joi, 25 noiembrie 2010

***

dimineaţă
înainte de răsărit
emoţii

te plimbi sub neonul din hol
cu cartea asta-n mâini

în bucătărie
aştepţi să fiarbă fasolea
cu creionul în buzunar
încă nu s-a trezit nimeni
auzi pocnete
auzi cum fierbe
frigideru nu mai bâzâie

ieri noapte era atât de întuneric
că se auzea trenul
şi un copil din apartamentul
de sub pat

cu cartea asta-n mâini
ţi se-nfierbântă obrajii
aburii din fasole
îţi asudă fruntea

nu vrei să priveşti înainte
ca-ntr-o gaură neagră

şi ai impresia că ai făcut
sau dacă nu ai făcut faci
sau dacă nu o să faci ceva nepotrivit

duminică, 14 noiembrie 2010

despre god

capitolu unu  God în facere

înainte: ăsta-i un talmeş balmeş, ăsta n-are nicio treabă cu nimic atât mai puţin cu adevăru biblic istoric ştiinţific etc deci cu niciun adevăr, aşa că orice asemănare cu vreo realitate e hazard

bun, încep:

io am citit facerea mai demult şi atunci mi s-a părut destul de în regulă

io am citit facerea de curând şi...

măh, nu ştiu cum se face da acolo apare un God cam debusolat. trec peste "la început a fost cuvântul" nu fără să mă întreb al cui.

Avem aşa: un God care îi cam schizofrenic, puţin cam idiot şi inevitabil plictisit şi creativ şi dus cu o plută plutitoare în care era mai mulţi.

God habar n-are ce face, habar n-ar dac îi bine sau rău ce face. a văzut că a ieşit bine şi dac îi bine îi bine aşa să rămână. Dac se-ntâmplă dup aia să nu mai fie aşa de bine, God îşi pune mâinile în cap şi reacţionează promt - ca un funcţionar public, nu se gândeşte mă oare de ce nu o ieşit bine până la capăt, cauze consecinţe şi alte alea, nu, God dă BAN! îşi pune mâinile în şold şi spune vai ce căcat! şi trage apa! nici mă car nu-i prea conştient, nici măcar auto conştient, că nu zice mă ce căcat am făcut.
Nu el îi idiot şi idioţi nu fac căcaturi lor li se-ntâmplă căcaturi!
aşadar a tras apa şi asta a fost izgonirea din rai!
da nici măcar când dă BAN nu o face cum trebe! God îi un încurcă lume!

Bun io dat afară pe Eva şi pe Adamu ei şi pe şarpe l-o pus să se târăie.
Ioi era să uit. Pe cine l-o pus God să de-a nume la toate alea multe şi mărunte de le-o făcut el? Deci God îi analfabet. Nici măcar Biblia nu o scris-o el şi nu putem spune că o dictat-o din lene că doar am văzut ce chef de muncă are! mă gândesc că tre să-ţi placă lucru să faci tătă lumea!
Bine aici un contra-argument ar fi tablele cu legile de pe muntele alea de i le-o dat lu Moise. şi nici măcar nu o să iau în considerare faptu că o fost o şmecherie de-a lui Moise. deşi tipu îi clar şmecher. Da o fi găsit el pe careva să i le scrie că doar îi God.

aşa să ne-ntoarcem la God cel încurcă lume.
aşa după ce-i dă afară pe ăştia, Eva şi Adam, lumea începe să fie mişunată şi furnicată de tot felu de uriaşi mai ales femeile, iar nu spun că şi pe la greci or trecut uriaşii ăştia, dup aia lumea începe să fie tot mai naşpa şi lui God nu-i place. Da-n pula mea! La ce se aştepta, chiar nu putea să prevadă asta!?
Să o luăm pe rând: face 2 oameni, dintre care Eva clar naşpa - din punctu lui de vedere, iar Adam cam cu fluturaşi deci prost şi nu bun tot din punctu lui God de vedere.
Deci la oameni o dat-o în bară în proporţie de sută la sută.
După aia, la început, Eva şi Adam au doi copii, no din greşeală aici l-o scăpat pe Abel bun, da oricum îi 50%.
Da Abel decedează rapid, deci cine-i bun moare, deci iar procentaj 100%. Atunci la ce pula mea se mai aştepta!?
Dup aia cum drege busuiocu! Iar le dă BAN! Adică trage apa! Şi ce să vezi? Vine potopu!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

***

o maşină încetineşte pe strada uscată. pe lângă bordură se-ntinde o baltă. cauciucu se rostogoleşte o dată, încă o dată şi încă o dată şi se opreşte.

lângă bordură o flecmă, lângă flecmă o cizmă de piele, lângă cizmă altă cizmă de piele. tocul cizmei de lângă flecmă nu atinge trotuarul.

Bucureştiul este mai curat ca Parisul, spune Oprescu: Vreau să duc Bucureştiul la Dunăre, tot el.

din cele două cizme ies două gambe acoperite de un palton negru. la mijlocul paltonului pluteşte o geantă, pe deasupra genţii trece mâneca îndoită a paltonului. din cealaltă mânecă a paltonului iese o mână cu degete lungi, cu unghii lungi acoperite de lac transparent.
unghia degetului arătător se mişcă, mâneca fără geantă a paltonului se îndoaie, unghia lăcuită a degetului arătător se apropie de buze, gura se deschide, unghia intră între dinţi, buzele se unesc, unghia rămâne între dinţi, vârful unghiei cade în spatele dinţilor.

lângă bordură o flecmă, lângă flecmă o cizmă, lângă cizmă altă cizmă, lângă cizmă o flecmă, în flecmă un vârf de unghie.

maşina porneşte.

lângă bordură o flecmă, lângă flecmă nimic, lângă nimic o flecmă, în flecmă un vârf de unghie lăcuit cu-n lac transparent.

joi, 11 noiembrie 2010

încă o cafea

asta-i prima după cele două cafele luate în gara din braşov de la automat, atunci a a fost luni

tripu în bucureşti pe scurt:

mă trezesc la 1pm. îmi amintesc fulgerator - la 10 jumate ar fi trebuit sa mş-ntâlnesc cu alin la fortuna să mergem la stop. intru pe mess, si rog lume sa-l sune pe alin, îl sună anca - mersi anca, alin imediat ajunge în sighişoara - bine...
fug în autogara i-au microbusu până-n braşov, mă costă 27 de lei.
după un drum lung cu dureri de măsele şi capu greu pe la 6 ajung în braşov. din gară iau 35-u sau asa ceva şi cobor după cîteva staţii, apoi merg şi merg şi merg mult pe jos tot înainte pe o stradă lungă.
ajung la ieşirea spre bucureşti mă opresc în faţă la kaufland îmi scot caietu scriu pe pagina zilei respective BUC şi aştept.
nu aştept mult că opreşte un tip cu-n citroen c1: hai că te iau io! tipu-i din braşov, o terminat inginerie şi manegement, ascultă funk şi merge la prietena lui care-i studentă la psiho în buc, mă lasă undeva prin 13 septembrie sau noiembrie, prin militari în orice caz. de-acolo iau tramvaiu 8 şi ajung pe undeva prin sebastian, dup aia nu foarte greu gasesc parcu sebastian, dup aia foarte greu gasesc blocu lui andrei. andrei mă aşteaptă cu alin, cu mâncare şi cuie. asta a fost ziua 1, joi.

ne trezim destul de dimineaţă, andrei tre să meargă la lucru. între timp moare păunescu şi steaua bate pe utrecht cu 3 la 1. io cu alin boschetez prin oraş până la trei şi ceva când ne-ntâlnim cu andrei la cantina de la drept, mâncăm şi nu mai ţin minte ce facem, până intrăm la "livada de vişini" dup asta cred că mergem acasă. asta a fost ziua 2, vineri.

ne trezim destul de târziu, mergem la kaufland, dup aia io fac ciorbă şi andrei cu mihai fac spaghete, mâncăm şi plecăm. intrăm la "breakin the waves" sau aşa ceva cu marius turdeanu şi ofelia popii, aveam de gând să prindem şi regele moare, da nu l-am mai prins, nu-i bai se joacă şi mâine.
aşa că mergem la diana, unde boschetăm o vreme, mai era şi alina pe-acolo şi o mâţă pe care nu ştiu cum o cheamă, până să plecăm şi de-acolo ştergem prafu, iar la plecare schimbăm destinaţia iniţială şi mergem în kultur house, dup aia ajungem şi-n tango mango şi o terminăm în goblin, pe când ajungem acasă alin era deja treaz, şi trebuia să meargă la gară să-l aştepte pe traian. asta a fost ziua 3, sâmbătă.

ne trezim foarte târziu, mergem la regele moare, a... era să uit - înainte trecem pe la diana care ne face orez cu lapte, aşa ajungem în faţa teatrului - nottara, sala izvor, plin de lume şi lume mai venea încă, holul de la intrare era plin ca un vas din care dă afară aluatu cu oameni şi studenţi fără bilet, până la urmă am intrat, am stat în picioare într-un balcon lateral cu un stâlp în faţa, a fost fain oricum. apoi am avut baftîă şi-am prins bus, acasă am făcut omletă. asta a fost ziua 4, duminică.

ne trezim, pe la 1 jumate tre să mă-ntâlnesc cu alin şi traian în gara de nord, ăştia o dormit pe moca la novotel, hotelu ăla unde-o fost teatru vechi, ceva conferinţă cu drepturile omului ori aşa ceva. ajung pe la 2 fără zece la gară. îmi iau bilet până în ploieşti - 7 lei, apoi din întâmplare îi întâlnesc pe alin şi pe traian, ajungem în braşov pe la 6 şi ceva. luăm 23 şi ajungem la ieşirea spre mureş.
ne punem la stop, traian ne face poze, io bat un cui, pe la jumatea cuiului ne ia cineva. ne înghesuim toţi trei pe bancheta din faţă, tipu de la volan bagă paraziţii, io-mi termin cuiu, alin se abţine din râs traian vorbeşte politică cu şoferu şi-i povesteşte cum o mâncat el pedigri(nu ştiu cum se scrie asta - ceva mâncare de cîini) în germania cu videanu. pe traian îl lasă în sghişoara, se face linişte, pe noi ne lasă la real, unde alin fuge la bancomat să-şi scoată ultimii 20 de lei să-i dea şoferului. asta a fost ziua 5, luni.

acu am rămas fără cele două ţigări pe care le aveam şi n-am chef să mai scriu.

a era să uit, chiar vând parfumu ăla de la status, îi nou, îmi tre bani de ţigări bilet la câine şi cafea ori şi sau bere, şi chiar e negociabil

joi, 4 noiembrie 2010

cândva aici acum, oriunde

când o să am chef o să postez chestia asta aici
când ... poate fi acum sau nicicând
că altcândva n-o să mai ţin minte ce-o să-mi treacă prin cap acum

îmi vine să râd şi să-mi bag pe gât o cafea în acelaşi timp
da... bine n-am chef de faze gen discuţii serioase pe nici o temă, de-astă nici nu-s în stare să-mi scriu un capitol pentru licenţă

şi... da da da... pot înşira un rând de da da-uri
aştept

aştept discurdul
formularea
şi toate alea

ha ha
în scrisul meu
când pateticul o să se confunde cu ha ha - hazul

gândesc pozitiv
gândesc negativ
mă exprim în cât de multe feluri vreţi
când vreţi să stăm de vorbe

ha da când vine vorba de scris
lăsaţi-mă să mp des-încurc
căci des încurcarea face uuuuuuuuuaaaaaaaaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiii

cine ştie bine!
că n-am chef...

poate dup ce mă-ntorc din buc-ătărie o să-mi postez ha postarea aici

nu încă

căci îmi vin în minte experienţe considerate pe-atunci existenţiale
altă filosofie altă viaţă
prezente acum oricând oriunde - atât
estompate
aşa de estompate cu cât îs de proaspete că-s .. da...
chestii, amintirii şi alte alea din alte timpuri, alte ritmuri, alte... - spune tu

postu ăsta tre să fie despre alte alea

ăia ce te nu-nţeleg ce nu-ţi răspund la tel
ce-i iubeşti şi...
nu le ştii număru de tel
la care ţii şi nu-ţi dau număru anteriorilor
ălora ce-i întâlneşti întâmplător şi fac mult
âlora ce le-ai ha ha iubi
spuneam că nu-s mai dispus seriozităţii

nu mă interesează
în stadiu ăsta ăs dispus să mă prezint fără avocat şi fără să-mi recitesc
faptele, pacatele în faţa oricărei judecăţi fie şi de apoi
spontan
obosit
exuberant
tăcut mort
viu
adormit
sau geniu coconolial
mi se ha rupe
sunt şi sunt şi sunt şi ha ha sunt