un fel de manifest

*tâmpenie preliminară*

mă dizolv!
nu există dionisiac sau apolinic. există dionisiac şi apolinic. sunt un cuplu. interdependenţă.
după beţie urmează mahmureală. nu există beţie continuă. o poţi prelungi, poţi doar prelungi beţia. mahmureala vine, va veni!
cum a fost? poate în sfârşit vei fi şi tu fericit! îmi spune.
fain. superb. mirobolant. da de ce naiba, neapărat fericit?

nu ţin neapărat să vă dezamăgesc, dar dacă pur şi simplu nu-mi doresc să fiu fericit!? o posibilitate şi asta. apoi toată lumea vrea să fie fericită, ce motiv aş mai avea să fiu şi eu, ce motiv aş putea să invoc pentru a o căpăta, când sunt atăţi doritori la rând înaintea mea!
şi oricum dacă voi o vreţi pe asta, eu o să o vreau (aproape întotdeauna) pe cealaltă!

*altă tâmpenie*

nu prea am chef să mi se spună chestii care mi le-am spus şi eu, cu mai multă răutate şi chiar violenţă uneori şi nu doar că mi le-am spus dar mi-am futut creierii cu ele o bucată bună. presupun că fără rezultat, alt rezultat decât futaiu sinapsal.
şi n-am chef să le aud pe un ton ironic, cel puţin azi nu, ce ar trebui să subînţeleagă inteligenţă. nu contest înteligenţa, dar uite pur şi simplu azi nu am de gând să fac altceva decât să visez.
şi aste manifestări ironice, deşi sunt convins că pornes doar cu intenţii bune, doar mă zgârie superficial şi alt efect în afară de acela de a mă enerva nu au. punct.
nu o să fiu mai bun sau mai rău, mai idiot sau mai ambiţios, nici mai bine sau mai prost dispus, nici mai vesel nici mai trist doar pentru că mi se spune, sau mi se sugerează, eu sunt aici şi acum atât. punct.


încă o chestie, că deşi n-am menţionat de aici pornisem:

nu sunt un producător de cărţi. punct.

vreau doar să fiu un producător de întrebări. consecinţă a ceea ce scriu. şi dacă un ins citeşte vreo chestie scrisă de mine fără să i se închege în căpăţână măcar vreo întrebare, apoi atunci există doar 2 variante:
1. chestia e scrisă prost
2. insu' ia de bun tot ce spun eu.

14

trandafiri dăruiţi unei bălţi

un om cu o plasă albă
de plastic în mână
în care şi-ar putea căra
sufletul

canale care există doar noaptea

a căuta într-o noapte ploioasă
pe nimeni

13

vreau să aud noaptea ţipând
să-i prind trupul întins spasmotic
cu un braţ să-i smulg coastele
cu alt braţ să-i prind ţiptele extatice

să văd chestii cu ochii închişi
să-mi proiectez în pleoape
noaptea murind

11

îmi întind braţele
prin deshizătura privirii
le bag în tine
scormonesc
cu braţele până la cot
în ochii tăi
cred că uitasem ceva
mi-a scăpat
când cu priviri
îţi mestecam măruntaiele
ceva albastru
ca o floare nedigerată
ce? nu ştiu

12

eu sunt victima lui sisif
omul din partea nevăzută a muntelui
în care se izbesc bolovanii

despre solo

o să postez cam câte un fragment în fiecare zi
(nu chiar fiecare, uneori o să şi uit)
apoi o să desfiinţez blogu la aproximativ o săptămână după ce postez ultimul fragment

10

ha! ha!
muiştilor
hai să râdem
hai să râdem pe bune
să râdem de NOI
până ne crapă fălcile
că oricât de fiinţe
superioare ne-am ţine
suntem robi ai gravitaţiei

comuna românica

Trăian, primarul comunei, fost comandant de barcă în tăul comunal, îl cheamă pe viceprimar la el în birou:
- Bă, Emiluţ! Fă ceva că vin alegerile şi ne ducem la vale! Mirciulică abia aşteaptă să mi-o dea la cocoaşă! Tu nu vezi că decând a început să ne meargă prost îi tăt mai sfătos! Înghiţişi-ar limba de prostănac!
- Fac domn primar! Şefu fac tot ce pot! Numa că e groasă şefu?
- Cât de groasă mă Emiluţ?! Hai lasă prostiile, că tu eşti băiat deştept!
- Da! Să trăiţi şefu da e groasă şi e mare domn primar! Criza e mare şi eu sunt mic domn primar! Că aşa m-a făcut mama!
- Bă, ia lasă prostiile şi zi-mi cum stă treaba!
- Prost şefu să trăiţi! Târgu e pustiu, nu mai vinde nimeni nimic şi taxe de unde atunci şefu? Nu mai avem bani!
- Bă, da de ce nu mai vinde nimeni?
- Că nu are cine cumpăra, şefu! Oamenii nu mai au bani! Au luat împrumuturi de la bănci să-şi facă vile! Nu ai văzut că anu trecut toţi s-au apucat de construit?
- Am văzut mă Emiluţ! Da ce-i rău în asta?
- Păi, sefu acum tre să dea banii înapoi şi au crescut ratele, nu mai cumpără nimic, să plătescă datoriile, că altfel ajung şi ei...
- Cum ajung, mă?
- Prost şefu să trăiţi ca noi, aşa ajung!
- Mă, Emiluţ, stai că mi-a venit o idee! Ştii ce? Hai să luăm un împrumut de la o bancă, avem noi pe ăla din sat acolo şi ne dau cu dobândă mică, punem primăria gaj! Şi le dăm bani la toţi, mă, auzi la toţi să meargă să cumpere din târg! Ce zici? Tare ideea, aşa-i?! Că atunci, după aia luăm şi taxe şi i-o tragem şi lui Mirciulică! Înţelegi, mă?! Toţi or să mo voteze pe mine!
- Da sefu e bună! Da tot ideea asta am avut-o şi io acu 2 săptămâni!
- Nu, bă! Asta e ideea mea, e nouă acu mi-a trecut prin cap, a ta e veche Emiluţ, am fumat-o deja! Da acuma lasă prostiile! Hai, repede! Pas alergător la bancă!

9

ce culoare are neantul?
cum se reflectă lumina din nimic?

abisul refractă
razele care singuratice
aleg prăbuşirea

aleg să se confunde cu bezna
încercând să o pună sub ochi
în loc să se risipească în lumină

8

ups...!
scuze! te-am scăpat în ceaşca de cafea

prinde-te de ţigară!...

vai!...
e aprinsă
şi ţi-ai ars palmele

şi nu ştii înota?!
atunci trage o gură de aer
dă-te la fund
şi ascunde-te-n zaţ
voi bea cafeaua dintr-o gură
şi nu vreau să te-nghit

aşa
am băut-o pe toată
cobor după tine

răscolesc lumea din fundul ceştii
am nimerit ca el colosul lui goya
pe o planetă cu pitici
înspăimântaţi de iminenţa măcelului

îi ridic pe rând în palme
îi examinez pe toţi
şi nici unul nu eşti tu

resemnat
aprind o ţigară
şi mă aşez cu fundul
pe marginea ceştii

7

anotimpul când beau
doar de-a bea
sau doar să mă-ncălzesc

anotimpul când
sunt doar un rusnac sălbatic

când
sufletul şi trupul
se despică-n asemenea hal
că trebuie să aleg

dar eu nu aleg... niciodată

şi dacă tot veni vorba
eu nu plătesc bilet de intrare
în general nu plătesc

ci ofer
şi cum n-am altceva
mă ofer

numai că sunt
după chipul şi asemănarea Lui
... nu mă bag în traistă

6

vremea nopţilor albastre
a oamenilor
cunoscuţi sau nu
a clădirilor
care te iubesc posesiv
a copacilor
care te recunosc sau nu

5

nu mai respir
prin călcâie
ci din spatele măştii de oxigen

sufocat
nu caut decât aer

aerul mă orbeşte

fragment din jurnal de idiot

intenţionez să mă spăl pe cap, intru în baie, căcat! am rămas fără balsam! şi am o lene în mine...
întrebare: mă duc să-mi cumpăr sau nu folosesc de data asta? mai bine nu, că nu-i nicio tragedie până la urmă. brusc îmi trece prin cap imaginea unei mături! ok! domnu subconştient, am înţeles, să trăiţi! mă duc să-mi iau balsam.

aşa... ajung cu balsamu la casă. vânzătoarea aşteaptă să-i plătesc şi asta intenţionez şi eu. bag mâna în buzunaru drept de la spate. căcat! mă scuzaţi dar mi-am uitat banii acasă, cred că i-am lăsat pe masă, mă-ntorc imediat! vânzătoarea îmi bagă o faţă dintr-aia de "îţi baţi joc de mine!?"

mă-ntorc acasă. pe masă nimic. niciun ban adică. se pare că i-am pierdut. acum asta e. îi cer nişte bani împrumut la soră-mea. înainte să ies din casă pentru a mai face o încercare de a-mi procura balsamu, îmi scot telefonu să mă uit cât îi ceasu, (ăsta e un gest reflex deja şi are şi câteva semnificaţii sociale, da nu stau acuma...), când bag telefonul înapoi în buzunar, simt că mai am ceva pe-acolo, buzunaru stâng din faţă, ei bine ce putea să fie pe acolo dacă nu banii pe care tocmai îi uitasem acasă şi apoi i-am pierdut

4

impact
praf
zdrenţe bucăţi

risipit

în genunchi
caut
să-mi culeg călcâiele

3

mistuit de flăcări molcome

hibernare
eu nu trăiesc iarna
şi nu trăiesc vara

doar exist
singurul care există
lumea mi se reduce la mine

îngheţat gonit
mă retrag
în grotele fiinţei mele
iarna
evaporat încolţit
mă retrag
în văzduhul fiinţei mele
vara

2

când sacrifici
cu o conştientizare verde

răceala ritualică
parcurgerea fiecărei etape

convingerea
că nu vor rămâne urme
când răceala sublimă
a sentimentului
le face imperceptibile

50 de căutări

încă un volum de pseudopoezie, virtual...

1

cred că o să mă las de băut...

cafeaua cu zahăr!

poate că m-am săturat să văd lumea
feştită şi îndulcită

îţi inserezi un filtru
ăsta deformează
pe lângă ochi care deformează oricum
şi nu-ţi mai place

de ce nu aş gusta
de ce nu aş fi încântat de gustul
amar al lumii
poate abia atunci
frumuseţea ei
mi se va părea
însfârşit nobilă

nu doar o falsificare
şi o fosilizare perpetuă a vieţii

atunci voi vedea lumea
ca pe un organism viu
şi nu doar ca pe un conglomerat de ţesuturi amorfe
în expansiune

"cei mai importanţi români"

http://www.gandul.info/media/cei-mai-importanti-romani-radulescu-si-marin-nedespartite-badea-la-egalitate-cu-geoana.html?3939;4012735

NOCTURNĂ (pe fond de Richard Strauss)

de multe ori rămânem prinşi, închişi, încurcaţi

de multe ori în faţa variantelor, în descătuşarea rebelă, să-i spun, a liberului arbitru, să-i spun, rămânem blocaţi

între discuţia marilor teme, să le spun aşa, şi discuţia asupra micilor tragedii...

de ce te înpotmoleşti în căcaturi aşa mici şi apropiate?...
doar pentru că astea fiind mai aproape put mai tare!...
şi pentru că astea mărunte le cuprind pe cele mari, pe cele de necuprins!
ăsta e paradoxul:
microcosmosul e capapil să conţină şi să explice macrocosmosul, în timp ce macrocosmosul e incapabil să explice microcosmosul
de-asta tragediile noastre pot fi mai curând, mai plauzibil şi verosimil, tragediile lumii, decât tragediile lumii ale noastre

şi poate de-asta suntem atât de căcănari încât ajungem să ne orbească propia noastră persoană, personaliatate, mândrie, suferinţă....

în asemenea hal încât să nu mai vedem frumosul din jurul nostru!,
care ne asediază
aproape că ne intră în ochi de-a dreptu
aproape că ne păleşte în cap cu evidenţa lui