă nu au observat, îmi ridic mânecile
nu pot să stau cu antebraţele acoperite, simt că mă sufoc

fază: de aproape juma de an ştiam/credeam că anda e stanca, invers nu pentru că nu ştiam cine e stanca
apropo, foarte bun ceaiu ăla

a... şi îmi căutam aparatu sau cum îi spune de rulat ţigări şi am găsit asta: "Cu toţii purtăm măşti. Cine suntem cu adevărat, aflăm atunci când ieşim la aplauzele îngerilor." foarte fain, deşi încă nu prea înţeleg care-i şmecheria, poate că şmenu e că nu-i niciun şmen
şi totuşi am o întrebare: where are those fucking angels?
nu ştiu de ce da-n engleză sună mai puţin brutal, vulgar şi mai apersonal

şi mi-e sete aşa că o să risc să fie citit postu ăsta
că nu mai am chef să stau să scriu iar unu interminabil
şi dacă totuşi aş vrea să mă asigur aş putea să dau copy paste eseului despre literatură şi teatru sau celui despre aristofan d-as banale şi naşpete

mă duc să-mi pun o cană plină de sifon şi dac mă mai gândesc poate dau copy paste celui despre teatru şi literatură
mi-era atât de sete că până la calc am băut toată apa şi a trebuit să mă-ntorc să-mi pun alta

aşa că numa de-a-n pixdea şi de ciudă o să-i dau copy paste
până una alta o să-mi rulez o ţigară

copy

Teatru vs Literatură

valentin covaciu

premiză: teatrul nu este lietratură.



conluzie: teatrul este o artă distinctă.



Eu acum spun: teatrul este arta care utilizează ca instrumente celelalte arte în deplinătatea lor formală, dar semantic deturnate.

muzica este muzică, textul este text (literatura este literatură) etcetera

ce face teatrului să i se spună teatru este fanicul punct



textul tipărit pe hârtie, deşi este etichetat teatru, este literatură. teatrul începe din momentul în care se pune un piciorul în spaţiul scenic.



artele care se întâlnesc în teatru, în spaţiul scenic (care nu trebuie să fie scena), sunt într-un conflict perpetuu.

mişcarea este specifică teatrului, în afara mişcări nu se crează, nu se produce, nu se întâmplă nu se manifestă nimic, mişcarea generează întâlnire, întâlnirea înseamnă conflict.



uneori literatura atinge rolul protagonistului în toată povestea asta.

cazul cel mai flagrant: teatrul absurd. aici textul este centrul pământului. teatrul se literalizează prin forţa cinetică, fanică, conflictuală intrinsecă textului.

conflictul, personajul principal e textul.

dacă ne uităm cu celălat ochi asupra relaţiei teatru literatură în cazul teatrului absurd (sau ludic – ar fi un exemplu asemănător) se vede cam aşa: textul tipărit cuprinde intrinsec mişcare, fanic conţine aşadar ceea ce numeam specific teatrului, putând fi numit teatru.



luate separat artele cuprinse, utilizate în teatru sunt fiecare un monolog distinct, diferit. când se întâlnesc începe dialogul, în conversaţie se mai păstrează doar forma fiecăruia, conversaţia este un obiect nou, care transmite altceva receptorului decât fiecare dintre monologuri.



blocaj



„Faptul că unul din mijloacele sale de reprezentare este şi vorbirea omenească, nu trebuie să facă a se lua teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere ar avea mai multă rudenie cu oratoria.”
Caragiale


în cursul de literatură comparată al lui Moraru spune că literatura se amestecă în asemenea hal, acum, cu filosofia, încât nu se mai poate face diferenţa, aşa că mă-ntreb dacă teatrul n-ar putea să se amestece cu literatura în asemenea hal încât să nu se mai poată...



„Nu! Teatrul şi literatura sunt 2 arte cu totul deosebite şi prin intenţie şi prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul e o artă independentă, care ca să existe în adevăr cu dignitate, trebuie să pună în serviciul său pe toate celelalte arte, fără să acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul teren.”
Caragiale

paste

şi dacă aş mai bate un cui aş mâzgăli până dimineaţă şi aş băga un post de v-ar durea degetele să daţi scroll
dar trebuie să fiu econom ultimele veşti sunt îngrijorătoare

şi într-un post viitor o să dezvolt şi subiectul minunatoricului uat

cui
punct

250110

încă o neaţă
ce fază! fix acu o lună a fost crăciunu

nici nu ştiu ce fel de zi a fost ieri

încrederea mea în oameni se cam duce pe pulă, la fel şi entuziasmul meu de săptămâna, săptămânile trecute, care entuziasm într-un mod neaşteptat nu era susţinut prin adjuvanţi bahici
nici măcar încrederea nu era cauzată de provizia de cuie
toate astea erau intrinseci

ieri am reuşit să sparg şi dramatizarea, mi-a luat mult dar sper să merite

paranteză: faza cu artă e că nu-i despre oameni, nu există nicio pulă de realism în fenomenu ăsta, în artă e vorba doar despre impresii şi percepţie, e despre mine sau despre noi

în afara parantezei iar m-au apucat solilocviile astea idioate despre viaţă şi despre artă şi despre realitate şi despre pizda mă-sii, ieri sau alaltăieri am mai găsit un argument contra raiului, da nu-l mai ţin minte, oricum faza-i că în rai e cam naşpa.
mi-am amintit: raiu e un loc unde toate celelalte feţe ale adevărului în afară de una sunt belite
şi acu iar o să mă apuc să solilocvez despre adevăr şi percepţie..., dar nu - gata m-am prins de şmecherie

breaking news
vă sfătuim să aveţi mare mare grijă la contactele cu oamenii încuiaţi, tocmai s-a descoperit, în urma unui studiu realizat recent, că oamenii încuiaţi sunt contagioşi, microbul se transmite mai ales pe cale verbală, în cazul în care contataţi că prezentaţi simptome, vă sfătuim să nu mergeţi la doctorul de familie, ci să vă opriţi pe loc, să scoateţi cât mai rapid posibil un cui şi ciocan şi să vi-l bateţi în cap
în cazul în care consideraţi că nu prezentaţi niciun simptom sau nu aţi constatat încă nimic în neregulă cu dv, sunteţi un caz pierdut şi ne pare rău pentru dvoastră

paranteza dacă nu v-aţi prins încă am închis-o demult

mă duc să mă piş

revin

aşa, operaţiunea pişarea a decurs normal
bag ceva muzică, jelonek şi muzică din cartea junglei, maică-mea face gură, dau boxele atât de încet că nu mai aud aproape nimic
mai aud calculatorul, care se pregăteşte să decoleze şi gazu uitat aprins în bucătărie

breaking news
deoarece încă ultimele rezultate ale cercetării nu s-au făcut publice, nu v-am putut prezenta o listă cu simptomele, tocmai am primit informaţii că lista seva definitiva la nivel oficial în următoarele minute, vă dorim vizionare plăcută în continuare

nu ştiu de ce dracu nu reuşesc să văd niciun film până la capăt, singurul cu care am reuşit performanţa să-l văd chiar de 2 ori a fost 12 angry men
de curând am văzut juma de ink şi juma de hour of the pig, foarte faine amândouă...
apropo, mersi bogdă, alin şi strete - pentru ink, şi popa din hour of the pig a rămas la fel de genial

adevăru e că mă cam scot din sărite ăştia încuiaţii, ce scos din pula mea, nu-i suport şi gata!
problema e că nici măcar nu pot să-i înţeleg şi asta mă fute la creieri,
şi când mă fute ceva la creieri e naşpa rău de tot
nici acu n-am reuşit să trec încă peste frustrarea legată de matematică, care nu mai e demult doar o frustrare, da pe asta o pot rezolva, există facultă de mate unde există cursuri de mate, cursuri pe care în viitorul relativ apropiat le voi urma şi asta mă linişteşte
treaba cu ăştia încuiaţii e că nu există nici o pizdă de facultate un să fie măcar un cur de curs opţional despre panaramele astea

fază: îmi dă azi andrei un link, scuze andrei - n-aveam chef de vb cu nime azi, cu o pagină de wikipedia, mozart are o melodie care se cheamă pupă-mă-n cur

breaking news
lista simptomelor: 1. bătutul apei în piuă, 2. vorbitul de chestii serioase, 3. intercalarea masivă a bălăriilor în discurs, 4. lipsa totală a bălăriilor din discurs, 5. indignarea de-a-n pixdea, 6. statu de-a-n pulea, 7. aflatu-n treabă, 8. cititul acestui post, 9. aplatizarea limbajului, 10. scosul căcatului pe gură, 11. etcetera

acu descart discografia mozart
a... şi joi mă gândeam să merg iar la filarmonică, da n-am bani de bilet şi n-am chef să mă rog iar de un nene de treabă să mă lase pe naşpa, când fac treaba asta mă simt de parcă i-aş cere voie să respir în palatul culturii
paranteză: când o să-mi deschid eu crîşma-cafenea-cabaret-teatru-restaurant-bibliotecă-cuitorie-librărie-tutungerie, căreia ştiu şi cum o să-i spun - cabaret voltaire, în memoria lui tzara, tristan, tiribombă - vorba lui miller, o să bag bilet la intrarea şi o să taxez şi aerul pe care-l vor respira clienţii
închid paranteză
şi nici nu ştiu cu cine să mă duc, sau cine ...aşa... mea ar avea chef să vină cu mine la filarmonică şi nici nu am bani să-mi iau bilet ca să merg singur

dacă pe vreunul dintre voi, care nu face parte din categoria cauze pierdute, vă toacă să-mi faceţi cinste cu-n bilet la filarmonică, da-ţi un semn! nu o să rămân dator

nu ştiu ce să fac cu examenu de la cis, că i-am trimis recenzia la pantea, din spusele colegilor, mult prea târziu pentru a intra în examen, însă el mi-a răspuns ok, problema e că mi-a răspuns citez exact Ok. şi atât, măcar poate dacă ar fi fost cu semnu exclamări sau fără niciun semn aş fi înţeles ce vrea să spună; şi în plus nici nu-s prea pregătit - n-am prea citit poezia, n-am citit niciun coi de tradiţionalist, nici un păr de critic, doar eseurile lui - nu mai ştiu cum îl cheamă, fain tipu, da alea cele le-am citit eu nu-s în bibliografie, a... şi am mai citit NUul lui Ionescu, care-i blană, nici romanele nu le-am citit pe toate, iar din alea citite nu mai ţin minte aproape nici un floc de nume de personaj, george a spus să mă duc că-s oricum doar 2 variante: 1. mă lasă în examen, 2. nu mă lasă. doar că el n-a luat în calcul că varianta 1. se bifurcă: 1a. trec, 1b. pic examenu punct

breaking news
ne cerem scuze, am pierdut legătura şi abia acum am reuşit să aflăm care sunt ultimele 2 simptome ale listei, totuşi rămasă deschisă încă până la această oră : 11. ne lăsat coment cu înjurătură, 12. ne frecventatul filarmonicii

a... spuneam că vreau să merg joia asta la filarmonică fiindcă paranteză: ca să evit cacofonia închid paranteză, dirijează iar japonezu ăla blană

lovitură de teatru, o să dau copy paste, recenziei făcute pentru cis la pantea de 2 ori negru pe negru, aşa cu siguranţă nimeni nu va citi postul ăsta până la sfârşit unde voi scrie fraza care conţine adevărul absolut.

copy:
negru pe negru sau negru pe negru + addenda

valentin covaciu

`93

încremenire. când este dilatat timpul? înaintea exploziei, în timpul sau după explozie. decorul se confundă protagonistului sau protagonistul se pierde în decor. o imagine monotonă, imagini negre proiectate pe hârtie, un film în care vezi de la început până la sfârşit o imagine neagră.

negru pe negru sau alb pe alb, ca în „arta” Yasminei Reza.



timpul este un cerc, fiecare zi, fiecare poezie presupune parcurgerea lui o dată – existenţa presupune mersul la nesfârsit pe marginea cadranului unui ceas – Dali, „Persistenţa memoriei”.



`05

cum bănuiam negrul pe negrul din 2005 blank se decolorează, apar crăpături, erupţii emoţional patetice

în 12 ani se-mbătrâneşte mult şi intervine nostalgia bolnăvicios angajat revoltată în van iar mama limbajului se dă beţivilor, drogaţilor, politicienilor,

marea prostituată cu uterul sfârtecat, dezarticulat.

şiroind de interjecţii

ete, pula, am o idee: hai să o lăsăm baltă!



riminiscenţe vitale din primul negru pe negru mai dreg busuiocul.



dar eu-l ăsta s-a tâmpit între timp, cum dracu să te-nvârţi în cerc încă după atâta vreme, şi să-i cauţi capătul – sau doar un idiot fumos.

cuvântul ăsta, frumos, a-nceput să sune ca blank



se cade în visceral, erotică limbatică, vibraţia abstractă devine carnală. şi întâi sunt folosite concepte brute, acum bagă artificii, conceptele sunt carnalizate, carnavalesc – senzaţia se păstrează



la pg 147-148 nenea poet ne povesteşte o poezie



îl întreb pe topuzu, în bar la uat, de ce dracu ar scrie cineva două volume cu acelaşi titlu la interval de 12 ani. topuzu spune ca asta e întrebarea: de ce? apoi povesteşte despre limita dintre suflet şi carne...



bine...



asta-i faină:

nu se mai poate, iubeşte-mă, până se termină ce se mai poate termina,


termină-te tu, ce verbe, stau în curent, termină-te, gata



limbajul, cuvântul, estetica se revoltă, carnea tresare şi totul pare în zadar

după ce priveşti mult, foarte mult, timp într-un tablou complet negru, încep să-ţi obosească ochii, te dor şi simţi durerea în tot trupul şi încep să apară pete colorate între tine şi negru.

înghiţite de un punct negru, gaura neagră...

asta să fie fobia, obsesia din copilărie de care ne povestea la cursul ăla?...



între timp discursul se acutizează şi, paradoxal, în acelaşi timp se aneantizează blank

nu ştiu de ce îmi vine în cap IT-ul lui King. poate pentru că discursul se horror-irează



şi apare pe faţă, salvator, şi ludicul, o joacă de-a/ cu timpul şi toate te enervează



nu bănuisem bine, bahicul nu se eludează



şi nu ştiu de ce văd multă feminitate în versurile astea de la început până la sfârşit şi nu vulnerabilitatea îmi relevă asta.



chiar dacă sună bine mă-ndoiesc că olfactivul sună bine aici



la pg 174 mai bagă o povestire despre o fază din poem



şi nu ştiu de ce îmi vine să spun că circul se mută în spaţiul domestic



ADDENDA



biografii ejaculate






limbajul se întâlneşte cu sine şi înnebuneşte






şi din el curge o dimineaţă pustie

paste

căcat, am uitat să bun un blank

eu mai fumez o ţigară subtilizată maică-mii, tocmai s-a prins, îşi numără ţigările şi mă duc să mă mai uit să mai văd eu ce fac

şi acum... suspans... ză fraza:

ha-ha! ADEVĂRUL ABSOLUT punct

ha clanţă! ha

240110

neaţa
bat un cui şi mă uit la the hour of the pig
sper că e pe-atât de fain pe cât îmi amintesc
paranteză: pentru cei care ştiu primatofilu, începutu e din filmu ăsta, tipu şi tipa se uită la un film bla bla
închid paranteză

220110

cât de pastă tre să fii să asculţi o juma deoră dj mike llama

breaking news

neconform prognozelor incidenţa oamenilor încuiaţi creşte vertiginos, pentru siguranţa dumneavoastră vă sfătuim să purtaţi asupra dumneavoastră un cleşte

cleşte: mod de utilizare: în cazul în care rezerva de cuie scade la un nivel  îngrijorător folosiţi cleştele pentru a scoate cuiele tocmai utilizate

aşa şi ăsta e textul piesei ARS:
Ars

vali covaciu

teatru scurt

personaje:

un personaj fără personalitate prestabilită



textul apare doar în măsura în care personajul nu se poate abţine şi vrea să comunice pe cale orală

210110

acelaşi uat minunatoric

şi asta e pe ieri

azi cine are chef de mine mă sună
eu nu am de..., aşa

chestia asta o spun eu acu fiind puţin ofticat că dimineaţă iar o să-mi iau juma de raft de bibliotecă în spate şi o să urc dealu ăla de-a-n minunatelea

190110

ieri a cam trecut
azi poate o să mă mai uit odată la singing in the rain, asta dacă nu adorm iar ca data trecută
am auzit că, cică-i fain

180110

neaţa
am repetiţii pe 9.00am

altfel ieri varză, repetiţii de la 11, apoi repetiţii eşuate la bucata mea de la de la 6.00pm pan pe la vreo 8, dup aia pat si somn

azi urmează...

160110

acest uat minunatoric...
to be continued

ieri am ajuns la filarmonica, cer bilet, 40 de lei, bag faţă naşpa, întorc spatele şi ies
pân la urmă ne-a lăsat un nene să intrăm, eram cu puşi, şi spectacolu poate chiar merita 40 de lei - foarte, foarte fain, mai ales partea a 2-a

150110

asta-i o zi faina, trezit terminat referat aristofan si eseu teatru-literatura, nu m-am dus la dialectologie că n-am făcut şi n-am învăţat nimic - fază: nimeni n-a ştiut nimic şi le-a dat 10 l-a toţi, mă sună un coleg şi-mi spune că a spus profa să o caut până marţi sau vineri

acu tre să o conving pe maică-mea să-mi dea 10 lei să merg la filarmonică, şi apoi sper să mă lase tanti de acolo pe moca dacă o rog frumos şi să-mi rămână banii pentru ţigări

140110

ieri:
         pe scurt - zi cu ghinion! vorba taximetristului, Andrei - parcă, din când se stinge lumina
         mai pe larg...
                             ...00.17 mai devreme am bătut un cui pe omul din vis al lui cezar petrescu, m-am ascuns în baie, unde citeam somnul
mi-a plăcut, îmi place cezar petrescu, poate fi chiar o variantă de licenţă pe lângă creangă
un final blană!
nu reuşesc să fac acum prea multe conexiuni. avem: Cordelia - numele tipei, nu ştiu dacă apare (nu cred) numele lui, visul şi statul de veghe, bunicul tipului ar fi avut 100 de ani, mărturisirile ei...
uneori sriiura e împotmolită, are şi cam multişor balast. da are şi consideraţii faine şi fain exprimate: relaţia creator - creaţie, creator - femeie, femeie - bărbat...

apoi multă nervozitate, suporată totuşi onorabil, spun eu, şi pân la urmă ziua s-a terminat blană

azi
tocmai ce-am bătut un cui
ştiu că nu e frumos să baţi cuie singur

după ce baţi un cui decorul se şterge de praf
dacă mai baţi un cui lumea este acoperită de un val/văl de frumuseţe

fac o recenzie după negru pe negru a lui aurel pantea
şi urăsc recnziile, mai ales precesul tehnologic de fabricare

120110

uneori îţi vine să le spui, chiar să le urli:
clonaţi-mă!!!
eu am plecat nu mă interesează am altă treabă nu am chef!!!

clonaţi-mă, clonaţi-mă
dacă nu
clonaţi-mă, clonaţi-mă
sau... mai bine nu

110110

bancul meu azi:
ghici ciupercă ce-i?
ciupercă, în pula meu!

090110

uneori să...
alteori nu poţi să...

tocmai ce am avut o zi de căcat

uneori îţi intră fum în ochi

tocmai ce stabilisem că există locul pierzaniei
tocmai ce stabilisem că
risipirea va deveni împrăştiere
degeaba

ieri nu am ajuns nicăieri

ha ha iar am ajuns singur acasă
ascult jelonek
beau sifon şi fumez din pachetul maică-mii

stabilisem că nu mai există nici un fel de căcat de bine şi nici un fel de căcat de rău
şi că mai rămâne să cred în oameni
degeaba

auzi şi ştii ce-i în spatele torentului de vorbe
emfază
mai bine taci dracului din gură

off topic
dacă există vreun ins/insă care nu i-a în seamă avertismentul de sub titlu blogului să lase imprecaţii altfel să nu mai citească - nu ajută pe nimeni cu nimic

şi dacă tot veni vorba despre azi
ieri trebuia să merg acasă, vorba vine acasă, şi stăteam în panov şi speram să nu mai vină ultimul maxi-taxi şi nu a mai venit
degeaba

maică-mea face gură că o las fără ţigări pe dimineaţă

am ajuns de vreo 40 de minute, ajung, îi spun ies până afară, ies până afară degeaba, mă-ntorc, şi-mi spune să termin cu secretomania, ăsta e un cuvânt care-i place mult, i-aş spune să termine cu paranoia, dar mă gândesc că s-ar putea să nu mai ţină de ea

nu mai înţeleg din ce în ce mai multe chestii

timpul se prăvăleşte peste bucile mele şi eu dorm pe burtă
şi pe mine mă dor ochii şi nu mai am chef de nimic
de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic de nimic... dacă aş ştii adresa aş face o cerere să devanseze apocalipsa

cândva, uans ăpon ă taim - rait nau, am primit un mesaj uneori e bine să plângi

ha ha şi voi cum aţi petrecut de crăciun?
nici nu mă interesează

chiar crezi că...
degeaba

faza de căcat e că mă simt foarte bine în perioada asta, am o dispoziţie incredibil de bună, sunt optimist şi viaţa e roz, doar că pe lângă faptul că brusc toţi oameni ori au surzit ori s-au volatilizat cineva tre să-mi fută starea de bine de multe ori pe zi

altfel mă scot din cap ăia care-ncep să fută meciu cu probleme inexistente
mă, păi să vezi, cât de deprimat îs eu că nu mai ştiu ce fază... ha ha un motiv mai bun de deprimare ar fi până şi încălzirea globală, care-i o beşină, dar pe care eu oricum o aştept cu nerăbdare

sunt din ce în ce mai dadaist
vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit vreau să uit... ce fază azi mă gândeam că aş semna şi eu petiţia ralucă-i pentru ca ziua să fie de 48 de ore

acu n-aş mai semna nimic
acu dacă nu m-ar durea ochii de la monitoru ăsta jegos şi dacă n-aş fi fără niciun chef aş ieşi afară aş face rost de o grămadă de sticle, de un furtun, aş fura benzină din rezervoare, aş face cocktailuri şi m-aş face piroman

nu-ş de ce pula mea nu mă culc

caut un motiv....

găsesc o justificare:
dacă mai scriu vreo juma de oră cu siguranţă nu va citi nimeni postu ăsta

dacă dintr-o întâmplare nefastă cineva a ajuns până aici îl rog să lase un coment cu o înjurătură

dacă aş scrie treaba de mai sus l-a sfârşit nu m-ar înjura nimeni

stai calm oricum nu citeşte nimeni porcăria asta

2 în cap dacă mă duc până în bucătărie fără să scot un zgomot şi mă întorc la fel de silenţios şi dac aprind ţigara l-a aragaz care sper că-i aprins nu să se prindă maică-mea că iar m-am servit din pachetul ei şi atunci
aş mai scrie tâmpenii vreo 10 minute

ca să fiu sigur pentru orice eventualitate, nu de alta

cred că am reuşit
ascult tot elephants ballet, adic jelonek

mai devreme în tranzit am fost faţă şi nici nu mi-am dat seama
alin cerea ţigări şi-mi lăsa tot timpu jumate eu ceream ţigări şi o fumam până la filtru
naşpa fazele astea când te prinzi numa după o vreme

nu mai are niciun sens să-ţi ceri scuze
niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens niciun sens...

dacă lumea e maya atunci maya pe maya e ...

nu rostiţi niciodată cuvântul ăsta, sfatul meu

ha ha vă iubesc pe toţi

nu pot să-mi dau seama cine a inventat semnul de întrebare

cert e că s-a adunat prea mult balast şi o să ne tragă la fund

mai am câteva fumuri şi stau doar eu cu calcu ăsta fumat

mai devreme m-am întâlnit cu daria:
un om cu care nu apuc niciodată să termin de vorbit deşi ne vedem rar şi de multe ori tăcem

mă-ntreb cum de mă mai suportă calcu
cred că cu mult stoicism

am stins ţigara

maică-mea s-a-ntors de pe o parte pe alta
nu mai risc
tre să-mi pun telefonu să sune tre să ajung devreme acasă

dacă face scheme îi rup degetu de la picior pe bune şi mă car

şi aş mai fi
degeaba
dacă ajunge careva cu lectura posului până aici îl sfătuiesc să verifice dacă nu are un cui bătut în cap

am terminat şi sifonu
mă ia şi o durere de cap aşa că dau
publicaţi postare

ps
dacă dispare şi asta ca eseu despre stambă care era genial şi-n care am băgat citat din îngerul e filigranul meu
asta e - totul e maya
degeaba
şi dac se-ntreabă cineva ce-i cu imaginea de sub titlu e bosch
şi ăia sunt o specie de pinguini ne-ucigaşi

ps2
eu tocmai m-am verificat n-am cuie bătute-n cap deşi mă doare aşa că n-o să recitesc tâmpenia asta

neaţă faină

şi dac are careva un cui daţi un semn

080110

neaţa

azi. o zi.
nicicum deocamdată, rămâne de văzut...

toată treaba e că totul în jurul meu pare să se defecteze sau să se surpe

parcă aş fi tocmai deasupra centrului unei găuri negre

aşa...
şi zilele trecute mă gândeam care dintre oamenii ăştia vi s-ar părea mai patetici şi mai penibili:
1. un om iese în stradă, să spunem centru undei plin de lume şi-ncepe să urle: vă urăsc pe toţi! fută-vă-n gură!
2. alt am iese, la fel, şi-ncepe să urle: vă iubesc pe toţi!
?

070110

delfinitivare:

sunt incapabil să aleg

delfinitoriu:

dacă mă fuţi la creieri mai mult de 2 min intregi cedez

ieri:
maică-mea: n-ai decât poţi să mergi, da eu nu-ţi dau bani de drum!
după cât scandal şi ha - bla ... pentru tine tot tu ai rămas mai ataşat de el!
treaba ta! apele se aleg!
eu mănânc, vreo 22:40, venit acas direct de la facultă, după ce mănânc ies, îmi iau foiţe, m-aş cui, da n-am chef singur

aş fi vrut să urlu: let's joint together!

mă duc să-mi bag pleata la apă

060110

neata!
ce faci?
închide ochii!
ce vezi?

delfiniţia zilei:
delfiniţia sistemului delfinitor

050110

breaking news

o comisie internaţională alcătuită din mine s-a întrunit în baie la tutun şi după o deliberare scurtă a constatat cu unanimitate că motivul şahului în artă s-a clişeizat.

out of breaking

nu-mi mai amintesc care era faza cu stamba

breaking news

tocmai am primit un comunicat trimis aseară de Garda Periferică, spune aşa:

în perioada actuală de periferie existenţială căile sunt populate frecvent de oameni încuiaţi.
vă recomandăm să aveţi asupra dumneavoastră o cutie cu cuie şi un ciocan.
în cazul în care vă întâlniţi cu un om încuiat, întâlnirile sunt iminente, scoateţi ciocanul şi bateţi-i un cui în cap.
atenţie! nu irosiţi cuiele! în cazul când nu se observă nicio schimbare după primul cui bătut, mergeţi mai departe!
în cazul în care are capul prea tare perseveraţi, dar nu mai mult de 1 cui.

050110

postu anterior, cel de ieri

,

era un eseu despre stambă

dar la un moment dat
a dispărut şi între timp
sau le-am uitat

mai ţin minte că stamba apăruse înaintea calului şi că stamba a dispărut după inventarea carului de răsboi

şi un fel de, apropo mie mi s-a futut duşu, sunt la regie, vorba vine un viitor regizor, caut dus, un fel de stambă ar fi să te legi de o maşină condusă de nevastă-ta şi tu să fii în genunchi într-un lighean

dacă-mi mai amintesc ceva revin

off topic
:
ştie careva faza cu cuiele lui iisus
?

040110

030110

mortu vesel cafea pe caiet şi 3 ţigări din pachetu maică-mii din care una aprinsă

mă trezesc înainte de 7am
07.05am. Ciocănituri în uşă. Ciocănituri în geam. Cioc-cioc în uşa. Cioc-cioc în geam. Cioc-cioc în uşă! Tini! Tini! cioc-cioc în geam, cioc-cioc în uşă. Tini! Tini! cioc-cioc... Să nu-i deschizi! spune... Tini! Tini! cioc-cioc...
Mă ridic din pat. Şi merg în bucătărie. Mă apropii de uşă şi când să deschid, îl văd pe geamu din uşă, se-ntoarce şi pleacă.
Mă-ntorc în cameră. Sunt în pijamale, îmi trag blugii şi o bluză peste, îmi pun prinzătoarea de păr, telefonul şi bricheta în buzunar... Ce faci? mă-ntreabă. Ies să mă plimb... Îmi iau haina de iarnă îi iau 5 ţigări din pachet, îmi pun vol 2 din Noaptea de sânzâiene în ghiozdan, unde mai am caiet, verific dacă am pixu în buzunarul de la blugi, îmi iau ghiozdanu în spate şi mă îndrept spre...
Cioc-cioc în uşă. Cioc-cioc în geam. Tini! Tini!... Mă aşez în fund pe podea... Cioc-cioc în geam. Cioc-cioc în geam. Cioc-cioc în geam... Du-te şi închide geamu! Taci! Eşti nebună!?... Cioc-cioc! Tini!Tini! Cioc-cioc!... Ies afară! altfel data viitoare îi deschid! îi spun... Se opreşte.
Nu se aude niciun pas. Plouă. Nu ştiu dacă a plecat sau a rămas lângă uşă. Mă-ntorc în cameră şi mă aşez pe podea. Maică-mea îşi aprinde o ţigară. Pe geam se vede o lumină slabă, cred că şi el şi-a aprins o ţigară. Stau.
Mă ridic. Mă duc în bucătărie, mă uit pe geam, nu se vede nimic, mă-ntorc în cameră, dau perdeaua la o parte, mă uit pe geam, nu e nimeni în faţa uşii.
07.35am. Ies. Deja s-a luminat destul de bine. Plouă. Maică-mea încuie uşa în urma mea. Ies pe poartă. P iau prin parcare şi ies în centru prin gangul de lângă Down, trec strada pe unde apuc şi o iau pe bolyai. Ajung lângă mortu vesel. Porţi închise.
Merg mai departe. O iau pe deal. Acum pe casa unde era barul lui Dragoş scrie pe un afiş galben Ministerul protecţiei sociale. Intru în cimitir. Dau un tur. Mă trece pişarea. Ies din cimitir. Lapoviţă. Mortu vesel încă-i închis.
Pornesc spre Mc. Trec prin faţa facultăţii, cobor pe artei. Încerc uşa care dă în sala de aşteptare sau hol sau ce-o fi ăla. Închisă. Intru în Mc şi de acolo în holul de la Arta şi de acolo în baie. Mă piş. Mă cac. Nu mai era hârtie. Mă şterg cu foi din caiet. Nu am chef să mă spăl pe mâini.
Uşa dintre hol si Mc e închisă. Uşa de la intrare e închisă. Uşa de la sala nu am încercat-o. Scria fumatul strict interzis.
Stau în dreptul uşii de plexi şi aştept să mă vadă cineva. Vine o tanti cu un băieţel. Îi cumpără ceva. Când ies şi trec prin dreptul meu le fac semne. Mă vede doar copilu şi nu reacţionează. Le fac semne tipelor care vând. Nu mă vede nimeni.
Trec 10 minute. Intră o tipă brunetă. Cumpără ceva. Când iese îi fac un semn. Mă vede îi spune unei tipe de-acolo, aia deschide şi eu ies şi urc iar Artei.
Porţile de la Mort sunt deschide. Intru.

10.54am. Nu mai am ţigări. Ies afară. Ninge.