de multe ori rămânem prinşi, închişi, încurcaţi
de multe ori în faţa variantelor, în descătuşarea rebelă, să-i spun, a liberului arbitru, să-i spun, rămânem blocaţi
între discuţia marilor teme, să le spun aşa, şi discuţia asupra micilor tragedii...
de ce te înpotmoleşti în căcaturi aşa mici şi apropiate?...
doar pentru că astea fiind mai aproape put mai tare!...
şi pentru că astea mărunte le cuprind pe cele mari, pe cele de necuprins!
ăsta e paradoxul:
microcosmosul e capapil să conţină şi să explice macrocosmosul, în timp ce macrocosmosul e incapabil să explice microcosmosul
de-asta tragediile noastre pot fi mai curând, mai plauzibil şi verosimil, tragediile lumii, decât tragediile lumii ale noastre
şi poate de-asta suntem atât de căcănari încât ajungem să ne orbească propia noastră persoană, personaliatate, mândrie, suferinţă....
în asemenea hal încât să nu mai vedem frumosul din jurul nostru!,
care ne asediază
aproape că ne intră în ochi de-a dreptu
aproape că ne păleşte în cap cu evidenţa lui
brusc autorul schimba macazul si scrie la peroana III-a pl.,pentru ca daca scria ca pana acum la persoana I-a sg.,ar fi parut ca e o autocritica.Deacord cu meditatia nocturna si asteptam cu speranta ca si pe acest blog sa vina primavara,sa predomine "frumosul din jurul nostru".In primul rand e de datoria artistului sa faca acest lucru si astept cu nerabdare sa se si intample.
RăspundețiȘtergererectific persoana I-a pl.(greseala impardonabila)
RăspundețiȘtergere