Ştiaţi că... TOTEM!

Azi, fiind o zi mai lejeră, mi-am permis să evedez pentru câteva zeci de minute din redacţie şi să merg, împreună cu Maria, să arunc câteva priviri stăruitoare lucrărilor expuse, în TOTEM-ul de anul acesta la Palatul Culturii, intrarea liberă :D

Cum tanti de la uşă se grăbea, pe la 3 jumate am fost informaţi printr-un strigăt politicos - noi eram în sala de la etaj, doamna la parter în fotoliu probabil, că se grăbeşte, să ne grăbim şi noi, aşa că nu am văzut toate exponatele, dar I'll be back!

Deschizi uşa, în stânga e un fel de paralelipided din lemn, vopsit roşu, tăiat oblic în partea de sus, ca un suport pentru cartea sfântă, carte tăiată în lemn şi ea, deschisă şi scrisă cu rânduri din cuie, fiind bătute la adâncimi diferite, efectul e foarte tare, chiar ai impresia că scrie ceva acolo, dar într-un sistem de scriere uitat sub valuri de pământ. Din păcate, nu era nicio etichetă cu autorul.
Apoi, mi-a atras atenţia o formă aproape cubică din lemn, aruncată parcă, pe un ciot pătrat putrezit şi colţuros, semnat Ioan Pop.
Maxim Dumitraş expune două lucrări circulare din lemn îmbrăcat parţial în foaie metalică, care aduc cu nişte serpi imenşi înnodaţi, primul pare legat în Ochiul, şi m-au dus cu gândul la Jormungand, şarpele gigantic ce înconjoară Pământul, personaj apocaliptic din mitologia scandinavă.

Un tablou-sculptură îţi sare în ochi vrei nu vrei, un hexagon neregulat din lemn, vopsit roşu, peste care e prins, aplicat alt hexangon, mai mic, identic, din tablă, cu o fereastră din lemn în centru, arată bestial, autor Iosif Ştefan Tasi.

Lângă hexagonul roşu, este tot un tablou-sculptură mai mare, a cărui temă mi s-a părut interferenţa sacru-profan, seamănă cu o plapumă umplută cu cârpe paie şi pământ, care în partea de jos, e transparent, îmbrăcat în nailon, iar partea de sus opacă, nailonul e vopsit negru, dacă-mi amintesc bine, şi are tot felul de ferestre şi orificii, prin care se vede că conţinutul din părţile superioară şi inferioară e acelaşi, şi ai impresia că în mod normal totul curge de sus în jos, doar că acum artistul, Vasile Toian, ţi-a oferit doar o captură.
În camera următoare, m-a lăsat mască un fel de barcă cu pânze, din care a fost reprezentată doar pânza şi un  fel de suport din lemn şi fier. Verticalitate, mobilitate şi o senzaţi de firavitate. Mi s-a părut incredibil cum Dorel David Morar a reuşit, să formeze pânza aceea din spaţii goale şi folosindu-se de două crăci uscate şi de un lighean de tablă albastru emailat şi ruginit. Şi mai are şi un fel de plug vertical, falic, sub sapa plugului, prinsă într-un stâlp din lemn puţin strâmb, a pus o oală, care arată ca un fel de capişon, oricum ceva pe sistemul: strămoşul totemic ară mama pământ.
Simion Moldovan, foloseşte tot felul de componente elctronice, dez-umanizând astfel totemurile antropomorfe. Are un totem electronic roz, pe care e lipită o plăcuţă cu tranzistori, diode, rezistenţe şi alte chestii, care seamănă cu un personaj din Robotzi.
A... şi mi-a mai plăcut extrem de mult, un om de tinichea, lucios, semnat Sorin Purcaru, care aduce un pic bine cu un portret au autoportret al scriitorului rus Daniil Harms, reprodus în "Mi se spune capucin", Polirom, ediţia necartonată.

Aşa lucrări mai sunt multe şi faine! Dau şi un link cu o galerie foto de pe zizi, da tot nu vedeţi nimic aşa :D


http://www.zi-de-zi.ro/cultura/totem-2012-la-galeriile-uap-galerie-foto-video