"Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu Ralea şi Armand într-o chestiune capitală. Are anume intenţia să plece de la Teatrul Naţional pentru a prelua conducerea operaţiilor tehnice de apărare antiaeriană. E convins că singur el poate să ne salveze de la un dezastru. A refuzat să-mi destăinuiască planurile lui - dar e decis să i le expună primului-ministru, sau poate chiar Regelui. Mi-a spus asemeni că are legături strânse cu statul major al Corpului II şi că, dacă vom face război în Dobrogea, operaţiile vor fi conduse după indicaţiile lui.
Îl ascult şi nu ştiu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbucnesc în râs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun. Şi rămâne, în sfârşit - peste toate astea - posibilitatea, mai amuzantă decât toate, să aibă dreptate..." (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - marţi 05.09.1939)
"Ce e important în România, astăzi, vineri 28 martie 1941, este că evreilor li se iau casele.(...)
Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una din casele luate de la evrei.
- Mie nu mi se dă niciodată nimic - spune el descurajat.
- Ei bine, de astă dată - răspund eu - chiar dacă ţi s-ar da, sunt convins că nici n-ai primi!
- Să nu primesc? De ce să nu primesc?
Vorbea cu atâta linişte, încât am înţeles nu numai că nu vedea nici un motiv să nu-şi însuşească o casă care nu+i aparţine, confiscată de la un evreu, dar că aşteaptă să i se dea o asemenea casă, şi că va fi pentru el o deziluzie dacă nu i se va da. " (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - vineri 28.03.1941)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu