uneori de câteva zile
am impresia că trăiesc o neviață
într-o nelume într-o nețară
populată de neoameni
care se neiubesc care nevorbesc
cărora ne-ngheață dorința la capătul căsuței vocale
nebine nepa
miercuri, 3 octombrie 2012
vineri, 28 septembrie 2012
Ştiaţi că... TOTEM!
Azi, fiind o zi mai lejeră, mi-am permis să evedez pentru câteva zeci de minute din redacţie şi să merg, împreună cu Maria, să arunc câteva priviri stăruitoare lucrărilor expuse, în TOTEM-ul de anul acesta la Palatul Culturii, intrarea liberă :D
Cum tanti de la uşă se grăbea, pe la 3 jumate am fost informaţi printr-un strigăt politicos - noi eram în sala de la etaj, doamna la parter în fotoliu probabil, că se grăbeşte, să ne grăbim şi noi, aşa că nu am văzut toate exponatele, dar I'll be back!
Deschizi uşa, în stânga e un fel de paralelipided din lemn, vopsit roşu, tăiat oblic în partea de sus, ca un suport pentru cartea sfântă, carte tăiată în lemn şi ea, deschisă şi scrisă cu rânduri din cuie, fiind bătute la adâncimi diferite, efectul e foarte tare, chiar ai impresia că scrie ceva acolo, dar într-un sistem de scriere uitat sub valuri de pământ. Din păcate, nu era nicio etichetă cu autorul.
Apoi, mi-a atras atenţia o formă aproape cubică din lemn, aruncată parcă, pe un ciot pătrat putrezit şi colţuros, semnat Ioan Pop.
Maxim Dumitraş expune două lucrări circulare din lemn îmbrăcat parţial în foaie metalică, care aduc cu nişte serpi imenşi înnodaţi, primul pare legat în Ochiul, şi m-au dus cu gândul la Jormungand, şarpele gigantic ce înconjoară Pământul, personaj apocaliptic din mitologia scandinavă.
Cum tanti de la uşă se grăbea, pe la 3 jumate am fost informaţi printr-un strigăt politicos - noi eram în sala de la etaj, doamna la parter în fotoliu probabil, că se grăbeşte, să ne grăbim şi noi, aşa că nu am văzut toate exponatele, dar I'll be back!
Deschizi uşa, în stânga e un fel de paralelipided din lemn, vopsit roşu, tăiat oblic în partea de sus, ca un suport pentru cartea sfântă, carte tăiată în lemn şi ea, deschisă şi scrisă cu rânduri din cuie, fiind bătute la adâncimi diferite, efectul e foarte tare, chiar ai impresia că scrie ceva acolo, dar într-un sistem de scriere uitat sub valuri de pământ. Din păcate, nu era nicio etichetă cu autorul.
Apoi, mi-a atras atenţia o formă aproape cubică din lemn, aruncată parcă, pe un ciot pătrat putrezit şi colţuros, semnat Ioan Pop.
Maxim Dumitraş expune două lucrări circulare din lemn îmbrăcat parţial în foaie metalică, care aduc cu nişte serpi imenşi înnodaţi, primul pare legat în Ochiul, şi m-au dus cu gândul la Jormungand, şarpele gigantic ce înconjoară Pământul, personaj apocaliptic din mitologia scandinavă.
miercuri, 12 septembrie 2012
miercuri, 29 august 2012
cocos, dac a fost ceva, plus durere și zen
jimi hendrix-castles made of sand, și-n cep să-m-mi curgă mucii din nas și nu mai pot. Pot, deși vreau, să ascult cântecu ăsta, doar în liniștea mea.... când pot
miercuri, 8 august 2012
a 3-a zi după concediu...
...am stat aproape două săptămâni fără net, prima săptămâna şi fără telefon... şi încă nu-nţeleg ce se mai întâmplă pe-aici, în mare nimic nou, stil vechi... am găsit Olimpiada-n-toi, campionatu de fotbal început - acelaşi cio-cio, băse tot e şi nu e, ponta şi crin - idem... aştept programul rabla pentru România.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)