Noua premieră a anului II de master, secţia română, de la UAT, Clinica, e o comedie cu nebuni pentru oameni normali. Poantele nu sunt cele mai subtile, dar calitatea umorului din textul lui Adrian Lustig nu suferă. Până la urmă tuşa groasă nu face decât să scoată mai bine în evidenţă ce era de scos.
O Clinică Americană în România, cu un personal restrâns: directorul, medicul psihiatru, bucătăreasa (care ocupă şi toate celelalte posturi pentru personal necalificat din organigramă), un pacient de la un ONG pentru actorii care nu l-au jucat niciodată pe Hamlet şi un pacient, fost boxer, de la un ONG pentru sinucigaşii rataţi. Pentru ca să se stabilească pe de o parte un oarecare echilibru: trei angajaţi, trei clienţi şi pe de altă parte să intervină un factor nou conflictual în poveste, în Clinică tocmai se internează un fost bancher, pus sub urmărire penală pentru că-i plăcea prea mult jobul său, adică să dea credite.
A... de menţionat şi bustul lui Freud din curtea clinicii.
Paul Dragobete şi Narcis Pasăre, actorul şi pugilistul, interpretaţi de Eugen Neag şi de Alin Stanciu, sunt personaje aruncate de rotaţia inertică a societăţii la periferia existenţei, în acelaşi loc ajunge şi bancherul Crinu Săndoi (George Sfîrăială), deşi înainte era plasat destul de sus în piramida socială. Bancherul iniţial ajuns în clinică pentru a se salva de la închisoare, sfârşeşte prin ai salva pe ceilalţi de clinică (pe toţi :D).
:)) Pare a fi trimisul involuntar al unor zei meschini şi scârboşi, care sunt inseraţi în spectacol într-o scenă de sex virtual: Violeta Drăghici, psihiatrul, se ocupă din biroul clinicii de libidoul unui demnitar.
Una peste alta Clinica-i un spectacol care nu m-a enervat, nu m-a plictisit, am râs şi cam atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu