mâine-i ziua lui eeminneeeeeeeeeeescuuu!

aşa că fiind el un nene fain şi cu sânge-n condei o să postez zilele astea câteva articole din Timpul.

începem cu:

NAIVITĂŢI RADICALE
Mihai Eminescu, Timpul, 26 februarie 1880

Într-o şedinţă a Camerei, citindu-se un proiect de lege în care venea cuvîntul „chip”, un filolog radical esclamă indignat:

Filologul: Ce fel, „chip”? Asta-i o bazaconie slavonă! Să se înlocuiască imediat cu un alt sunet radical!

Voci: Aşa este !

În Adunarea deputaţilor, după apelul nominal: d. preşedinte, prezenţi d-ni deputaţi, adică înscrişi 89.

Voci: Numai înscrişi?

 D. preşedinte: Vom vedea mai tîrziu!

După o jumătate oră, votîndu-se un proiect de lege:

 D. preşedinte: Acum aflu că sînt numai 72 d-ni deputaţi; continuînd astfel voi rămînea singur! (rîsete)

 D. Vernescu, vorbind contra închiderii discuţiunii, crede că guvernul trebuia să ceară un bil de indemnitate înainte de a solicita sancţionarea legii relativă la d-nu Calenderu.

Voci din majoritate:

Să dăm guvernul în judecată !

 D. Giani: Sînt pentru închiderea discuţiunii, căci este cunoscută maniera d-lui Vernescu şi trebuie pus odată capăt...

 D. preşedinte: Domnule! nu permit personalităţi contra d-lui Vernescu, care n-a fost contra regulamentuluidecît numai dîndu-ne în judecată (ilaritate mare).

D. Giani: Nu dezvolt motivele, ci le indic...

 D. preşedinte: Nu, dar dezvoltaţi numai obiceiurile d-lui Vernescu, ceea ce nu află în regulament! (veselie).

D. preşedinte: Pun la vot: cine este pentru a se trimite proiectul la tipar să ridice mîna!

Voci: Puţini!

 D. preşedinte: Puţini de tot; dar voi face contra probă Cine este contra trimiterii?

Voci: Şi mai puţini!

 D. preşedinte: După votul d-v., proiectul jumătate va rămînea aici, jumătate la tipar, deci mai pun o dată la vot şi rog pe domnii deputaţi să poftească la loc şi să. voteze! (Se mai votează de 3 ori).

D. Chiţu: Podoaba de care ne vorbeşte d. Mîrzescu este ca acele podoabe cu cari se împodobesc băieţii cariumblă cu vitleimul...

Voci: A, a, o, o!

 D. preşedinte: Aşa cuvinte, domnule...

 D. Chiţu: Cu voia colegului meu, d. Mîrzescu…

Voci: Coleg în vitleim!

P-un deal oarecare

Cu renume sînt,

Făcea zgomot mare

O moară de vînt,

Şi biata morişcă,

Chiar d-avea un pic

De porumb şi hrişcă,

Nu lucra nimic

„Monitorul oficial” (23 februarie/4 martie 1880) cu dezbaterile din şedinţa Adunăriideputaţilor persiflată de Eminescu în NAIVITĂŢI RADICALE, „Timpul”, 26 februarie 1880

mureşu trăieşte! jos Băse! hai Arafat! :D

1000, două, trei, patru mii de oameni - nici nu contează numărul la zecimală, important e că lumea s-a desmorţit un pic!

că avem un preşedinte mahalagiu, care-şi permite să discute cu oricine după minunata regulă internaţinală de comunicare interumană umanistă şi eficientă: tu să vorbeşti cu mine după ce închid telefonul! cred că se ştie dinainte să-l avem, dar la fel de bine se ştie şi mecanismul interior de declanşare a deşteptăciunii românului - abia mai la urmă. (când apare clasica blazare: apoooi, faptu-i consumat, mămică, mai fă-i şi ce!?)

doar că dacă asta a fost tot, ne-am ofticat, ne-am uşurat, acum să ne vedem de mămăliga noastră! se va dovedi tristă şi mai tristă situaţia!

mai multe poze aici

jam

nu mă înţeleg foarte bine nici cu mine de cele mai multe ori

puţină cafea, puţină bere, multe ţigări (de care îmi propun să mă las, dar nu vreau), multă lună plină, o clementină şi o povestioară pe care tocmai am dat-o gata :D - :))) 5 pagini în vreo 3 luni, un ritm de-a dreptul draconic :)))
ce e mai frustrant, legat de productivitatea mea, e că nu mă frustrează deloc ritmul melcian în care înşir cuvintele.
nu am nici măcar un singur text despre care pot spune că e într-o formă definitivată. sunt cel mult texte de care uit sau din care cred că nu are rost să scot mai mult, pentru că abordează din start un subiect care nu mă interesează.
cred că după pentru că-ul anterior urmează o exprimare dintre cele mai nefericite - şi evident discordantă cu intenţia auctorială (vezi eco) atunci :) rectific: pfuu aveam de gând să formulez cu abordat şi cu intermediu şi cu formă... ooo, no! pe scurt: ai ce vrei să spui(1), ai cum spui(2), ai povestea prin care spui(3), ai cum spui povestea aia (4); dacă 1, 2, 3 şi 4 nu-s exprimate coerent (aceaşi limbă, gen) atunci pa şi pusy. (pentru o claritate mai limpede apelează/apelaţi la ghidurile pentru - bine)

biiineeee, mai concret: io, ăsta, am două cărţi care există între nişte coperţi, cu isbn-urile aferente, deci cumva gata condamnate :))) buuun, să le luăm pe rând. prima: şi uite că acum sunt forţat să mă contrazic: ăsta, dacă trec peste analfabetisme, e un text definitiv şi irevocabil :))). a doua: pfuu!(şi alte tone de u) ajunge? io cred că da :D

no bine, atunci să revin la timpul prezent!!!
- timp mai vast, totuşi, decât aveam impresia acum vreo juma de oră
no binizez din nou că altfel nu mai ajung nicăieri, şi spun asta de parcă aş ţine neapărat să ajung undeva :))

sunt într-un jam continuu de când am rămas aici şi asta în traducerea mea poate fi numită simplu căutare. da' ştii care-i şmenozeala cu ză căutare, două puncte, ştii cum îi spune obiectului căutării, îl găseşti, da' de te omoară-ntr-atât firea că nu ştii cum i se spune... rând nou

sau senzaţia de mai încearcă

exaaaaaaaaaact
două pucte:
2 perceperi (dacă ai impresia că trebuia să spun percepţii... bineee ) ale ză senzaţiei de mai încearcă
:
unu: aia furibundă: dacă nu acum atunci mâine
doi: stai calm ăsta, deşi e posibil să fie, după ce pui ultimul punct, înainte nu e un joc de noroc :D un joc fiind oricum

şi cum/cu ce o să mai vină şi anul ăsta

un singur mare plan:
cât mai multă dimineaţă!

apoi pe rând fără entuziasm exacerbat, se urneşte fiecare bolovan, se smulge fiecare petală, se ridică fiecare fulg însămânţat, se bifează fiecare căsuţă, se dă fiecare pedală, fără încrâncenare, cu învârtoşare :)), lejer pe demarcaţia strâmtă dintre integrare şi evitarea adecvării.

restul e bla bla...

aşa că mai rămâne doar hazardul înaripat cu starea de bine pe umărul stâng şi cu furnicuţa pe toţi ceilalţi umeri :D

he he se apropie vara :D