către un an mai fain!!!

altfel pentru o acomodare mai lejeră cu orice criză medicul domestic vă recomandă să iubiţi de vreo 2 ori pe zi :)

pregătiţi-vă de lupta cu ceorofleaca!

futu-i carapacea ei de zăpadă şi de temperatură scăzută!
no acuma du-te şi fă poze la piaţa înbăltită a teatrului! o să iasă o mare ceorofleacă! să-mi bag tubu de pastă de usturoi în urechile acului!

oricum şi ăştia cu încălzirea globală îs nişte ciumpalaci de dezinformatori şi de mincinoşi, io o tot aştept, ăştia o tot anunţă, da frigu-şi vede de treaba lui!

oricum sper că peste căţiva ani o să corespondez dintr-o ţară mai caldă :D

După campania de afişaj urban NU autorităţile municipiului pregătesc o nouă campanie în zona pieţei teatrului

astfel, în jurul pieţei teatrului, se vor întinde afişe portocalii, pe care va scrie cu litere majuscule negre de 2 metri:

PERICOL DE ÎNEC!

şi

SCĂLDATUL INTERZIS!

iar sub advertismente, cu litere de 0,5 cm va scrie: ne pare rău că în capătul pieţei nu se vede taj mahalul, ci o replică proletară la scara de 10 la 1 a unui ozn prăbuşit :(

:)) am mituit olandezii cu etnobotanice

conform declaraţiilor elianei roatiş (vezi aici) autorităţile olandeze consumă legale de provenienţă mioritică:

Rep.: S-a ajuns la vreo concluzie?E.R. Noi le-am explicat că îmbrăţişăm şi salutăm modelul propus de preşedinţia poloneză, acela de aderare a României la Spaţiul Schengen în două faze: în martie 2012 frontierele aeriene şi maritime şi iulie 2012 frontiera terestră. Oficialii olandezi ne-au spus că au văzut că România a avut o dezvoltare extraordinară atât din punct de vedere al luptei cu corupţia şi împotriva criminalităţii.

dracula şi sârbii :)))

Dracula a fost sarb? - un istoric german face lumina in acest caz maaaaaaaaamăăăă văd titlu ăsta în widgetuleţul de la ziare.com, şi-mi amintesc mica panică a doamnei erika de acum vreo două săptămâni, când, îşi ridică ochii din monitor şi cu obidă spune: Sârbii vor să ni-l fure pe dracula!

Tulvai, bosmeg, istenem, ăştia sârbi nu bine vrea la noi, fură la ţara nostră şi ele după ce noi popor prieten fost!!! =))

Istoricul sarb, Jovan Deretici, sustine ca domnitorul roman Vlad Tepes, considerat a fi personajul istoric care a inspirat personajul Dracula, nu ar fi roman, ci sarb. Romanii, insa, nu vor sa isi lase eroul national pe mana sarbilor scrie Deutsche Welle. 

Noroc că neamţu oameni corect este şi spune la lucruri cum trebe:

Istoricul german Mario Kreuter, specialist in istorie balcanica, critica cu vehementa teza lui Deretici. "E periculos sa te joci cu simbolurile unui popor. Spusele lui Deretici nu au nici macar valoare istorica, fiind un pachet complet de minciuni fara temei", spune istoricul neamt.  

Numa minciună la gura la sârbu, a lui mamă de bozgor, că vrea să fure la ţara noastră săracă şi ţeapa de la Dracul Vodă, care numa bine făcut cu ea!

boc a fost la bibliotecă şi-a uitat să mai plece

când

aşa... nu ştii ce vrei să asculţi
dar vrei să asculţi ceva

când ai impresia că dacă în următoarele
cinci minute strângi pe cineva de gât
totul se va schimba radical şi o lumină
puternică va evidenţia tot ce-i frumos şi nu se vede

când cu o faţă flămândă ieşi de la muncă
cu buzunarele în faza lunei noi
nu ţi se dă cât faci
niciodată nu faci cât ţi se cere

când ieşi dimineaţa din apartament
ai toată pregătirea necesară unui soldat din afganistan
îţi mai lipsesc doar aruncătorul de grenăzi
şi sanvişurile care expiră după doi ani
pistolul semi automat e la purtător în privirea ta
şi vesta antiglonţ nu-ţi foloseşte la nimic
ştii că-ţi vor rupe coloana vertebrală
cu obuze de flegmă supersonică

când îţi aruncă două-trei sute de lei
se uită cu oftică la tine
de ce nu dai prietene din coadă
aşa că ţi-o taie s-ai de ce să fii rău

când fuţi numeri în gând una două trei...
oare câte măruntaie voi găsi mâine prin casă
vezi temelia turnului formată din trei monede
de zece bani început pe dulap
în timp ce le cauţi cu detectorul pe celelalte
patru să-ţi ajungă de-un fir

când îţi vine să te enervezi şi să urli
deschizi frigeduru şi-ncerci să estemezi
câte zeci de secunde de urlet îţi va permite
energia oferită de hrana ascunsă printre
borcanele goale

când alergi e preferabil să n-ai burta plină
dacă munceşti cu maţu gol
îţi va veni să-mpuşti pe cineva

când tu te gândeşti
să ajungi măcar înainte de crăciun
cu facturile la zi
în parlament se votează bugetu
şi se bifează norma lunară
de moţiuni de cenzură picate
şi de asumări ale răspunderii
pe buzunaru tău

2 documentare despre fotbal: the two escobars & steaua - aek larnaca

unu: ciobanu/machedonu-i (nici unul dintre substantivele anterioare nu e folosit într-un sens peiorativ*) cel mai prost om din lume dacă nu-l cumpără pe stefan nikolici

doi: steaua nu a mai avut un atacant comparabil cu muntenegreanul de la adi ilie**

* vezi the two escobars, nu-i cel mai bun documentar din lume, dar vezi acolo condiţiile ascensiunii fotbalului columbian - cât mai pe larg poţi, vezi tot acolo că pablo nu era prost (unu: patriotismu însoţit de prostie dăunează grav, doi: activitatea lui pablo, exceptând acţiunile violente, fu ilegală pentru că???, 3: în documentar lesgislativul şi executivul columbian pare a juca un rol justiţiar, în realitatea pe care o pot discerne eu lucrurile par mai simple: erau cei cumpăraţi de pablo şi cei cumpăraţi de americani punct), şi tot acolo vezi forţa socială a unui fenomen de masă, sportiv în cazul nostru + povestea lui andres în termenii ăştia prezentată de documentar

** nu-i compar la nivel de calităţi individuale specifice

tribunalul mureş: fumatul interzis doar pentru clienţi

fusei azi pe la tribunal, în calitate de martor/spectator, petrecându-mi oarece timp pe hol, văd un afiş, reproduc textul în mare: fumatul interzis! conform bla bla etc. spaţiul pentru fumat se află în curţile interioare. no bine. daaaar... dacă arunci o privire de-lungul coridorului, lîngă ferestrele deschise, rortogoale de fum se ridică din vârfurile ţigărilor aprinse sau ies din guri angajate în discuţii lejere. mai exact: în plan apropiat două avocate fumează, în plan îndepărtat câţiva jandarmi adunaţi în jurul unei ferestre deschise - cel puţin unul dintre ei fumează. după vreo 20 de minute îl întreb pe prietenul cu care eram acolo: mă se poate fuma aici? el: nu, doar afară. da..., stai, că mă duc să-l întreb pe jandarmu ăla. stau. el: mă, a spus că se poate fuma, dar în curtea interioară. eu spun bine şi râd. în concluzie, pe fondul speţei :)), în traducere liberă afişul cu fumatul interzis se completează automat şi irevocabil cu următoarele: valabil pentru toţi nepurtătorii de robă sau nepurtătorii de uniformă albastru închis inscripţionată cu următorul text: jandarmeria (litere mari de tipar, boldite)

minune siletineană

uai! am stat mai puţin de două minute în staţie. şi nu a venit un maxi din ală cu uşa legată cu sârmă.

a... şi a apărut o mega bengoşenie pe unele autobuze, monitor cu staţiile! şi şi şi o voce care spune urmeaaaaazăăăăă staţia cireşului!!!

nu-i bai :D

nu-i bai totul se sudează
totul se repară se cârpeşte şi va fi mai bun ca nou

o noapte de culoarea laptelui în care scapi doi stropi de cafea

o noapte căzând
ca o ghilotină peste un gât de fier beton

ia vezi două versuri cu iz romantic
ştii cerurile alea acoperite de un strat uniform
de nori transparenţi prin care se mai întrezăreşte căte o stea
cerul ăla aproape alb când norii par uşor fosforescenţi
în lumina unei luni pline care nu se vede
se văd doar două pete două găuri albastre închis

nu-i bai totul se-nchide
orice se repară lanţul se sudează
şi pedalăm în continuare

până când voi uita va rămâne
doar nesomnul marcat prin două cercuri
vineţii de-a dreapta şi de-a stânga nasului

;p

Joris-Karl Huysmans, În răspăr, o fază trasă de păr :)

pagina 2:

Supranumit "Biblia decadenţilor", romanul "În răspăr" se concentreză asupra ducelui Jean des Esseintes, ultimul supravieţuitor al unei familii de viţă nobilă. Se izolează în interiorul casei sale, protejându-se de realitate prin intermediul unei acumulări de artefacte artistice şi trăind călătorii în imaginaţie. Episodul încrustării cu aur şi pietre preţioase a unei ţestoase sau acela al concertului de parfumuri sunt mostre ale unui fin de siecle care recondiţionează conceptul de "plăcere", iar des Esseintes a rămas în istorie ca un prototip al tuturor decadenţilor esteţi ai literaturii universale.
 Alexandra Olivotto

Coperta 4:

Totul e sifilis! Asta e părerea nevroticului Des Esseintes despre omenire. Degenerat şi cu simţurile tocite, neputincios sexual încă din tinereţe, protagonistul lui Huzsmans e ultimul reprezentant al dandzsmului francez, a cărui grotescă agonie e consemnată cu răceală în paginile acestui roman.Ridicolul personaj care prevetează deznădăjduit metode noi pentru a scăpa de umilinţele impotenţei are o uriaşă cultură şi un gust artistic lipsit de ezitări. Carte a unui sclipitor - şi suportabil! - spectacol de erudiţie, În răspăr îi pasionează de peste un secol pe rafinaţii litaraturii universale şi deopotrivă pe ciudaţii careredescoperă periodic farmecul bizar al decadentismului. 

Eroul "În răspăr"-ului, ultimul mare dandy sau primul personaj consumist!?

Mai ales de la capitolul cu florile, în mintea mea, des Esseintes se conturează ca o variantă masculină a Emmei Bovary.
Emma Bovary: provincială get-beget, mai mult săracă decât înstărită, cu o pregătire sumară, cu o sete de viaţă terifiantă, cu aspiraţii incomparabile cu posibilităţile ei umane şi materiale.
Des Esseintes: părăseşte Parisul, cumpărându-şi o casă la ţară, suficient de bogat, foarte instruit, dar aproape lipsit de orice aspiraţie.
Dacă E.B. e o femeiuşcă naivă şi cam proastă, D.E. e un bărbat trecut prin viaţă, cu o inteligenţă sclipitoare, malefică adesea.
Dacă E.B. e foarte futăcioasă, D.E e impotent.

Ceva parcă nu puşcă aici!
Nimic nu ar trebui să pună alături, să suprapună chiar, aceste două personaje.

A... şi dacă tot ne aflăm în jurul Emmei Bovary şi dacă tot vrem să facem tot felul de speculaţii, să găsim asemănări, paralele etc. un interesant exerciţiu de imaginaţie ar fi intercalarea capitolelor "În răspăr"-ului în romanul lui Flaubert, înlocuind doar numele lui Des Esseintes cu cel al lui Rodolphe Boulanger (direct răspunzotorul de primul adulter al Emmei).

Şi totuşi... şi totuşi...

După ce-i moare tona de flori, D.E., obsedat de persistenţa mirosului singurei orhidei pe care şi-o comandase, o greşeală de altfel, restul florilor fiind inodore, plănuieşte ca pe o evadare, scăpare, o excursie în Londra.
Însă în timpul aşteptării dinaintea îmbarcării îşi aminteşte de singura excursie făcută de el până atunci: în Tările de Jos, excursie dezamăgitoare prin discrepanţa imensă dintre aşteptările sale, generate de imaginaţia alimentată, excitată de surse picturale şi livreşti, şi ceea ce văzut cu proprii ochi. Incidente din timpul aşteptării sau mai bine spus incidentul aşteptării îl face să se răsgândească şi să se-ntoarcă.

"Ce putea să aştepte, dacă nu noi deziluzii, ca în Olanda?" (pg. 100)

"În zilele care urmară întoarcerii sale, des Esseintes îşi studie cărţile, şi la gândul că ar fi putut să se despartă pentru mult timp de ele simţi o satisfacţie la fel de afectuasă ca aceea pe care ar fi simţit-o dacă le-ar fi regăsit după o îndelungată absenţă. Sub impulsul acestui sentiment, obiectele acestea i se părură noi, fiindcă percepea în ele frumuseţi uitate din epoca în care le cumpărase." (pg. 101) - de subliniat cuvântul obiectele.

Încă o caracteristică, abilitate a lui des Esseintes, care-l îndepărtează de Emma, capacitatea de auto-deziluzionare.

Bine, bine, îmi spun, ce îndrug eu aici, până acum, nu pare să-mi apropie prea mult personajele. Emma Bovarz nu s-ar fi întors niciodată din niciun drum, ar fi făcut ocolul pământului de 60 de ori (pentru 60 de bărbaţi diferiţi), ea nu şi-ai folosit imaginaţia pentru a-şi uzurpa viitoarea încântare, ci pentru a o potenţa. Ei bine, uite că-ncepe să se-mbuce treaba. Imaginaţie - un cuvânt aproape magic care pare să-i unească pe cei doi eroi. Sau fantezie?! uite un cuvânt de-a dreptul magic. Aţa care-mi leagă şi deopotrivă îmi urzeşte personajele. Nu cred că trebuie să argumentez fantezia în cazul E.B., iar în cazul D.E. ce altceva poate fi existenţa pe care şi-o construieşte împreună cu noua casă pe care şi-o decorează, amenajează. Avem acelaşi material, doar croiala face diferenţa. ŞI atunci ce le face atât de frapant diferite? Răspuns unu: experienţa. Bingo! Răspuns doi: instruirea. 2xBingo!

Sunt abia în mijlocul cap. XIV din cele XVI ale romanului, şi-s curios dacă fantezia mea personicească o să reziste sau se va destrăma până la sfârşit. Bine, e posibil şi să fi început din start o construcţie falsă, dar până la următoarele lecturi ale romanelor, probabil pereţii construiţi până acum vor rămâne.

A... încă două chestii care mi-au excitat puţin neuronii. 1.Dacă aţi citit Parfumul lui Suskind şi În răspărul, în ordinea asta, nu cred că la capitolul cu parfumurile nu v-a sărit în faţa ochilor personajul principal din romanul lui Suskind. 2. Capitolul cu florile, un monument închinat artificialităţii, m-a aruncat direct în mrejele teoriilor ludice ale maestrului Gombrowicz.

În final, lucrurile nu sunt cu mult mai clarificate. Dacă Emma Bovary vrea să scape din plasa soţului ei mediocru, Des Esseintes vrea să scape din plasa întregii lumii văzută ca mediocră şi vulgară.
Cert e că la fel ca Emma Bovary, des Esseintes îşi părăseşte lumea urzită de fantezie.

Şi acum un citat bengos şi supărat şi rău:

"În fond, rezumatul înţelepciunii umane era să lungeşti cât mai mult lucrurile; să nu spui niciodată un da hotărât; fiindcă nu poţi manevra generaţiile decât atunci când le faci să-şi piardă vremea fără rost!" (pg. 125)

proces verbal: despre gradul de SF al agendei (nr.1/11 decembrie 2011)

1. lansarea de carte de joi. n-am fost. :)) prins de la 18:00 într-o sedinţă de lucru în la mitică, terminată la 02:00 şi un pic în old city, urmată de o inevitabilă dimineaţă greoaie
2. platonov: văzut, plăcut, aplaudat.
3. kynodontas-Dogtooth (film grec - 2009) - văzut, fain, nu se numără printre filmele pe care le-aş ţine pe calculator, da mi-a plăcut. uite aici un articol despre film de pe egophobia.ro:
- sfârşitul articolului:

Kynodontas (Dogtooth) este o producţie premiată la Cannes în 2009 cu Un certain Regard şi nominalizată la Oscar în 2011 pentru cel mai bun film străin al anului. Este un film cu o poveste controversată, neobişnuită şi care reuşeşte să transmit în termeni destul de clari mesajul, acesta fiind din punctul meu de vedere lucrul cel mai de apreciat – faptul că filmul scoate de la bun început la suprafaţă un substrat ideatic pe care îl creionează într-un mod remarcabil.

4. cafeneaua muzeului de istorie fost, mega-terra fain. mese şi scaune superbe, trei lăzi de zestre, o casă de marcat veche-veche, serviciile de ceai şi scrumierele criminale, pe mese sunt mileuri :D şi muzică din mafia :)) plus multe alte lucruri faine! a... preţurile-s chiar acceptabile, 4 lei cafeaua, 5 lei un ceai şi vreo 4-5 lei berea. program luni-joi: 08:00-20:00 şi vineri-dumincă e deschis până la 10 seara (nu mai ţin minte la cât se deschide)

5. meci  - clar n+aveam cum să ajung sâmbătă seara la niciun meci, având în vedere că s-a jucat vineri :)))

6. & 7. programul de dumincă nici nu se pune problema să-l respect din motive de faliteală absolută :)

Aşadar: GRADUL DE SF = 57,14%

fukin transport local

deci: gară - poşta mare(liceul de artă) = 50 de minute
30 de min in staţie + 13 min în bus până în centru + 7 min in bus din centru până la liceu de artă

Toamna patriarhului, Gabriel Garcia Marquez - o tiranie râncedă sau lâncezeală în braţele damei putere

na că m-am apucat şi io în sfârşit să citesc marquez.
citisem de curând un veac de singurătate şi da e faină, o carte impozantă, pe alocuri impresionantă, o poveste drăguţică, trimiteri, posibilităţi de interpretare alte alea bla bla, magia realismului magic, tot felul de măgării şi artificii suficient de captivante, dar e, cel puţin pentru mine, cel puţin deocamdată, una din cărţile alea pe care o închizi şi o uiţi.

în schimb toamna patriarhului - uau! o bijuterie narativă, mega bengoşenie, după 20 de pagini nici n-aş fi spus că n-o citisem. stil oral, persoana a treia, fraze-capitol, treceri bruşte de la adresare indirectă la directă, dialog, solilocvii - totul integrat într-o singură super-frază.

generalul: construit în linii mari, după tiparul clasic al tiranului livresc - grotesc, grosolan, sângeros, lipsit de cultură, dar cu o inteligenţă sclipitoare când e nevoie (atât din cauze narative cât şi din cele generate de desfăşurarea evenimentelor în interiorul poveştii), aspect fizic presărat cu dereglări, deficienţe izbitoare şi definitorii în relaţie cu personalitatea personajului şi cu mersul epic al trebii: labe ale piciorului gigantice (de la început până la sfârşit pe parcursul lecturii te calcă pe ochi tălpile lui, apoi la un momendat toată esenţa personajului e concentrată într-un episod când cineva îi arată altcuiva urma talpii tiranului, aici a călcat el, ăsta ar trebui să fie blazonul lui personal) şi coiul supradimensionat de hernie; libidou exagerat&exacerbat(vreo 5000 de odrasle), plus bătrâneţea perpetuă.
se alătură revoluţiei care-i instaurează regimul pentru că vrea să vadă marea, mare care îi este luată fizic lui şi ţării sale în acontul unor datorii guvernamentale. tiranul se leagă organic de ţara lui, când se duce dracului tiranul se duce şi ţărişoara.
în jurul lui se dezvoltă un soi de empatie lugubră, macabră, bolnăvicioasă, empatie din partea cititorului şi empatie din partea celorlalte personaje. copilul veşnic bătrân de care vrea să scape toată lumea, ale cărui năzbâtii sunt acceptate de toată lumea, de care se-ngrijeşte toată lumea.

alt personaj central e mă-sa, veşnica mă-sa - sfânta mă-sa, care l-a făcut cu nimeni ştie cine.

acum îmi amintesc de o icoană pe care am văzută la voivodeni, maica domnului - clasică, şi la baza icoanei urma unei tălpi, ulterior după ce l-am întrebat pe fratele google, am aflat povestea: nu mai ştiu când, la nu mai ştiu ce lavră din ucraina parcă, s-a arătat fecioara maria, dovada arătării: urmă tălpii fecioarei rămasă până în zile noastre pe o lespede de piatră - urma generalui&mă-sa sfântă...hmmm - şi-am încălecat pe-o şa! papa

comunicat gen: Despre neajunsul de a te fi nascut Explorare fotopoetica a gandirii lui Emil Cioran la Institutul Cultural Roman

am primit chestia asta pe net şi mă gândeam că poate mai dă şi lume de prin buc pe-aici şi poate li s-o fi părând interesantă treaba.

Joi, 8 decembrie 2011, ora 18.00, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va avea loc vernisajul expozitiei „Despre neajunsul de a te fi nascut – o explorare fotografica a gandirii lui Emil Cioran“. Expozitia cuprinde imagini realizate de Andrei Contiu, Gyuri Ilinca, Francisc Mraz (coordonatorul proiectului), Silviu Pavel si Raul Tanislav, absolventi sau profesori ai Scolii de Poetica Fotografica din Bucuresti. La vernisaj vor vorbi criticul literar Livius Ciocarlie si Francisc Mraz.
Fiecare dintre cei cinci artisti fotografi porneste de la sapte citate din opera lui Emil Cioran, carora le asociaza cate o imagine: „Ne cautam in primul rand citate cu care sa vibram. Ne reimaginam spatiile si subiectele vizuale din trecutul nostru, incercam acordarea. Dar, mai mult, cautam in prezentul nostru vizual, cautam peste tot scintei de Cioran, si sunt peste tot.‟ – Francisc Mraz.
Katia Danila, directoarea ICR Paris, este autoarea ideii si curatoarea acestei expozitii, care a fost prezentata in anul omagial Emil Cioran la ICR Paris, la Festivalul de Poezie si muzica de camera de la Bistrita si la Muzeul Casa Muresenilor din Brasov. Perioada in care poate fi vizitata la sediul ICR este 8-27 decembrie.
Scoala de Poetica Fotografica Francisc Mraz (www.fotopoetica.ro) isi desfasoara activitatea in Bucuresti, sub egida Fundatiei Culturale „Societatea de Concerte Bistrita“. Francisc Mraz este absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, sectia Imagine Film si TV (1989, clasa prof. Mircea Gherghinescu), a coordonat numeroase proiecte din domeniul artei fotografice, in paralel cu o intensa activitate de creatie (ca fotograf si cineast).
 Acces liber.

ieri plouă s-au aprins beculeţele ţi se face rău

ştii zilele alea când nu-ţi vine să te ridici din pat
şi dormi şi dormi
nimic nu ţi se poate părea mai plăcut ori mai util
decât următoarea repriză de moţăială
când vin visele alea mai intense ca realitatea

trece puţin de prânz
nu mai am de ales scularea şi la muncă
via feheş în cadă

una din zilele alea când timpul nu trece
nici prea repede nici prea încet
când nu se întâmplă nimic
dor eu mă mişc exist într-o lentoare...

ajung la lucru ies de la lucru
plouă şi zbang! care zbang?
că nici nu observasem
apoi văd brăduleţii ăia din piaţa teatrului
acoperiţi cu sârme şi becuri
copacii şi stâlpii şi bradul din piaţa trandafirilor
acoperiţi cu sârme şi becuri

mega ştire aproape 23 de milioane de beculeţe
în târgu mureş - încă nu s-a măsurat lungimea toatală
a cablurilor întinse şi nu se poate preciza dacă e comparabilă
cu distanţa de la pământ la lună

update Casatoria TNTgM

http://www.zi-de-zi.ro/romana/detalii-articol/browse/1/back_to/lista-prima-pagina/article/5000-lei-pentru-copii-bolnavi-adunati-cu-ajutorul-teatrului/58413.html

frank al V-lea, studio

:) vizionare plăcută :D

ps
nu strică să ai cu tine o carte şi o brichetă cu lanternă, poate nici ceva de băgat în urechi

Căsătoria Gogol TNTgM Sala Mare() - Costin: "Da..., ne place şi nouă!"

Ultimele săptămâni trei spectacole.
Push up, Sala Mică - dezastruos, aaah! da nu se mai termină odată! Nu înţelegeam ce caută Marius Turdeanu acolo da... no - întortocherea şi căile...
Amalia respiră adânc, J'ai bistrot, de o drăgălăşenie insuportabilă care n-avea treabă cu nimic, ceva între o serbare de clasa a V-a şi o prezentare pauăr point. Aţi auzit cumva cuvintele nori şi avion? Dacă din cauza... sau cumva s-a-ntâmplat să vă treacă pe lângă urechi, nu-i bai, în spatele protagonistei e proiectată o reclamă mişto la tarom - aşadar nori am spus, nori vedeţi! :)))

Îmi spuneam: dacă mai prind un spectacol din ăsta concurent la categoria cine plictiseşte mai tare spectatoru, anu ăsta nu mai merg la teatru.

Am avut noroc :D că sâmbăta trecută am fost la Căsătoria şi azi mă duc iar :D (Bineeee... acu, mi-a plăcut, dar nu m-a trăznit s-au altceva, nu cred să fie totuşi genu de spectacol pe care-l vezi de patru ori şi n-ai spune nu unei noi vizionări)