Trec strada fraudulos în poli 2. aştept bus. Vine bus acordeon verde. Urc cu atenţie. Am legitimaţie de călătorie pe toate liniile cu bus. Chiar două, una se numeşte atenţie, cealaltă speranţă.
În centru la mijloc urcă o pensionară, în spate un pensionar. Paltoane, el gri, ea roz-mov, el pălărie, ea bască violet şi blană în jurul gâtului. Eu stau în ţarcu acordeonului între ei. El îi face semn, cap plus privire, să meargă-n colo. Ea-l vede, se-ntoarce şi se aşează pe o banchetă de doi, mai în faţă, la margine. El ezită, apoi porneşte spre în faţă. Se opreşte în spaţiul de stat în picioare din faţa taxatoarei. Între el şi ea doar o altă banchetă. Ea-şi întoarce capul, se uită la el, el se apleacă puţin. Ea se mută lângă geam. El se aşează lângă ea.
Vorbesc. Când nu se aud/înţeleg îşi repetă la ureche.
Cobor pe republicii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu