un fel de manifest

*tâmpenie preliminară*

mă dizolv!
nu există dionisiac sau apolinic. există dionisiac şi apolinic. sunt un cuplu. interdependenţă.
după beţie urmează mahmureală. nu există beţie continuă. o poţi prelungi, poţi doar prelungi beţia. mahmureala vine, va veni!
cum a fost? poate în sfârşit vei fi şi tu fericit! îmi spune.
fain. superb. mirobolant. da de ce naiba, neapărat fericit?

nu ţin neapărat să vă dezamăgesc, dar dacă pur şi simplu nu-mi doresc să fiu fericit!? o posibilitate şi asta. apoi toată lumea vrea să fie fericită, ce motiv aş mai avea să fiu şi eu, ce motiv aş putea să invoc pentru a o căpăta, când sunt atăţi doritori la rând înaintea mea!
şi oricum dacă voi o vreţi pe asta, eu o să o vreau (aproape întotdeauna) pe cealaltă!

*altă tâmpenie*

nu prea am chef să mi se spună chestii care mi le-am spus şi eu, cu mai multă răutate şi chiar violenţă uneori şi nu doar că mi le-am spus dar mi-am futut creierii cu ele o bucată bună. presupun că fără rezultat, alt rezultat decât futaiu sinapsal.
şi n-am chef să le aud pe un ton ironic, cel puţin azi nu, ce ar trebui să subînţeleagă inteligenţă. nu contest înteligenţa, dar uite pur şi simplu azi nu am de gând să fac altceva decât să visez.
şi aste manifestări ironice, deşi sunt convins că pornes doar cu intenţii bune, doar mă zgârie superficial şi alt efect în afară de acela de a mă enerva nu au. punct.
nu o să fiu mai bun sau mai rău, mai idiot sau mai ambiţios, nici mai bine sau mai prost dispus, nici mai vesel nici mai trist doar pentru că mi se spune, sau mi se sugerează, eu sunt aici şi acum atât. punct.


încă o chestie, că deşi n-am menţionat de aici pornisem:

nu sunt un producător de cărţi. punct.

vreau doar să fiu un producător de întrebări. consecinţă a ceea ce scriu. şi dacă un ins citeşte vreo chestie scrisă de mine fără să i se închege în căpăţână măcar vreo întrebare, apoi atunci există doar 2 variante:
1. chestia e scrisă prost
2. insu' ia de bun tot ce spun eu.