Dimineață
târzie, primăvară târzie, domnul Ghiță la cei 70 și plus-minus ani ai săi,
spune că se află în zorii târzii ai vieții, depinde și de cum se simte la
momentul rostirii, alteori spune că-i la amurgul tinereții, dar de cele mai
multe ori se plânge că n-are ce face.
O zi de miercuri, la fel ca orice altă zi a săptămânii
pentru nea Ghiță, cum îi spun vecinii de boxă din beciul blocului, sau domnul
Ghiță cum îi spun ceilalți vecini de pe scară și tot restul celorlați oameni
decând e pensionar, cu excepția copiilor din bloc pe care i-a învățat să-i
spună bade Ghiță.
Domnul Ghiță e un cetățean foarte activ, abil și descurcăreț
de felul lui. Dimineața se trezește la 5 fix fără ceas, bea o cafeluță scurtă,
își întinde puțin ghioamb ele, dând o fugă până în beci, înainte să se
trezească soția sa Aneta, alintată Anișor de mult prea-iubitorul domn Ghiță.
Alte lucruri remarcabile la dânsul, pe lângă deja remarcată vitaliate, sunt
spiritul anteprenorial, spirit acuns și ținut bine sub păvază de cunoștința
nevestei, din grijă și iubire - ne de-alta, și abilitatea de a se adapta
oricărui regim politic, legislativ sau economic - vorba lui: fie criza cât de
rea, de-ți mere mintea, nici jăbu gol nu-ți stă! Metoda lui e simplă și se pare
că e aplicată pe o scară mai largă decât a unui bloc cu patru etaje, dictonu-n
afaceri al domnului Ghiță, fiind: fă pe prostu și vezi-ți de treaba ta!
- Da-ncălzește-ți și tu, că nu ești nimurug, slavă domnului,
nu vezi că am treabă?! Mai bine dă o fugă până la ABC și cumpără un Amaroy, că
nu mă pot duce la domnu așa că cu mâna goală!
Soția domnului Ghiță s-a baricadat în baie de la ora 10,
renunțând cu stoicism la episoadele telenovelelor date în reluare, acum e
aproape 12:00.
- Bine, Anișor, da cum vrei tu să dau o fugă până la magazin
așa în etate și nemâncat cum sunt?
- Știi ce, nu mai fă nazuri, că nu mă duc în fiecare zi la
dentist! Ești bine, Ghiță?
A... doamna Aneta îi spune simplu Ghiță.
- De dimineață nu ești în apele tale! Din baie se aude un
hohot de râs. Știi de ce-mi amintești, măi Ghiță, cu mofturile tale de azi?
- Lasă-mă că mă duc Anișor, ziceam și eu așa, uite acum îmi
descalț papucii! La cât trebuie să pleci că aș face un jogging și până la piață!
- Ghițișor, într-o jumătate de oră cel târziu trebuie să
plec, am programare și nu se face să întârzii, așa că fă bine, dragă și lasă
ioghi ăla că nu se-nchide terasa până mă-ntorc eu!
*
Doamna Aneta precaută se interesează întâi dacă mai e
valabilă oferta de reparare integrală a danturii pentru pensionari doar cu
plata materialelor. Domnul doctor, un bărbat la 45 plus minus ani, grizonat, cu
o barbă mică gri ajustată la o formă simetrică perfectă, îi răspunde că
bineînțeles, doamnă, doar că nu e ofertă. Promoția, îl întrerupe doamna Aneta,
corectându-se. E un program guvernamental, doamnă! continuă dentistul potivind
scaunul și arajându-și câteva ustensile/instrumente pe măsuța înaltă din fața
scaunului, pe care se urcă doamna Aneta spunându-i dentistului că e bine că e
valabil, știți, eu nu prea mă descurc cu cuvintele astea engleze, vedeți, noi
am făcut rusă la școală, înțelegeți! Uită să audage nuața inetrogativă, retoric
firește, pentru rămâne cu privirea ațintită la coafura ei, dacă n-ar fi devenit
o doamnă, doamnei Aneta, ca oricărei alte mătuși să spună: pfui, drace, parcă
nu-s io! Arăta c-a o roșcată înfocată! își spuse râzând înfundat, cu buzele
strânse. Dentistul pune expresiile de surprindere, bulversare, stupoare și
hilizitura scăpate dintre buze de noua pacientă în cârca televizorului cu ecran
plat și lucios LCD amplasat pe peretele din față nu foarte departe de scaun.
*
Nea Ghiță își scoate mobilul pus pe mute, cum spunea el să-și
amuze nepotul, într/o cutie goală de pantofi , și-i trimite un SMS cu textul:
Hai! Ca avem treaba!!! Baiatu lu mosu!
Baiatul lu mosu este Cosmin, nepotul lui nea Ghiță care
coboară în beciul blocului. Își descuie deschide ușa de boxa blocului și cu un zâmbet
imens, intră, încuie ușa pe dinăuntru, mângâie doua damigene din sticlă umplute
până la o palmă de gâtlej cu un lichid vișiniu încare mai pluteau doar câteva
vișine, restul fiind așezate rozalii pe fund, și scoate din geanta în care de
obicei își ținea cutia de table scoate un minilaptop, apoi scoate un cablu de
rețea și se conecteză la internet. Pe lângă cele două damigene, în boxa
răscumpărată de nea Ghiță cu mari eforturi și sacrificii financiare și de alte
naturi, după ce doamna Aneta o vânduse unui vecin ca să facă rost de bani
pentru copilul lor care dădea admitere la Academia de Poliție, deoarece domnul
Ghiță i-a spus că el nu dă banii pe șpăgi, hai, meditațiile, mai treacă
meargă!, mai era și un birou, pe care era așezat minilaptopul alături de un
caiet, două foi A4 îngălbenite, două creioane, o călimară și o pană pe care a
pus-o în verticală. Nea Ghiță era puțin căzut pe gânduri... privea călimara de
cerneală și admira demnitatea și siguranța infailibilă cu care își susținea
poziția verticală pana, când tresări la auzul semnalului sonor emis de laptop
la apariția casetei de messenger în care Cosmin îl anunța de pe telefon că a
ajuns. În timp ce-i răspundea, deschid, se gândea cu voce tare futu-i cât m-a
costat pe mine treacă meargă-ul ăsta. Dacă eram ferm pe poziție, pe lângă banii
ne-aruncați pe meditațiile alea și, să nu uităm, pe pregătirile la sport, nici
nu mai trebuia să-mi cumpăr propriul beci. Ce să-i faci, vorba aia, toți suntem
datori, da... te mai ți ferm și dacă ai cu cine! Nici de medicamente n-am
reușit să o conving să se lase!
Când deschidea ușa beciului și-l întâmpina pe Cosmin,
strângându-i mâna surâzător, tocmai termina solilocviul, mie nu prea-mi plac
regulile așa în general, dar am și eu câteva vorbe care-mi plac și pe care le
respect, una ar fi asta: să nu dai șapagă pe gratis dacă nu faci acte de
filantropie! Și eu nu-s filantrop din fire.
*
Dentistul o întreabă pe doamna Aneta dacă preferă să
privească televizorul închis sau deschis, apoi fără să-i aștepte răspunsul, îi
spune să deschidă gura și-i spune că a luat decizia achiziționării și
amplasării televizorului în cabinet în urma lecturii unui roman. Doamna Aneta
nu stă mult pe gânduri și, după ce are posibilitatea să-și folosească vocea, îl
roagă pe domnul dentist puneți-l pe un post de știri, pe Otvu cel mai bine. Televizorul
nu este pornit imediat după enunțarea dorinței, i se cere iar să deschidă gura,
și o freză îi zornăie periculos în jurul limbii. Zgomotul îi se dublează în cap
de amintirea vocii domnului Ghiță, care, cu mulți ani în urmă, se plimba de
nebun prin apartament gesticulând și imitând zgomotul unei bormașini vrrrrr,
vrrrrr, vrrrrr, bormașină întreruptă de sunetul unei mașini de poliție în
misiune, imitat tot de domnul Ghiță, și de refrenul cap de femeie! cum să vinzi
beciu ca să-ți faci copilu polițai!? Își mai amintește și că ea nu polițist a
vrut să-l facă prima dată, ci militar, numai că băiatul ei, obosit de atâta
învățat pentru examenul de capacitate nu a trecut testele fizice la Liceul Militar,
nici a doua oară nu a vrut să-l facă polițist, ci preot, dar băiatul în clasa a
11-a pe atunci, a convins-o că nu-i de capul lui după o repriză zdravănă de
plâns și mai ales după ce peste câteva zile a venit beat și plin de vomă pe
haine de la un majorat. A tot încercat să-i explice soțului, și asta își
amintește acum, că ce crede el, de ce nu a intrat băiatu lor la liceu militar?
cum de ce? păi, pentru că alții au dat o atenție, un pliculeț ceva acolo, pe
când ei nimic, nici măcar nu s-au dus cu el, să vadă ăia că nu-i picat din lună
și că la o adică nu aveau buzunarele cusute.
Freza nu mai zornăie, dentistul o pune pe masă și în
sfârșit, doamna Aneta răsuflă ușurată, din capul ei dispare domnul Ghiță
vr-vrâind prin apartament, mai apucă să-și spună doar atâta pagubă, un beci,
oricum s-a obișnuit și fără, până când telecomanda e ridicată în aer,
îndreptată spre televizor și acesta pornește, minune, direct pe Otvu.
Tocmai se termină reclamele și începe intro-ul emisiunii
Lazăr Lazarius Live, trei L-uri fac acrobații pe ecran în timp ce o voce
răgușită spune din off: Stați cu noi să prindem criminalii în direct!
*
Pe o terasă, aproape de sediul poliției, trei caschete stau
în soare pe două banci, așezate la dreapta și la stânga unei mese, în față, pe
un bar masiv din lemn tronează un televizor deschis, Lazăr Lazarius le spune
bun găsit telespectatorilor și le prezintă, încă nu le prezintă nimic, face o
paranteză elogioasă la adresa patronului televiziunii, care se pare că a urcat
covârșitor în niște sondaje, în stânga televizorului, trei polițiști suflă în
spuma halbelor cu bere din fața lor în așteptarea unui băiat care a fugit
undeva în spate să le aducă o umbrelă pentru masă. Din cauza unor probleme care
m-au reținut azi în capitală, nu voi urmări personal trupele antitero din
orașul, polițiști nu aud numele orașului, pentru că tocmai sunt anunțați de că
umbrela a fost găsită și-n cel mai scurt timp se va-ndrepta spre masa lor,
Lazăr Lazarius continuă nestingherit, doamnelor și domnilor până vom stabili
legătura cu trimisul nostru special de pe teren, care va transmite în direct
operațiunea de capturare și lichidare a grupului de crimă organizată care, din
informațiile noastre, pe lângă zvonurile că ar face trafic cu carne vie, face
tranzacții fictive cu cantități de ordinul tonelor cu carne congelată de miel
din Ucraina, țară nemembră a Uniunii Europene, ateptăm telefoanele
dumneavoastră! Să ne spuneți ce părere aveți, vom prinde și de această dată
traficanții, ce spun traficanți? Criminalii, mai bine spus teroriștii în
direct? Doamnelor și domnilor, informațiile noastre colaborate ne dau indicii
prețioase că în această afacere sunt implicați importanți oameni politici
străini și nu numai, vorbim de o organizație internațională aici. Îi vom prinde
sau nu-i vom prinde în direct aceasta este întrebarea, cum am făcut-o și în senzaționala
ediție acestei emisiuni de acum trei luni și 5 zile? O sonerie de telefon fix
se aude în fundal. Cei trei polițiști sau strâns sub umbra umbrelei și halbele
pe jumătate pline se uită la telvizor. Unul dintre ei îi întreabă pe ceilalți,
credeți că o să-i prindă? O să-i prindă pe dracu, ce crezi că ăia nu se uită la
televizor! Îi răspunde unul dintre ei. Celălalt completează, pe ăla l-o prins
că era pană de curent. Râd. Unul dintre ei se-ntreabă în ce localitate se va
desfășura acțiunea trupelor antitero. Răspunsul la această întrebare îi este
afișat pe ecranul televizorului, scris pe o bandă albastră din colțul dreapta
sus, apărută după ce prezentarul s-a salutat cu primul telespectator care a
sunat, i-a mulțumit pentru felicitările primite și l-a rugat pe domnul
telespectator să aștepte pe fir pentru că părerea lui este importantă, dar
trebuie să dea legătura trimisului special, care este pe teren cu mascații care
vor sparge ușa unui beci în care se ascunt teroriștii. Ecranul e negru, cu
excepția, deja menționatei benzi albastre și a benzii galbene de jos cu știri.
Se aud șoapte, câteva chicoteli, pași, o voce care tună scoate-i pe ăștia
de-aici, apoi vocea trimisului special, comandantul batalionului de teroriști,
mă scuzați, luptători antitero, a ordonat ca toți civilii cu excepția noastră
să fie evacuații din beciul și de pe scara blocului, bună ziua doamnelor și
domnilor, numele meu este Costel, și vă transmit în direct din acest beci unde-și
desfășoară activitatea o importantă organizație infracțională și mafiotă care
activează în afara legii de mai mulți ani. După cum puteți observa operațiunea
se desfășoară în beznă pentru a nu atrage atenția infractorilor, care, după
informațiile primite de la un luptător care a ascultat cu paharul lipit de ușa
boxei unde își are sediul organizația, se află înăuntru deoarece se aude
muzică.
Cu ochii la ecranul televizorului în continuare negru, cei
trei polițiști, mai puțin însetați se-ntreaptă spre bar. Unul dintre ei spune
mă, dacă ar spune unde-i am putea merge să vedem de-acolo, poate nu-i așa
întuneric, că și dacă ar fi la marginea orașului punem bani de-un taxi și tot
mai prindem ceva! Râd. Bine, mă, da dacă întreabă șefu de noi ce facem? Da, mă.
*
După ce au făcut împreună calculele, etimarea cantității de
vișinată produsă, cheltuielile cu materia primă, cheltuielile cu îmbutelierea,
și cele cu distribuția, suportate în totalitate de nea Ghiță, stabilesc un
procent de 30 de procente care-i va reveni lui Cosmin în urma comercializarii
la vecini, rude și cunoștințe a produdului alcoolic. Astfel cu un îmbrumut de
1000 de lei pe care i-l va acorda nea Ghiță, urmând a fi restituit la
următoarea producție de vișinată Cosmin va putea să-și achiziționeze un laptop
pe placul lui Cosmin, pe care merg toate jocurile, sau cum spune nea Ghiță, o
sculă ca lumea pe care să-nveți carte să nu te faci și tu polițai ca tată-to.
Ambii sunt mulțumiți de afacere și până nea Ghiță pregătește peturile în care
vor turna vișinata, Cosmin pune un playlist de pe youtube.
*
Doamna Aneta nu-și mai simte limba și o jumătate din gură.
La televizor, Lazăr Lazarius preia legătura de la trimisul special pe teren, în
platou lumina e potrivită și prezentatorul se plimbă excitat cu microfonul în
mână, domnule mai sunteți, vă rog spuneți repede, ce credeți prindem teroriștii
în direct și dacă-i prindem ce credeți că ar trebui să facem cu ei? Să-i
închideți într-un beci, domnule Lazarius! Că ne-au furat destul, noi nu mai
avem bani nici macăr de pensii și ei se lăfăie pe spinarea noastră! Aveți
dreptate domnule, preia inițiativa prezentatorul, vă mulțumesc, o să-i transmit
trimisului nostru special pe teren să ia legătura cu forțele de ordine și să le
sugereze propunerea dumneavoastră!
Doamna Aneta, nu se mai poate abține, și chiar dacă se teme
că-n locul cuvintelor îi va ieși pe gură doar un șuierat însoțit de salivă, îl
întreabă pe dentist, credeți că-i prinde? Se prinde se prinde, îi spune acesta,
trebuie să mai veniți și săptămâna viitoare, acum imediat sunteți gata.
*
Trimisul special exultă. Forțele au spart ușa, pe ecran se
vede doar mult fum. Respirand greu și îndrerupându-se
pentru a trage adânc aer în piept la fiecare trei cuvinte, trimisul anunță
telespectatorii că imediat vor putea să-i vadă la față în direct pe infractori,
pentru că după toate posibilitățile sunt mai mulți.
Ce zici Cosmine, câți îs? Îl întreabă un coleg de uniformă
și bere. Cei trei polițiști s-au întors înapoi la masă și nu întâmplător numele
unuia dintre ei e Cosmin, am uitat să menționez și pe domnul Ghiță îl chema
Cosmin, dar spre insatifacția lui nimeni nu vroia să-i spună așa, nevastă-sa
i-a și explicat odată de ce, cum să-ți spun Cosmin când pot să-ți spun Ghiță.
Habar n-am, cel mult trei, hai patru! Da io-s mai curios c-am ce vârste au?
Curiozitatea i-a venit după ce prin fum, începeau să se deslușească destul de
clar două siluete cam cunoscute lui. Încă nu intrase în panică, știa că
taică-su se ocupă cu tot felul de mici învârteli, dar până la a face obiectului
unei asemenea acțiuni era totuși cale lungă.
*
Vai, domnule doctor! Doamna Aneta sare din scaun se șterge
la gură! E palidă! Apoi se-nroșește brusc, când dentistul se-ntoarce spre ea.
Ce s-a-ntâmplat, doamnă? Nimic. Pe ecranul televizorului, puțin lățiți, domnul
Ghiță și Cosmin, sunt ținuți cu mâinile la spate, de câte un mascat, trimisul
special fâlfâie microfonul prin cadru încercând să-l ducă în apropierea gurilor
celor doi, însă tentativele lui sunt îngreunate de intervenția unui braț de
mascat care-l dă la o parte din drum. trimisul nu se lasă și-i întreabă, urlând
și trecând dintr-o parte-ntralta a cadrului, de ce fura-ți banii poporului
teroriștilor, doamnelor și domnilor, aici aveți în fața dumneavoastră, cu
siguranță un infractor și un terorist, care va fi și criminal și exploatator de
minori, dacă băiatul nu este complice cu bună știință domnelor și domnilor, dar
în acest caz aveți în fața dumneavoastră doi infractori în direct, prinși de
oamenii legii care nu dorm niciodată, nici în această după masă călduroasă, nu
doamnelor și domnilor, ei și-au făcut datoria pentru a vă proteja pe
dumneavoastră de acești infractori. Domna Aneta îl informează scurt pe dentist
că trebuie să plece, că îi lasă banii pe masă, și-n timp ce iese pe ușă, fără
să afle când anume săptămâna viitoare trebuie să se-ntoarcă, adaugă că nu știți
niciodată cu cine stați în casă, așa să știți, închide ușa, și spune să vezi
numa ce laptop și ce beci și ce vișinată îți torn io pe gât, Ghiță, numa să-ți
dea ăia drumu, c-o să te rogi de ei să te ia înapoi. Doamna Aneta, își uită
vârta și venele umflate de pe gambe care ar putut fi oricând înainte varice și
oasele care-i trosnesc, parcă la fiecare mișcare, și carnea care parcă o durea
pe ea la fiecare pas prin apartament de vreo juma de an, și mai că nu zboară
coborând în stradă, unde băgându-și două degete în gură șuieră, înspre un taxi,
care trecea pe sensul opus. Ei, normal că nu a oprit. Se mai liniștește puțin
și o pornește grăbită spre stația de autobus. Sigur, a văzut și Cosmin sau dacă
nu l-a sunat cineva. O să rezolve el, să-l văd acuma, ce-o să mai comenteze că
l-am făcut polițai, infractoru dracului, doamne iartă-mă, trebuie să trec să
cumpăr niște margarină să-i duc o felie ceva că poate-l interoghează ăia până
dimineață, dacă nu se grăbește și blegu ălă, no, lasă, că bună o fi și fără
margarină, să merg io repejor acasă ca să-l sun pe Cosmin să vorbească să-i dea
drumu că chiar terorist nu-i.
*
Cosmin și-a terminat în mare viteză și a doua bere, cu un
avans de jumătate de halbă față de colegii lui și se-ndreaptă spre bar cu
gândul să-și cumpere o cafea și o sticlă de apă minerală rece, dar se
răzgândește după, ce chiar înainte să ajungă în fața barului, își scoate
telefonul mobil din buzunar și-l închide, apoi se-ntoarce spre colegii mai iau
un rând?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu