vomă 3

dacă nu facem altceva decât să fugim după sau de noi?
dacă nu trebuie decât să ucidem câte un noi pentru a ne apropia mai mult,
ca şi cum am renunţa la câte un înveliş pe care-l iubim, ne complacem în al iubi,
fiind obişnuiţi cu el, ca un fel de năpârlire...
numai... căcatu e că noi nu năpârlim
cum ar fi să ardem?
să mergi pe stradă ca-n orice altă zi în care mergi pe stradă, şi păşind ca de obicei stâng-drept-stâng-drept, să iei foc, să arzi, mocnit pe dinăuntru ca o grămadă de gunoi ce eşti şi violent la suprafaţă...
poa' că nu ne ajunge o simplă năpârlire, poa' că ne tre morţi şi învieri pe bune, sau poa' că nimic din toate astea... prea complicate şi riscante, da-n care ne place să ne aruncăm... poa' că ne ajunge o simplă reconciliere, o împăcare...
cacat! aşa-i?
păi chestia asta simplă, nu că n-ar fi e foarte simplă, singura ei problemă e că-i cam imposibilă...
aşa că poate chiar suntem aici să ardem

17

m-am legat singur
martir
de coada unui mustang dungat
în vederea uciderii
pe drumurile voastre noroiase.

18

încerc să-ţi spun
că nu e o prostie
mitul perechii primordiale
perfectă

căcat!
am fost măcelăriţi...

nu pot să vorbesc!...
cuvintele mi se opresc
în fundul verde greţuliu
al sticlei de bere.

19

o să-mi sintetizez chimic
iubirea
praf într-o capsulă – eu

o vei găsi!

mă dai pe gât
încapsulat
cu o gură de votcă!...

20

spuneai c-o să-ţi iei
un borcan mare cât un om

mă pui la păstrat în votcă
ca broaştele din labul de bio

aş fi fost cel mai hidos
exponat de la Antipa
din familia homoludens
încrengătura - beat

21

cu aripile frânte-n ghips

cărţile voastre nu mă ajută
decât cu un mare nimic cenuşiu
geniile sunt prea vlăguite
pentru infirmitatea mea
mă pot doar cel mult ridica-n văzduh
acolo cu aripi imobile… prăbuşire

îmi spune-ai că
tu te bagi tu te scoţi din rahat!

doar eu mă pot salva!...
probabil sunt singurul geniu în viaţă
cu singuranţă singurul în viaţa mea

eu mi-am băgat-o!...
sunt prea beat să mi-o mai scot!

22

să nu-mi scoateţi ochii
înainte să-mi crească pletele

înlănţuit din oficiu
cătuşe-podoabe
înecat în ageasmă
pe răspunderea voastră

să nu-mi scoateţi ochii
înainte să-mi crească pletele

o să apuc de lanţurile aurite
cu dinţi-n zale
doborâ-voi stâlpii lumii...

corbi cocoţaţi pe turnuri de fildeş
aţi omorât elefanţii
să vă satisfaceţi necrofagia
să nu-mi scoateţi ochii

23

muielor!
vă iubesc

uneori mă iubesc pentru asta
alteori mă urăsc

nu sunt în stare să urăsc!...
pe nimeni în afară de mine

să iubesc pe altcineva...
cum mă iubesc pe mine?
credeam că nu
înainte!...
nu vă iubeam viitoarele hoituri
dacă vă... vă... doar spiritul
doar posibilitatea...
eventualitatea nemuririi!

înainte să mor puţin

24

sătul de cuvinte...
flămând de spirit

simt
un gust de viscere putrezite
în gură
ca al cărnii ramase între dinţi
dinaintea postului
sau ca gustul de tutun
dintr-o dimineaţă
după ce înainte să adormi
ai stins ultima ţigară din pachetul 3

cuvintele-s murdare!...
pline de salivă
pline de amilază şi poate de acid gastric
cum era plin de oţet
buretele lui Iisus

mi-e greaţă de cărţi...
greaţă de rock
aştept un pian sau un solo de vioară
ca pe o felie de lămâie
castravete murat

cu fiecare cuvânt auzit sau citit
mă văd obligat
să-i mozolesc
cu schimb de salivă
pe toţi băloşii... scuipători de cuvinte

încerc să scriu
mă ridic
cu mâinile în jurul burţii
în-genunghi în faţa buzii
borăsc

gustul de dimineaţă
îl scoţi cu o ceaşcă de cafea lungă cu lapte
firbinte
şi o ţigară.

25

crezusem că alerg după tine

a fost doar un vis tâmpit
doar onirism ieftin
în realitatea asta sumbră
eu sunt cel în urma căruia
se surpă podurile

26

obosit
mă ridic de la scris
când muza îşi termină tura de noapte

iese cu halatul pe braţ

rămas un om
cu viscerele supradimensionate
un schelet neputincios
îmbrăcat în multă piele şi puţină carne

simt nevoia
să te găsesc sub plapumă
să cad în somn
cu moaca-ntre sânii tăi
ca un prunc bătrân întors
la ţâţa Mamei Pământ.

27

noapte… oraş
bramburesc... resping somnul
caut un colţ... o masă neagră
să-mi proptesc dosul şi coatele
la o cafea lungă cu lapte şi 2 beri

singur... sustras!...

bănuiam locuri deschise
mult după miezul nopţii
toate uşile – ferecate
mai am cheia spre patul meu.

28

nu! scruma în baharul cu bere
nu! pune plastic în scrumieră

Punctul G nu e deschis non-stop!...

era lumină...
oameni la mese
în patu-nchiriat
picioarele desfăcute – cale liberă
în Punct...
când am cerut doar o amărâtă de cafea
şi 2 beri...
(eram un zombi cu ochii bulbucaţi
striaţi şi roşii)
mi-au spus cu părere de rău
că tocmai au închis

29

„Nu te ţin aici ca să scrii poezii, i-am spus. Dacă e cineva să scrie poezii în casa asta, acela sunt eu. Tu să înveţi să găteşti şi să cârpeşti ciorapi”(H.M.)

„Voi credeţi că un poem trebuie să fie cuprins între două coperţi. Poemul este prezentul pe care nu-l poţi lămuri. Îl trăieşti.”(H.M.)

Îmi trăiesc într-atât poezia încât vouă şi hârtiei nu vă mai rămâne decât pseudopoezie.

30

mă cac şi mă gândesc...
la cât sânge a curs
dacă nu l-ar fi-nghiţit pământul
nivelul oceanului planetar
un singur ocean
ar trece peste tot ce nu e munte
acoperind cam ¾ din trestrul actual
cu o apă rozalie vâscoasă.

31

m-am săturat de căcănari
care spun...
că sunt liberi ca pasărea cerului!
lăbari patetici!
dacă e a cerului...

mai liber decât orice pasăre posibilă
liber să-mi îngheţe aripile
să-mi îngheţe sternul
să-mi îngheţe săculeţele cu aer
liber să iubesc descompunându-mă
putrezind...
în fiecare zi mai liber şi mai constrâns
să rodesc decâr un Arbor!

32

fă!...
tu mai ştii?... îţi palavrageam
despre vocaţie!

nu mă aşteptam!
ce chestie!
mai ţii minte!?
că am borât în faţa blocului tău!

eram al naibii
de fericit şi de muritor!

33

te vreau cu sufletul dezgolit în braţe!

„ce păcat că n-am fost şi noi acolo.
Am fi văzut cum au fost creaţi bărbatul şi femeia.
I-am fi văzut mirâduse că nu s-au născut copii”
(A.G.)

34

cad
odată cu frunze
pe o bancă de lemn
din faţa bisericii
în umbra frunzelor longevive.

am început să mă devorez...
în picaj... (cădere!)

35

pentru el nu sunt
decât un destrăbălat
cu un viitor incert.

dezamăgie?!...

sunt doar un etern
înamorat de prăbuşiri.

36

ode bătrânului Sho
osanale nea Nietzche!
ne-a-ţi stigmatizat cu voinţa
ne-a-ţi tatuat-o până-n oase!

mă ascund în spatele dorinţei
furisat în cârcă-i
mă las purtat în goana toanelor ei.

ori dorinţa se retrage după mine
se ascunde de voi
mi se suie-n spate
şi-mi mână galopul.

vomă 2

SOAD - Lonely Day

...The most loneliest day of my life:-:etichetă potrivită oricărei alte zile

momente în care priveşti, te priveşti, scrutezi până-n măruntaie!

sunt singur,la fel, ori cu cineva după mine, ori cu o tonă de amici în cârcă

momente...reanalizezi, scoţi aşezi pe o bucată de lemn... îmi scot toporul de tăiat noaptea şi tranşez! - autoflagelare!

sunt singurul om în viaţă... care deţine dreptul de a mă judeca!

uneori aş vrea să fie altfel... sunt drastic, intransigent, crud, bătut în cap, dur, autoritar, hiper-critic, tai în carne şi oase când vine vorba de mine!

sunt, suntem, sunteţi singuri! nu mai e nimeni în afară de tine în jurul tău!

treaba ce nu o înţeleg, deşi nu-i prea complicată: de ce condiţia necesară (singura) pentru declanşarea anabazei e epuizarea anterioară a catabazei.

37

îmi rezervasem o masă în G

spiritul meu a preferat să doarmă

uneori cred
că atunci când eu dorm...
el hoinăreşte... trăieşte!

zilele astea...
atât de însetat şi flămând
de a trăi!

l-am privat pe el... de viaţă

38

într-una din nopţile astea
am fost iar fericit!
şi asta nu e bine...
ba e chiar un mare căcat

mă inunda... mâloasă

adoram pietrele, ploaia, oraşul...

39

„aşa cum aprinzi ţigara altuia dându-i foc de la ţigara ta, fără ca aceasata să se stingă”
(!...)
„promisiunea voluptăţii şi nu voluptatea, creşterea nesfârşită a iubirii şi nu satisfacerea ei”
(A.G.)

40

poezia mă-sii-n gură!

ieri m-am înecat
c-un gând...

azi metamorfoză:
am un pitic negru bărbos
cărunt
în cel de-al doilea stomac

41

9:14 am acasă, singur, cu un pet de bere şi o rudă de salam ieftin, 2 pachete de ţigări – unul gol, şi o doză de Carlsberg goală, scrumiera plină, un sfert de felie de pâine semi şi cu Ţapinarii...

mi-e cam somn. m-am culcat pe la, nu ştiu, probabil 5:30 am
înainte să adorm mă prăbuşisem într-un asemenea hal în gânduri că am uitat şi să beau.
trezit, am găsit aproape un litru de bere răsuflată.
fumam 2 ţigări odată!... LM roşu

obosit. m-am gândit 1 + ½ h la un căcat fără să ajung undeva – gândeam, raţionam în gol.

42

cuvântul de ordine: căcat!

viaţă poetică – căcat!(m-aş)

iubire – căcat!

noi – căcaţi de zei!
fiecare cu zeu/zeii lui de căcat.

când se-nfundă buda! – căcat!
fugi!... tragi apa!
şi fugi că căcatu...
de frică – frica – căcat!

să nu-ţi umple closetul
sufletul divin de – căcat!

om – căcat!

teamă – căcat!

fugi de – căcat!

de parcă n-ai fi fost şi tu
la rândul tău – căcat!

căcat de un – căcat!

43

Punctul G

o blondă – urâtă- vopsită
deschide uşa – intră

masa rotundă şi neagră
scrumieră neagră

intră o blodă – nevopsită

pe masă 1 + ½ beri
şi o cafea lungă cu lapte

vrând să torn lapte-n scrumieră
- neagră
s-a scurs peste jurnal...
un jurnal lung cu lapte
poetic!... căcat!

v-aţi imaginat vreodată
cum ar fi să tregi apa
şi să te tragă closetul în conducte...

44

azi, 20.10.08
am hotărăt – decretat
că nu voi murii!

mă voi sinucide!

într-o 29.02

vor fi fiind găsit un hoit
un hoit îngheţat bocnă!

un hoit de semi-zeu!

sau...
mai bine aş murii primăvara
altfel mă canonizează dracu’

45

fotografie: Lia

vomă

2 beri. 2 beri. 2 beri.

2 butelii de vin roşu demisec...

şi mâncare chinezească

eu am plecat

mi-am spus:

plec! te descurci singur?

mă... voi! ce pulă!

nevroză!

vomă!

singur – fără mine!

m-am lăsat

târându-mă pe asfalt

căcănaru, muistu’

pe care-l iubesc de Dumnezeu

mi-a pus piedică

am căzut...

zdrobit genunghiul

spatele

umărul stâng

cotul

şi sufletul

dacă n-aş fi fost – gol!