eject! :(

Imaginează-ţi că ai 18 ani jumate. La 18 ani ar fi trebuit să te de-a afară din casa de copii.

Nu te-au dat încă. Nu ştii cât o să mai ţină figura. Cât o să te mai ţină. Te ţin datorită bunăvoinţei conducerii şi din cauză că ai mici probleme emoţionale, care le-au permis să te treacă inadaptabil/ă (nebun/ă) ca să nu te dea afară.

Azi eşti emoţionat/ă. Te bucuri şi nu te bucuri, ţi-e frică, dar nu prea tare. Azi ţi s-a spus că ai fost adoptat/ă de o familie din Franţa. Franţa!? Uau! Toată lumea spune frumos Franţa. Tu te gândeşti departe Franţa. Da-i bine pân la urmă. Ştii Franceză suficient de bine, cât mai tre mai înveţi acolo. Ţi se spune că o să mergi la şcoală, o să faci şcoala de şoferi şi alte alea. Pân la urmă... fain, nu?

Mâine o să fii dus/ă la casa de nebuni. Acolo nu contează vârsta. Tu te gândeşti încă la Franţa când ţi se spune să-ţi faci bagaju, uau deja? N-am mers niciodată cu avionuJ.

Aştepţi să-ţi cunoşti familia adoptivă, în timp ce tragi fermoarele geamantanului, pentru că nu ţi-a spus nimeni unde mergi defapt.

Asta se-ntâmplă lângă noi.