coffee story(4): pickamer

Știați că sunt mai multe tipuri de pickamere? Eu am ajuns un pickamerist profesionist de conjunctură. Sunt un om care se implică în ceea ce face din necesitate. Când simt că fac ce fac ca pe o aflare în treabă, nu mă simt sănătos și chiar dacă nu-mi place, dacă tot o fac, mi-am dat seama că-i mai fain să-ți faci treaba ca pe o chestie meseriașă, decât ca pe ceva nasol. Știi cum îi, îți spui, fratele meu, nu ești singuru om de pe lumea asta, care nu lucră ce vrea să facă. Mai bine bagi capu-n față ca un berbec și speri că nici mâine nu-i poimâine. Știi cum îi, poate că nici ție nu-ți place-n ce lume o duci de pe o zi pe alta, da poate că nici lumea nu-i încântată de persoana ta, poate că nu-ți convine ce ți-o dat Dumnezo, da poate că nici lui ce-ai făcut cu ce ți-o dat și tot așa. Mă, știi, io cred că ăl de sus, dacă tot îi sus, îi numai ce visăm noi mai fain. Îi așa un fel de ce și cum ni s-ar părea nouă să fie cel mai mișto la oameni și la lume. Numa că și oamenii și lumea suntem tot noi.
No, bine, să mă-ntorc la pickameru vieții lu pește! Mie îmi place unealta asta de mor, să fie clar, da unealta asta îmi atârnă de gât ca râma care-l scoate pe pește din tău. Și știi cum îi, că am un patron, meseriaș, de treabă și bengos, așa de felu lui omu, numa că trage de tine ca la o multinațională, după ce ești tratat ca unu care dă la sapă, am colegi care spun că mai rău. Acuma, eu nu știu, tată, cum îi la multinaționale, de la prieteni, numa, mă scuzați, știți cum îi, unu spune una altu spune alta, da când mai mulți spun tot aceeași treabă, parcă îți vine să spui, mă, poate că-i așa.
Eu nu-s, știți cum îi, nici prea prea, nici prea prea, nu spun că-s cult, da față de unu și de altu, îs mai de doamne ajută, față de altu și de unu, ca să fac un șmen de limbă, îs vai de viața mea, numa că, zic eu, o bucată de raft de cărți în școală am citit și eu că am vrut, că nu, că mi-o plăcut, că nu, eu dacă ceva trebuie făcut fac, că așa mă știu. Și, nu să mă laud, da ce vreau de la viața mea consider că știu, apoi ce visez, iarăși, numa că asta mă ajută și nu tot atât.
Care-i treaba cu pickameru? În primul rând că-i iubirea vieții mele, după femei, cu diferența că pe el îl am, îl stăpânesc și-l înțeleg, că la femei, știți cum îi, mai greu. Nici cu pickameru nu-i ușor că, vorba aia, Domnu îți dă, da nu-ți bagă în traistă, așa-i și cu domnu patron, așa că eu visez, de când am început să lucru, să nu mai lucru. Să nu mai lucru pentru altu, că dacă nu vrei să dai ortu la popă, ce nici nu vreau că mai bine îl țin pentru mine, atunci, tată, trebuie să lucrii, altfel... Știi cum îi, unii o mâncat, alții n-or avut parte când o fost mici, da s-o vărsat tot căcatu peste ei după aia.

Cu mare iubire la viața mea nu mă laud, nici nu-i frumos, nici nu mă plâng, că fiecare capătă după cât are nevoință și dacă îi nesătul cu ce i se dă, are mâini de la Dumnezo, nu-i stres. Plus că nici nu mă disper așa de tare, că, știți cum se spune, viața-i scurtă, da când ești tânăr îi lungă. Așa că de mă gândesc la ce performanțe am ajuns eu cu pickamerul, sunt, pot să spun, un om foarte tânăr. Da, totuși, mă scuzați, că de-asta am venit aici, și mă simt onorat să vă vorbesc, la această conferință, o idee minunată, și țin să îmi aduc aportul de mulțumire organizatorilor, mai cu exactitate, Asociației Pickameriștilor din Ardeal, la care o să le zic apa de-acuma.
Ideea celor din apă, e de-a dreptul magnifică, spun eu, sau chiar adresată inimii și minții, cum ar spune un mare editorist român în viață, care scrie și despr e filmele western cu trei pistolari. Am îmbrățișat de la prima impresie această idee de conferință și m-am oferit voluntar să conferez pentru dumneavoastră, care sunteți prezenți la, dați-mi voie să citesc: „Conferințele despre informarea publicului larg și foarte larg asupra problemelor și dezvoltării pickamerismului”. Așadar, da-ți-mi voie să vă aduc în cunoștințe că intențiile mele sunt legate direct și indirect de dezvoltarea acestei ramuri atât de prezente în viața oamenilor de zi cu zi.
Pentru aceasta, beneficiind și de alegerile din țara fraților noștrii vitregi americani, care pe vremea bunicilor noștrii eroi anti-sovietiști, sovietici, comuniști, dracu să-i ia că poate era mai bine, nu știu, vă rog să-mi scuzați emoțiile, am fost doar șoim la grădiniță, permite-ți-mi să-ncep cu un nou citat, de ultimă oră din marele editorist, mă scuzați, să-l ia hantătaru, editorialist român în viață: știți cum e, nu o să-mi mai cer scuze că risc să mă repet, dar trebuie să vă informez, draaagi ascultători fideli ai conferinței mele, pe care cu acordul dumneavoastră sunt pe cale de a o începe, că mă vă forțat de împrejurări să reproduc din propria memorie cu aproximație citatul pe care vi l-am promis, așadar, în linii mari, marele editorialist spunea că noi ca români adevărați ce suntem din tată-n fiu din moși-strămoși, chiar dacă bunicul meu a fost maghiar și tatăl meu au fost Istvan, frații noștrii americani nu o să ne de-a nimic, numai că tot trebuie să ne bucurăm pentru ei că au un președinte nou, care a rămas același, plus că e și simpatic.
Acestea fiind spuse, vă voi povesti, după cum cred că e cazul, prima mea experiență din viața mea și nu numai cu pickamerul, despre cele ce am adus aminte rămâne să revin mai încolo. Așadar, doamnelor și domnilor, eram în clasa a VIII-a, când aflându-mă în al doilea semestru și trebuie avut în vedere că eram la o școală care avea și liceu unde era în primul an o fată care, îmi ieșea în fața ochilor și când megeam spre școală și când ieșeam pe coridor și când plecam de la școală și când, vorba aia, mă foloseam de ce mi-a dat doamne-doamne numa mie, era greu să mă gândesc și că trebuie să-nvăț la capacitate. Mă văd obligat de conjuncturi să recunosc că cei care erau și sunt mama și tatăl meu, un fel de Rusia, Franța și America pentru țara noastră, au evoluat cu atenție în existența mea și au zis că cel mai bine și mai de treabă pentru mine e să mă trimită în deplasare la un văr de-l mamei de-l doilea, un fel de Spania sau Italia, care trăia într-un oraș, care în vremurile acelea tulburi ale adolescenței mele avea doar o școală profesională de construcții. Și țin să le mulțumesc pentru că acolo mi-am descoperit pasiunea vieții mele, cu ajutorul unui veccin care mă trezea în fiecare dimineață.

Nu vă pot spune cât de fericit am fost când am descoperit miracolul vieții mele: pickamerul! Acesta, care între timp, a intrat atât de profund în viața mea, încât mi-a devenit prieten și iubită. Știți cum e, nu mi-a fost greu să mă integrez în școala profesională, nu mi-a fost greu să trec nici peste despărțirea de iubirea vieții mele din generală, de care trebuie să recunosc, mai ales acum când mă îndrept cu așa mare viteză spre maturitate, mă lega cel mai mult și mai mult doar mâna mea dreaptă cu care activam și mâna stângă cu care schimbam pozele de la banchetul clasei ei, pe care le cumpărasem de la cineva care a fost invitat acolo și pe care nu-l suportam. Așa că m-am bucurat când am șters pozele de pe hard ca să-mi instalez ultima versiune de fifa, m-am bucurat că am fost în stare. Da nu mi-a fost greu, că la școala aia profesională de construcții era și clase de croitorie și fetelor, asta mi-am dat seama mai tâziu, le era greu să aleagă care dintre ele să fie cu mine.
Au fost vremuri faine atunci, atunci m-am întâlnit și cu pickamerul pentru prima dată în viața mea și interesant e că nu a fost dragoste la prima vedere. Știți că sunt mai multe feluri de pickamer, nu? Văd că știți și nu prea. V-am spus că mie mi-a plăcut această conferință despre pickamăritul maselor largi și foarte largi de public, așa că mai târziu o să vă arăt rezultatul activității mele de cercetare în acest domeniu. Până atunci voi începe simplu. Înainte să vă povestesc despre prima mea experiență, o să vă indic schematic versiunile de pickamer. Așa că, nici nu trebuie să știți câte feluri de pickamere sunt. În mare, așa, știți cum e, sunt aproximativ două tipuri mici și late, științific se numesc pickamer pneumatic și pickamer electric, dacă aș fi profesor de universitate, cum îi spune, prof universal sau facultativ, parcă, v-aș vorbi și despre despărțirea în unete indoor și outdoor, dar cum v-am spus pe mine mă interesează mai mult să cercetez.
Așa că, prima dragoste e legată de un pickamer electric, pe care l-am descoperit în atelierul școlii profesionale, de care v-am povestit că avea și clase de croitorie, pe care l-am și împrumutat, de când l-am văzut prima dată, pentru a-l folosi în tandem cu vecinul pentru trezirea mea și a unchiului la care, se pare, involuntar locuiam, până la încheierea studiilor, când în urma unor amenințări, prea necivilizate pentru a fi reproduse în acest locaș academic pentru mese largi, l-am dat înapoi. Nu mi-a părut rău atunci, deși mai târziu am regretat. Să fiu mai exact începusem din păcate să-nlocuiesc iubirea față de pickamer cu o iubire pentru o colegă care m-a dezamăgit crunt, când mi-a spus că dacă îmi mai însoțesc pătrunderea pickamerică în sfera interiorului ei trupesc și sufletesc cu sunete de sfarmă asfalt, pot să-mi-o bag în drumuri și poduri, lucru pe care nu l-am făcut, dar din motive de filosofie de persoană individuală nici măcar nu a mai vrut să vorbeacă cu mine. Ce-i drept iubeam pickamerul, și nu era atât de nasol faptul că vorbeam tot timpul despre pickamerul pe care-l auzeam tot timpul în afara orelor de liniște din apartamentul învecinat, dar în timp ce-i povesteam despre întâlnirile mele indirecte cu această unealt, relatări care, din moment ce-ndrăgisem fără speranță uneata, nu doar că depășeau durata a două ore, dar într-un sfert cel puțin din timp îi reproduceam cu exactitate și fideliate, lucru ce demonstrează și iubirea ce i-o purtam, sunetele auzite, la care se adăugau cele produse de mine, apoximativ 3 ore pe zi. Dintr-o fericire de scurtă durată, ne-am împăcat după ce am fost bătut de șeful de post din localiate și sechestrat acolo pe tipul bătăi și după bătaie, până ce fosta mea prietenă cu care m-am împăcat nesilit de nimeni în afară de șeful de post, care nu a avut o idee rea, negociase cu ea mai mult decât mă bătuse pe mine.
Bine, știți cum e, se-ntâmplă să vrei să demonstrezi iubire și să nu-ți iasă, mi-am dat seama abia după ce relația cu pickamerul meu a evoluat, dar va voi povesti acest aspect imediat.
Acum aș vrea, totuși, să vă prezint introducerea legată de tipurile de pickamere pe care am pregătit-o într-un spirit științific accesibil. Dacă îmi dați voie doamnelor și domnilor, care mai sunteți, voi începe prin a le mulțumi părinților, unchilor și mătușilor, bunicilor și nu în ultimul rând nașilor și tuturor fetelor care m-au iubit de-a lungul vieții mele și pe care, cu această ocazie, le invit să-și manifeste sentimentele cerându-mi scuze că eu până acum nu am luat act de aceste nobile simțăminte care mă-nconjoară cu atâta căldură.
Acestea fiind spuse, după cum știți, există, în principiu, două tipuri de pickamere, cel electrice, cum ar veni, pentru fătălăi, și cele pneumatice, cum ar veni, cum am eu. Ca om eu sunt un generos, așa că le voi oferi ambelor feluri de pickamere câte o descrie simplă preluată în mod științific și profesional pentru mase largi și foarte largi de pe cel mai impotant sit de căutare și găsire din universul planetar al planetei Pământ, în ceea ce privește făfă îndoieli minunatele unelte numite pickamere.
Astfel, mă simt nevoit, să precizez că căutătorii pe Google, pentru a le înlesni efortul, pe care să nu-l mai facă, le spun că de pickamere găsiți, că este pickamere electrice și pickamere pneumatice. Acestea sunt, sper că veți observa spiritul meu obiectiv:
1. electrice: de fapt vorbim de un ciocan demolator puternic, fiabil, rezistent. Mecanism de percuție pneumatic, eficient și puternic. Carcasa angrenaj din magneziu. Perii colectoare întrerupătoare pentru protecția motorului. Turație menținută constant în sarcină datorită blocului electronic. Carcasă ergonomică pentru lucru facil. Indicator de uzură a periilor colectoare. Amortizare activă a vibrațiilor. Mâner cauciucat.
2. pneumatice: consumul de aer: 1,32 mc/min, prindere: 22*108 mm, greutatea: 15,6 Kg, rotatie: 220 rot/min, frecventa de lovire: 2520 lov/min, combinația perfectă de energie de lovire ridicată și greutate redusa face din aceste pichamere uneltele cele mai potrivite pentru lucrări grele de spart și demolat. Absorbitorul de zgomot poliuretanic reduce sensibil nivelul sonor, plus că au și o fiabilitate impecabilă în timp.
Dacă ați înțeles ceva, vă rog să-mi spuneți și mie. Eu, știți doar, sunt un pickamerist de conjunctură, așa că recunosc cu mâinile pe inimă că nu pricep integral toate speciile tehnice, dar vă spun că nu-i greu de ales ce-ți trebuie, cel puțin pentru mine care știu ce vreau, pentru că, deși poate nu mă credeați în stare, am reușit să dezvolt o filosofie a profesiei mele pentru un viitor nedeterminat și luminos ca un bec!
Eu, cel care vă vorbește, am dezvoltat în economia propriei mele personalități singulare mai multe teorii revoluționare legate de multe domenii ale vieții oamenilor pe acest pământ sau pe alte planete ori sateliți.
Iar raiul pe pământ, indiferent unde va fi pământul acesta va fi acolo unde pickamerul nu va fi inventat, unde omul nu va simți nevoia sa fie spart și respart în mii și miloane de bucăți pentru a se putea lupta astfel cu sine însuși într-o apocaliptică bătălie autodevoratoare. Când va deveni simplu de înțeles identitatea pluralului cu singularul. Unde, pe scurt, fericirea va deveni posibilă prin inezitența mea și a tuturor răsfrâgerilor generate de modelul meu socio-cultural, chiar dacă, nu mă veți crede.
Ha, ha, ipocrit să fiu, să mă cred și eu, pentru că nimeni nu vrea să nu fie.