miercuri, 19 noiembrie 2008

26

obosit
mă ridic de la scris
când muza îşi termină tura de noapte

iese cu halatul pe braţ

rămas un om
cu viscerele supradimensionate
un schelet neputincios
îmbrăcat în multă piele şi puţină carne

simt nevoia
să te găsesc sub plapumă
să cad în somn
cu moaca-ntre sânii tăi
ca un prunc bătrân întors
la ţâţa Mamei Pământ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu