vineri, 16 martie 2012

coffee story(2): Antitero


Dimineață târzie, primăvară târzie, domnul Ghiță la cei 70 și plus-minus ani ai săi, spune că se află în zorii târzii ai vieții, depinde și de cum se simte la momentul rostirii, alteori spune că-i la amurgul tinereții, dar de cele mai multe ori se plânge că n-are ce face.
O zi de miercuri, la fel ca orice altă zi a săptămânii pentru nea Ghiță, cum îi spun vecinii de boxă din beciul blocului, sau domnul Ghiță cum îi spun ceilalți vecini de pe scară și tot restul celorlați oameni decând e pensionar, cu excepția copiilor din bloc pe care i-a învățat să-i spună bade Ghiță.
Domnul Ghiță e un cetățean foarte activ, abil și descurcăreț de felul lui. Dimineața se trezește la 5 fix fără ceas, bea o cafeluță scurtă, își întinde puțin ghioamb ele, dând o fugă până în beci, înainte să se trezească soția sa Aneta, alintată Anișor de mult prea-iubitorul domn Ghiță. Alte lucruri remarcabile la dânsul, pe lângă deja remarcată vitaliate, sunt spiritul anteprenorial, spirit acuns și ținut bine sub păvază de cunoștința nevestei, din grijă și iubire - ne de-alta, și abilitatea de a se adapta oricărui regim politic, legislativ sau economic - vorba lui: fie criza cât de rea, de-ți mere mintea, nici jăbu gol nu-ți stă! Metoda lui e simplă și se pare că e aplicată pe o scară mai largă decât a unui bloc cu patru etaje, dictonu-n afaceri al domnului Ghiță, fiind: fă pe prostu și vezi-ți de treaba ta!
- Anișor, dragă, nu mâncăm și noi, că-i trece prânzul imediat? Ce tot lucrii acolo?
- Da-ncălzește-ți și tu, că nu ești nimurug, slavă domnului, nu vezi că am treabă?! Mai bine dă o fugă până la ABC și cumpără un Amaroy, că nu mă pot duce la domnu așa că cu mâna goală!
Soția domnului Ghiță s-a baricadat în baie de la ora 10, renunțând cu stoicism la episoadele telenovelelor date în reluare, acum e aproape 12:00.
- Bine, Anișor, da cum vrei tu să dau o fugă până la magazin așa în etate și nemâncat cum sunt?
- Știi ce, nu mai fă nazuri, că nu mă duc în fiecare zi la dentist! Ești bine, Ghiță?
A... doamna Aneta îi spune simplu Ghiță.
- De dimineață nu ești în apele tale! Din baie se aude un hohot de râs. Știi de ce-mi amintești, măi Ghiță, cu mofturile tale de azi?
- Lasă-mă că mă duc Anișor, ziceam și eu așa, uite acum îmi descalț papucii! La cât trebuie să pleci că aș face un jogging și până la piață!
- Ghițișor, într-o jumătate de oră cel târziu trebuie să plec, am programare și nu se face să întârzii, așa că fă bine, dragă și lasă ioghi ăla că nu se-nchide terasa până mă-ntorc eu!
*
Doamna Aneta precaută se interesează întâi dacă mai e valabilă oferta de reparare integrală a danturii pentru pensionari doar cu plata materialelor. Domnul doctor, un bărbat la 45 plus minus ani, grizonat, cu o barbă mică gri ajustată la o formă simetrică perfectă, îi răspunde că bineînțeles, doamnă, doar că nu e ofertă. Promoția, îl întrerupe doamna Aneta, corectându-se. E un program guvernamental, doamnă! continuă dentistul potivind scaunul și arajându-și câteva ustensile/instrumente pe măsuța înaltă din fața scaunului, pe care se urcă doamna Aneta spunându-i dentistului că e bine că e valabil, știți, eu nu prea mă descurc cu cuvintele astea engleze, vedeți, noi am făcut rusă la școală, înțelegeți! Uită să audage nuața inetrogativă, retoric firește, pentru rămâne cu privirea ațintită la coafura ei, dacă n-ar fi devenit o doamnă, doamnei Aneta, ca oricărei alte mătuși să spună: pfui, drace, parcă nu-s io! Arăta c-a o roșcată înfocată! își spuse râzând înfundat, cu buzele strânse. Dentistul pune expresiile de surprindere, bulversare, stupoare și hilizitura scăpate dintre buze de noua pacientă în cârca televizorului cu ecran plat și lucios LCD amplasat pe peretele din față nu foarte departe de scaun.
*
Nea Ghiță își scoate mobilul pus pe mute, cum spunea el să-și amuze nepotul, într/o cutie goală de pantofi , și-i trimite un SMS cu textul: Hai! Ca avem treaba!!! Baiatu lu mosu!
Baiatul lu mosu este Cosmin, nepotul lui nea Ghiță care coboară în beciul blocului. Își descuie deschide ușa de boxa blocului și cu un zâmbet imens, intră, încuie ușa pe dinăuntru, mângâie doua damigene din sticlă umplute până la o palmă de gâtlej cu un lichid vișiniu încare mai pluteau doar câteva vișine, restul fiind așezate rozalii pe fund, și scoate din geanta în care de obicei își ținea cutia de table scoate un minilaptop, apoi scoate un cablu de rețea și se conecteză la internet. Pe lângă cele două damigene, în boxa răscumpărată de nea Ghiță cu mari eforturi și sacrificii financiare și de alte naturi, după ce doamna Aneta o vânduse unui vecin ca să facă rost de bani pentru copilul lor care dădea admitere la Academia de Poliție, deoarece domnul Ghiță i-a spus că el nu dă banii pe șpăgi, hai, meditațiile, mai treacă meargă!, mai era și un birou, pe care era așezat minilaptopul alături de un caiet, două foi A4 îngălbenite, două creioane, o călimară și o pană pe care a pus-o în verticală. Nea Ghiță era puțin căzut pe gânduri... privea călimara de cerneală și admira demnitatea și siguranța infailibilă cu care își susținea poziția verticală pana, când tresări la auzul semnalului sonor emis de laptop la apariția casetei de messenger în care Cosmin îl anunța de pe telefon că a ajuns. În timp ce-i răspundea, deschid, se gândea cu voce tare futu-i cât m-a costat pe mine treacă meargă-ul ăsta. Dacă eram ferm pe poziție, pe lângă banii ne-aruncați pe meditațiile alea și, să nu uităm, pe pregătirile la sport, nici nu mai trebuia să-mi cumpăr propriul beci. Ce să-i faci, vorba aia, toți suntem datori, da... te mai ți ferm și dacă ai cu cine! Nici de medicamente n-am reușit să o conving să se lase!
Când deschidea ușa beciului și-l întâmpina pe Cosmin, strângându-i mâna surâzător, tocmai termina solilocviul, mie nu prea-mi plac regulile așa în general, dar am și eu câteva vorbe care-mi plac și pe care le respect, una ar fi asta: să nu dai șapagă pe gratis dacă nu faci acte de filantropie! Și eu nu-s filantrop din fire.  
*
Dentistul o întreabă pe doamna Aneta dacă preferă să privească televizorul închis sau deschis, apoi fără să-i aștepte răspunsul, îi spune să deschidă gura și-i spune că a luat decizia achiziționării și amplasării televizorului în cabinet în urma lecturii unui roman. Doamna Aneta nu stă mult pe gânduri și, după ce are posibilitatea să-și folosească vocea, îl roagă pe domnul dentist puneți-l pe un post de știri, pe Otvu cel mai bine. Televizorul nu este pornit imediat după enunțarea dorinței, i se cere iar să deschidă gura, și o freză îi zornăie periculos în jurul limbii. Zgomotul îi se dublează în cap de amintirea vocii domnului Ghiță, care, cu mulți ani în urmă, se plimba de nebun prin apartament gesticulând și imitând zgomotul unei bormașini vrrrrr, vrrrrr, vrrrrr, bormașină întreruptă de sunetul unei mașini de poliție în misiune, imitat tot de domnul Ghiță, și de refrenul cap de femeie! cum să vinzi beciu ca să-ți faci copilu polițai!? Își mai amintește și că ea nu polițist a vrut să-l facă prima dată, ci militar, numai că băiatul ei, obosit de atâta învățat pentru examenul de capacitate nu a trecut testele fizice la Liceul Militar, nici a doua oară nu a vrut să-l facă polițist, ci preot, dar băiatul în clasa a 11-a pe atunci, a convins-o că nu-i de capul lui după o repriză zdravănă de plâns și mai ales după ce peste câteva zile a venit beat și plin de vomă pe haine de la un majorat. A tot încercat să-i explice soțului, și asta își amintește acum, că ce crede el, de ce nu a intrat băiatu lor la liceu militar? cum de ce? păi, pentru că alții au dat o atenție, un pliculeț ceva acolo, pe când ei nimic, nici măcar nu s-au dus cu el, să vadă ăia că nu-i picat din lună și că la o adică nu aveau buzunarele cusute.
Freza nu mai zornăie, dentistul o pune pe masă și în sfârșit, doamna Aneta răsuflă ușurată, din capul ei dispare domnul Ghiță vr-vrâind prin apartament, mai apucă să-și spună doar atâta pagubă, un beci, oricum s-a obișnuit și fără, până când telecomanda e ridicată în aer, îndreptată spre televizor și acesta pornește, minune, direct pe Otvu.
Tocmai se termină reclamele și începe intro-ul emisiunii Lazăr Lazarius Live, trei L-uri fac acrobații pe ecran în timp ce o voce răgușită spune din off: Stați cu noi să prindem criminalii în direct!
*
Pe o terasă, aproape de sediul poliției, trei caschete stau în soare pe două banci, așezate la dreapta și la stânga unei mese, în față, pe un bar masiv din lemn tronează un televizor deschis, Lazăr Lazarius le spune bun găsit telespectatorilor și le prezintă, încă nu le prezintă nimic, face o paranteză elogioasă la adresa patronului televiziunii, care se pare că a urcat covârșitor în niște sondaje, în stânga televizorului, trei polițiști suflă în spuma halbelor cu bere din fața lor în așteptarea unui băiat care a fugit undeva în spate să le aducă o umbrelă pentru masă. Din cauza unor probleme care m-au reținut azi în capitală, nu voi urmări personal trupele antitero din orașul, polițiști nu aud numele orașului, pentru că tocmai sunt anunțați de că umbrela a fost găsită și-n cel mai scurt timp se va-ndrepta spre masa lor, Lazăr Lazarius continuă nestingherit, doamnelor și domnilor până vom stabili legătura cu trimisul nostru special de pe teren, care va transmite în direct operațiunea de capturare și lichidare a grupului de crimă organizată care, din informațiile noastre, pe lângă zvonurile că ar face trafic cu carne vie, face tranzacții fictive cu cantități de ordinul tonelor cu carne congelată de miel din Ucraina, țară nemembră a Uniunii Europene, ateptăm telefoanele dumneavoastră! Să ne spuneți ce părere aveți, vom prinde și de această dată traficanții, ce spun traficanți? Criminalii, mai bine spus teroriștii în direct? Doamnelor și domnilor, informațiile noastre colaborate ne dau indicii prețioase că în această afacere sunt implicați importanți oameni politici străini și nu numai, vorbim de o organizație internațională aici. Îi vom prinde sau nu-i vom prinde în direct aceasta este întrebarea, cum am făcut-o și în senzaționala ediție acestei emisiuni de acum trei luni și 5 zile? O sonerie de telefon fix se aude în fundal. Cei trei polițiști sau strâns sub umbra umbrelei și halbele pe jumătate pline se uită la telvizor. Unul dintre ei îi întreabă pe ceilalți, credeți că o să-i prindă? O să-i prindă pe dracu, ce crezi că ăia nu se uită la televizor! Îi răspunde unul dintre ei. Celălalt completează, pe ăla l-o prins că era pană de curent. Râd. Unul dintre ei se-ntreabă în ce localitate se va desfășura acțiunea trupelor antitero. Răspunsul la această întrebare îi este afișat pe ecranul televizorului, scris pe o bandă albastră din colțul dreapta sus, apărută după ce prezentarul s-a salutat cu primul telespectator care a sunat, i-a mulțumit pentru felicitările primite și l-a rugat pe domnul telespectator să aștepte pe fir pentru că părerea lui este importantă, dar trebuie să dea legătura trimisului special, care este pe teren cu mascații care vor sparge ușa unui beci în care se ascunt teroriștii. Ecranul e negru, cu excepția, deja menționatei benzi albastre și a benzii galbene de jos cu știri. Se aud șoapte, câteva chicoteli, pași, o voce care tună scoate-i pe ăștia de-aici, apoi vocea trimisului special, comandantul batalionului de teroriști, mă scuzați, luptători antitero, a ordonat ca toți civilii cu excepția noastră să fie evacuații din beciul și de pe scara blocului, bună ziua doamnelor și domnilor, numele meu este Costel, și vă transmit în direct din acest beci unde-și desfășoară activitatea o importantă organizație infracțională și mafiotă care activează în afara legii de mai mulți ani. După cum puteți observa operațiunea se desfășoară în beznă pentru a nu atrage atenția infractorilor, care, după informațiile primite de la un luptător care a ascultat cu paharul lipit de ușa boxei unde își are sediul organizația, se află înăuntru deoarece se aude muzică.
Cu ochii la ecranul televizorului în continuare negru, cei trei polițiști, mai puțin însetați se-ntreaptă spre bar. Unul dintre ei spune mă, dacă ar spune unde-i am putea merge să vedem de-acolo, poate nu-i așa întuneric, că și dacă ar fi la marginea orașului punem bani de-un taxi și tot mai prindem ceva! Râd. Bine, mă, da dacă întreabă șefu de noi ce facem? Da, mă.
*
După ce au făcut împreună calculele, etimarea cantității de vișinată produsă, cheltuielile cu materia primă, cheltuielile cu îmbutelierea, și cele cu distribuția, suportate în totalitate de nea Ghiță, stabilesc un procent de 30 de procente care-i va reveni lui Cosmin în urma comercializarii la vecini, rude și cunoștințe a produdului alcoolic. Astfel cu un îmbrumut de 1000 de lei pe care i-l va acorda nea Ghiță, urmând a fi restituit la următoarea producție de vișinată Cosmin va putea să-și achiziționeze un laptop pe placul lui Cosmin, pe care merg toate jocurile, sau cum spune nea Ghiță, o sculă ca lumea pe care să-nveți carte să nu te faci și tu polițai ca tată-to. Ambii sunt mulțumiți de afacere și până nea Ghiță pregătește peturile în care vor turna vișinata, Cosmin pune un playlist de pe youtube.
*
Doamna Aneta nu-și mai simte limba și o jumătate din gură. La televizor, Lazăr Lazarius preia legătura de la trimisul special pe teren, în platou lumina e potrivită și prezentatorul se plimbă excitat cu microfonul în mână, domnule mai sunteți, vă rog spuneți repede, ce credeți prindem teroriștii în direct și dacă-i prindem ce credeți că ar trebui să facem cu ei? Să-i închideți într-un beci, domnule Lazarius! Că ne-au furat destul, noi nu mai avem bani nici macăr de pensii și ei se lăfăie pe spinarea noastră! Aveți dreptate domnule, preia inițiativa prezentatorul, vă mulțumesc, o să-i transmit trimisului nostru special pe teren să ia legătura cu forțele de ordine și să le sugereze propunerea dumneavoastră!
Doamna Aneta, nu se mai poate abține, și chiar dacă se teme că-n locul cuvintelor îi va ieși pe gură doar un șuierat însoțit de salivă, îl întreabă pe dentist, credeți că-i prinde? Se prinde se prinde, îi spune acesta, trebuie să mai veniți și săptămâna viitoare, acum imediat sunteți gata.

*
Trimisul special exultă. Forțele au spart ușa, pe ecran se vede doar mult fum. Respirand greu și  îndrerupându-se pentru a trage adânc aer în piept la fiecare trei cuvinte, trimisul anunță telespectatorii că imediat vor putea să-i vadă la față în direct pe infractori, pentru că după toate posibilitățile sunt mai mulți.
Ce zici Cosmine, câți îs? Îl întreabă un coleg de uniformă și bere. Cei trei polițiști s-au întors înapoi la masă și nu întâmplător numele unuia dintre ei e Cosmin, am uitat să menționez și pe domnul Ghiță îl chema Cosmin, dar spre insatifacția lui nimeni nu vroia să-i spună așa, nevastă-sa i-a și explicat odată de ce, cum să-ți spun Cosmin când pot să-ți spun Ghiță. Habar n-am, cel mult trei, hai patru! Da io-s mai curios c-am ce vârste au? Curiozitatea i-a venit după ce prin fum, începeau să se deslușească destul de clar două siluete cam cunoscute lui. Încă nu intrase în panică, știa că taică-su se ocupă cu tot felul de mici învârteli, dar până la a face obiectului unei asemenea acțiuni era totuși cale lungă.
*
Vai, domnule doctor! Doamna Aneta sare din scaun se șterge la gură! E palidă! Apoi se-nroșește brusc, când dentistul se-ntoarce spre ea. Ce s-a-ntâmplat, doamnă? Nimic. Pe ecranul televizorului, puțin lățiți, domnul Ghiță și Cosmin, sunt ținuți cu mâinile la spate, de câte un mascat, trimisul special fâlfâie microfonul prin cadru încercând să-l ducă în apropierea gurilor celor doi, însă tentativele lui sunt îngreunate de intervenția unui braț de mascat care-l dă la o parte din drum. trimisul nu se lasă și-i întreabă, urlând și trecând dintr-o parte-ntralta a cadrului, de ce fura-ți banii poporului teroriștilor, doamnelor și domnilor, aici aveți în fața dumneavoastră, cu siguranță un infractor și un terorist, care va fi și criminal și exploatator de minori, dacă băiatul nu este complice cu bună știință domnelor și domnilor, dar în acest caz aveți în fața dumneavoastră doi infractori în direct, prinși de oamenii legii care nu dorm niciodată, nici în această după masă călduroasă, nu doamnelor și domnilor, ei și-au făcut datoria pentru a vă proteja pe dumneavoastră de acești infractori. Domna Aneta îl informează scurt pe dentist că trebuie să plece, că îi lasă banii pe masă, și-n timp ce iese pe ușă, fără să afle când anume săptămâna viitoare trebuie să se-ntoarcă, adaugă că nu știți niciodată cu cine stați în casă, așa să știți, închide ușa, și spune să vezi numa ce laptop și ce beci și ce vișinată îți torn io pe gât, Ghiță, numa să-ți dea ăia drumu, c-o să te rogi de ei să te ia înapoi. Doamna Aneta, își uită vârta și venele umflate de pe gambe care ar putut fi oricând înainte varice și oasele care-i trosnesc, parcă la fiecare mișcare, și carnea care parcă o durea pe ea la fiecare pas prin apartament de vreo juma de an, și mai că nu zboară coborând în stradă, unde băgându-și două degete în gură șuieră, înspre un taxi, care trecea pe sensul opus. Ei, normal că nu a oprit. Se mai liniștește puțin și o pornește grăbită spre stația de autobus. Sigur, a văzut și Cosmin sau dacă nu l-a sunat cineva. O să rezolve el, să-l văd acuma, ce-o să mai comenteze că l-am făcut polițai, infractoru dracului, doamne iartă-mă, trebuie să trec să cumpăr niște margarină să-i duc o felie ceva că poate-l interoghează ăia până dimineață, dacă nu se grăbește și blegu ălă, no, lasă, că bună o fi și fără margarină, să merg io repejor acasă ca să-l sun pe Cosmin să vorbească să-i dea drumu că chiar terorist nu-i.
*
Cosmin și-a terminat în mare viteză și a doua bere, cu un avans de jumătate de halbă față de colegii lui și se-ndreaptă spre bar cu gândul să-și cumpere o cafea și o sticlă de apă minerală rece, dar se răzgândește după, ce chiar înainte să ajungă în fața barului, își scoate telefonul mobil din buzunar și-l închide, apoi se-ntoarce spre colegii mai iau un rând?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu