cum te simţi după ce ai construit şi răsconstruit o chestie care se dărâmă fix înainte să o tremini?
răspuns corect două puncte ca mine semnu exclamării
sunt faze care nici măcar nu mai au haz
dar zâmbesc sau râd şi când nu zâmbesc sau râsul nu se vede pe moaca mea, tot asta fac
asta nu e valabil pentru acumul ăsta
nu mai au niciun căcat de haz fazele astea două puncte eşti bolnav, nu eşti normal, ăsta e dus, tu nu eşti sănătos la cap, ăsta e cam ciudat rău de tot, eşti cam straniu, tu nu eşti întreg la cap, mă tu eşti nebun?, un caz patologic, şi cine dracu crezi că o să-nţelegă, ăsta e sărit, o minte bolnavă, ciudat tipu ăsta, tu ai probleme la cap, tu ai avea nevoie de un munte, şi ce dracu vrei să spui cu asta, psihopatule etcetera etcetera etcetera etcetera etcetera etcetera etcetera şi aşa mai departe
încredrea în oameni, mai explicit în alţii, a devenit o problemă secundară în acumul ăsta când am terminat pachetul pe care scria smoking can kill, pe care cineva a tăiat cu pixu can şi a scris will şi eu am completat, tot cu pixu me
secundară, secundarizată de problema încrederii în mine, care se sublimă, la fiecare acord expulzat aiurea de boxele mele futute
flashforward
RăspundețiȘtergererepetiţii de 8.00 am apoi repetiţii, apoi repetiţii, între timp dau o fugă pân la judeţeană, clar ideea genială nu mi-a venit, apoi iar repetiţii, apoi se face 5 sau 6pm când o să-l informez pe oltean că mă las pe restanţă, apoi nu ştiu
a... şi dacă, în caz că, are careva gânduri consolatoare să se abţină, nu mă ajută cu nimic
RăspundețiȘtergereîncă mai cred
ştiu că n-are nicio logică, dar nu sunt eu un adept al logicii
aşa că nu e nimic anormal, în anormalitatea pe care ar trebui să am copyright după unii, mulţi, să n-ai pic de încredere în tine şi să crezi în continuare în acelaşi tine