și Vrăjitorul din Oz la Teatrul Maghiar de Stat Cluj și 1/2 D'ale carnavalului la Teatru Național tot din Cluj, suficient. Bănuiesc că Mona Marian, regizorul spectacolului după textul lui Caragiale, nu e alta decât Mona Chirilă, pe care o știam de la Piațeta montată acu vreo doi ani la Studio, UAT. Ei bine, nu merge, teatru ăla cu măști nu merge pe Caragiale, io nu cred că merge așa zisa comedia del arte trasă de plete, așa că am văzut un spectacol semi-leșinat, c-un Iordache ale cărui replici nu cred că le-nțelegea nici el, sâmburii pe care-i rodea și cojile pe care le scuipa ostentativ... no bine, apoi scenografia de o lipsă de imaginație avangardistă, adică un copil de 5 ani ar fi desenat-o la fel, imagini scenice... mmm poate or fi ieșind câteva la repetiții... poantele erau anunțate cu o juma de oră înainte și patul parcă era citat din Piațeta, nu doar el, și Caragiale era cu siguranță sub pat :))
Buuun, să ne-ntoarcem la autostop!
Nr. 1 : sâmbătă dimineața! după două minute de așteptat în stația de la gară, așteptam un bus până la ieșirea din oraș, scot totuși foaia cu CJ-u și-ntr-un minut mă ia un nene care avea de făcut pe nepusă masă nu știu ce prezentare la nu știu ce produse și în consecință i-ar fi prins bine un mic decont neoficial la carburant :) În Turda a reușit să transporte 4 persoane dintr-o stație de bus în alta :))
aaaa.... și cum să uit că după un ceai cald băut în grabă la Maria... licența vieții deci BCU - nimic epic acolo, în afară de, totuși, întâlnirea cu altă Marie, fostă colegă de clasă în liceu :)
Nr. 2 : sâmbătă noaptea! greu, pe la vreo 1 după 2 ore de stat, oprește ca prin vis un microbus, un tip din Baia Mare care transporta piese auto din Cluj în Mureș Bistrița Brașov etc.
Nr. 3 : duminică noaptea, tot în cluj, tot după vreo 2 ore de stat, de mă durea mâna, oprește un domn, om de afaceri, nu din prima totuși :)) mi-a zis că nu vroia să mă ia, da după aia s-a gândit că și el a făcut stopu... așa că a oprit și eu am băgat sprint pe Feleac și avea scaunu încălzit :) mi-am pus centura și a urmat una dintre cele mai faine autostopuri, tipul are vreo 4 firme, în 3 domenii diferite, s-a apucat serios de afaceri după două căsătorii eșuate, acuzat că munca-i amantă-sa, a zis s-o legitimizeze și acum se-ntorcea fericit de la o prima întâlnire amoroasă și se simțea ca un adolescent! Ca un om care brusc descoperă că nu-i așa amorf cum credea și nici viața așa anostă și că-i fain!
hehe... altfel, între stopuri, a fost tot ce poate fi mai fain :D
marți, 27 martie 2012
miercuri, 21 martie 2012
coffee story(3) broscoiu
Gata! Gata!
Am închis această monstruozitate de calculator zornăitor.Biiinee... nu chiar
acum, că-mi mai fac o cafea, la facultă... nu mai merge să intru cu peste o
jumătate de oră întârziere... nu-i înțeleg pe colegii mei cum de nu resimt
dificultăți de funcționare înainte de amiază... pare-se că nici ei nu mă
privesc cu prea multă-nțelegere când deschid ușa la mijlocul cursului ca
aterizat de pe lună și-l întreb pe prof dacă pot să intru. Îmi mai fac o cafea,
abia am timp să-mi fac inventaru înainte să ies și să pornesc spre lucru.
Așaaa...
mi-am băut cafeaua, deja sunt pe cale să-ntârzâi și la muncă, așadar voi, cu
siguranță, acum, fără nicio altă amânare, voi închide acest calculator. Ei, nu
chiar imediat, că parcă aș mai lăsa winapu deschis până-mi culeg ceva haine
s-arunc pe mine și parcă aș mai da un refresh paginii de facebook. Se-ncarcă
greu. Mă aplec ca un boșorog cu hernie și dureri de spate și toate apăsările...
bine, răscolesc grămada de haine curate + murdare de la poalele patului în
căutarea unora care să nu pută și să-mi convină azi. Piesa e gata, da-ncepe
alta, pagina de facebook s-a-ncărcat, dar mai bine așteptam 20-30 de minute
până să ajung la lucru.
O colegă a
postat o poză... dintr-alea de-ți vine să dai like, eventual să și comentezi
dacă te simți haios la respectiva oră... un grup... elitele nu știu ce și nu
știu cui... poză de-aia ce-o pui pe facebook de-amuzament ori de creșterea respectului
de sine... în stânga un amic înalt iese în evidență și-mi amintește că-i datorez
ceva bani... tristețea vine din faptul că-s puțini, iar eu am și mai puțini.
Tot e bine,
îmi spun, între timp trăsesem hainele de ieșit afară pe mine, măcar o să încui
broasca pentru datorii și-o să las cheia acasă. Închid în sfârșit calculatorul
și sunt aproape gata de ieșire.
Mai rămâne
doar să văd ce broaște las deschise, pe care le-ncui și ce chei iau cu mine.
Analiza
situației se dovedește simplă, eu, Vasile Georgescu, nu preconizez mari
evenimente pentru ziua în curs.
Important
pentru întocmirea cât mai eficientă a legăturii de chei e să anticipezi pe de o
parte cu cine te vei întâlni azi, pe de altă parte ce speri de la cei cu care
te întâlnești și-n plus cu cine ai mai spera, visa , dori să te-ntâlnești și
ce-ai vrea să se dezvolte din dorințele astea.
marți, 20 martie 2012
Neata prânz, duminică a fost ziua mea mondială a pantalonilor scurți etcetera
ei, că m-am trezit totuși la 8 azi și ieri înainte de 7 și duminică foarte târziu, daaaar duminică m-am dus în pantaloni scurți la lucru și nu doar că m-am dus, dar am și venit acasă seara pe la 9 în aceași pantaloni scurți.
programul de matinalizare continuă, succesele scontate nu se adeveresc întocmai, dar continuă :D
sunt în balcon, cu picioarele ușor înghețate, la mine soarele ajunge abia după-masa și atunci sunt la redacție, unde efectul primăverii e limitat :) și mă gândesc cum naiba să mai găsesc o sursă de bani, neîncetând să mă mir, cum naiba înainte să lucrez stăteam mai bine cu banii. m-am uitat peste năpârlire și-mi ziceam o da, acum nici nu-ți mai permiți să scrii, apoi îmi dau seama, așa cu o rațiune rece pusă-n funcțiune de de un copac care se-nalță-ntre blocuri cu toate frunzele arămii pe el și de oboseala pe care o resimt tot mai des și de entuziasmul care ține tot mai puțin, că ăsta ar fi cel mai micuț impediment.
plus că și trezindu-mă devreme, adesea timpul dintre lucrurile pe care le fac până să pornesc spre redacție, tinde spre o pondere prea covârșitoare
altfel mă bucur... vine vremea de pantaloni scurți și tricou, de autostopat... vine și pompa și aer în roțile biței lui elvis și seara pe poclos sau aiurea... mi-am comandat și o carte pe net... încerc să mai reduc din cafea cu ceai negru... mai dau pe la facultă sau încerc :)) licența avansează încet în capul meu, că-n fișier/folder nu țin minte să se fii produs vreun eveniment notabil, da no... cu pace bună s-o face și aia... mi-e dor, da slavă domnului este mijloace de comunicare accesibile :))
etcetera
programul de matinalizare continuă, succesele scontate nu se adeveresc întocmai, dar continuă :D
sunt în balcon, cu picioarele ușor înghețate, la mine soarele ajunge abia după-masa și atunci sunt la redacție, unde efectul primăverii e limitat :) și mă gândesc cum naiba să mai găsesc o sursă de bani, neîncetând să mă mir, cum naiba înainte să lucrez stăteam mai bine cu banii. m-am uitat peste năpârlire și-mi ziceam o da, acum nici nu-ți mai permiți să scrii, apoi îmi dau seama, așa cu o rațiune rece pusă-n funcțiune de de un copac care se-nalță-ntre blocuri cu toate frunzele arămii pe el și de oboseala pe care o resimt tot mai des și de entuziasmul care ține tot mai puțin, că ăsta ar fi cel mai micuț impediment.
plus că și trezindu-mă devreme, adesea timpul dintre lucrurile pe care le fac până să pornesc spre redacție, tinde spre o pondere prea covârșitoare
altfel mă bucur... vine vremea de pantaloni scurți și tricou, de autostopat... vine și pompa și aer în roțile biței lui elvis și seara pe poclos sau aiurea... mi-am comandat și o carte pe net... încerc să mai reduc din cafea cu ceai negru... mai dau pe la facultă sau încerc :)) licența avansează încet în capul meu, că-n fișier/folder nu țin minte să se fii produs vreun eveniment notabil, da no... cu pace bună s-o face și aia... mi-e dor, da slavă domnului este mijloace de comunicare accesibile :))
etcetera
vineri, 16 martie 2012
coffee story(2): Antitero
Dimineață
târzie, primăvară târzie, domnul Ghiță la cei 70 și plus-minus ani ai săi,
spune că se află în zorii târzii ai vieții, depinde și de cum se simte la
momentul rostirii, alteori spune că-i la amurgul tinereții, dar de cele mai
multe ori se plânge că n-are ce face.
O zi de miercuri, la fel ca orice altă zi a săptămânii
pentru nea Ghiță, cum îi spun vecinii de boxă din beciul blocului, sau domnul
Ghiță cum îi spun ceilalți vecini de pe scară și tot restul celorlați oameni
decând e pensionar, cu excepția copiilor din bloc pe care i-a învățat să-i
spună bade Ghiță.
Domnul Ghiță e un cetățean foarte activ, abil și descurcăreț
de felul lui. Dimineața se trezește la 5 fix fără ceas, bea o cafeluță scurtă,
își întinde puțin ghioamb ele, dând o fugă până în beci, înainte să se
trezească soția sa Aneta, alintată Anișor de mult prea-iubitorul domn Ghiță.
Alte lucruri remarcabile la dânsul, pe lângă deja remarcată vitaliate, sunt
spiritul anteprenorial, spirit acuns și ținut bine sub păvază de cunoștința
nevestei, din grijă și iubire - ne de-alta, și abilitatea de a se adapta
oricărui regim politic, legislativ sau economic - vorba lui: fie criza cât de
rea, de-ți mere mintea, nici jăbu gol nu-ți stă! Metoda lui e simplă și se pare
că e aplicată pe o scară mai largă decât a unui bloc cu patru etaje, dictonu-n
afaceri al domnului Ghiță, fiind: fă pe prostu și vezi-ți de treaba ta!
Günter Grass nu știa să se dea pe bicicletă
și asta i-a salvat viața :))
Citesc Decojind ceapa, autobiografia lui Gunter Grass și venind cam frânt de la redacție, fără mult chef rămas pentru alte activități, îmi fac o cafea cu muuult lapte și mă pun să mai întorc câteva pagini. Cartea e și savuroasă și instructivă și mi-era dor de G.G. ce mai :), iar secvența cu țoagla mi-a refăcut ziua :D
La sfârșitul celui de-al 2-lea WW, Grass înrolat inițial voluntar în armata germană (pe la vreo 15-16 ani), fără mare entuziasm, urmează trupele ca membru component în retragerea lor strategică împinse de ruși înspre în jurul Berlinului. Stai că oboseala vorbește și mai bine apelez puțin la volum.
brb
La sfârșitul celui de-al 2-lea WW, Grass înrolat inițial voluntar în armata germană (pe la vreo 15-16 ani), fără mare entuziasm, urmează trupele ca membru component în retragerea lor strategică împinse de ruși înspre în jurul Berlinului. Stai că oboseala vorbește și mai bine apelez puțin la volum.
brb
joi, 8 martie 2012
super recenzie pentru 2 cuvinte :D
: Mulatu Astatke
marți, 6 martie 2012
Clinica (de Adrian Lustig, Teatrul Studio) - mai bine nebun decât mort
Noua premieră a anului II de master, secţia română, de la UAT, Clinica, e o comedie cu nebuni pentru oameni normali. Poantele nu sunt cele mai subtile, dar calitatea umorului din textul lui Adrian Lustig nu suferă. Până la urmă tuşa groasă nu face decât să scoată mai bine în evidenţă ce era de scos.
O Clinică Americană în România, cu un personal restrâns: directorul, medicul psihiatru, bucătăreasa (care ocupă şi toate celelalte posturi pentru personal necalificat din organigramă), un pacient de la un ONG pentru actorii care nu l-au jucat niciodată pe Hamlet şi un pacient, fost boxer, de la un ONG pentru sinucigaşii rataţi. Pentru ca să se stabilească pe de o parte un oarecare echilibru: trei angajaţi, trei clienţi şi pe de altă parte să intervină un factor nou conflictual în poveste, în Clinică tocmai se internează un fost bancher, pus sub urmărire penală pentru că-i plăcea prea mult jobul său, adică să dea credite.
A... de menţionat şi bustul lui Freud din curtea clinicii.
Paul Dragobete şi Narcis Pasăre, actorul şi pugilistul, interpretaţi de Eugen Neag şi de Alin Stanciu, sunt personaje aruncate de rotaţia inertică a societăţii la periferia existenţei, în acelaşi loc ajunge şi bancherul Crinu Săndoi (George Sfîrăială), deşi înainte era plasat destul de sus în piramida socială. Bancherul iniţial ajuns în clinică pentru a se salva de la închisoare, sfârşeşte prin ai salva pe ceilalţi de clinică (pe toţi :D).
:)) Pare a fi trimisul involuntar al unor zei meschini şi scârboşi, care sunt inseraţi în spectacol într-o scenă de sex virtual: Violeta Drăghici, psihiatrul, se ocupă din biroul clinicii de libidoul unui demnitar.
Una peste alta Clinica-i un spectacol care nu m-a enervat, nu m-a plictisit, am râs şi cam atât.
O Clinică Americană în România, cu un personal restrâns: directorul, medicul psihiatru, bucătăreasa (care ocupă şi toate celelalte posturi pentru personal necalificat din organigramă), un pacient de la un ONG pentru actorii care nu l-au jucat niciodată pe Hamlet şi un pacient, fost boxer, de la un ONG pentru sinucigaşii rataţi. Pentru ca să se stabilească pe de o parte un oarecare echilibru: trei angajaţi, trei clienţi şi pe de altă parte să intervină un factor nou conflictual în poveste, în Clinică tocmai se internează un fost bancher, pus sub urmărire penală pentru că-i plăcea prea mult jobul său, adică să dea credite.
A... de menţionat şi bustul lui Freud din curtea clinicii.
Paul Dragobete şi Narcis Pasăre, actorul şi pugilistul, interpretaţi de Eugen Neag şi de Alin Stanciu, sunt personaje aruncate de rotaţia inertică a societăţii la periferia existenţei, în acelaşi loc ajunge şi bancherul Crinu Săndoi (George Sfîrăială), deşi înainte era plasat destul de sus în piramida socială. Bancherul iniţial ajuns în clinică pentru a se salva de la închisoare, sfârşeşte prin ai salva pe ceilalţi de clinică (pe toţi :D).
:)) Pare a fi trimisul involuntar al unor zei meschini şi scârboşi, care sunt inseraţi în spectacol într-o scenă de sex virtual: Violeta Drăghici, psihiatrul, se ocupă din biroul clinicii de libidoul unui demnitar.
Una peste alta Clinica-i un spectacol care nu m-a enervat, nu m-a plictisit, am râs şi cam atât.
luni, 5 martie 2012
o săptămână pe-o poză
duminică seara până pe ora 9 jumate aş fi putut afirma: no, asta o fost o săptămâna, în urma căreia pot să fiu mândru de mine!
M-am trezit în fiecare zi devreme, 7-7 jumate, am folosit în general în mod util timpul câştigat, am fost pe la facultă, am ajuns chiar şi la un curs de la ora 8, am citit, nu satisfăcător de mult, am scris, nici asta cât şi cum îmi propusesem, vinerea lungă a trecut mai lejer decât altele, a venit Maria (artificii, înaripate şi primăvară dezlănţuită în creieraşul şi trupul meu), sâmbătă a venit Andrei în oraş - una peste alta o săptămână chiar bună care se termina plăcut.
pregătit, cu planuri amplificate, să-ncep noua săptămână, azi aveam degând să merg pe 8 la facultate, până primesc un sms şi un răspuns pe mail - văzute tardiv, că mi se descărcase telefonul, iar mailul nu l-am verificat, am făcut o gafă.(contactul cu sms-ul şi mail-ul s-a produs ieri pe 11:20)
Şi aşa povestea continuă cu mine ridicat din pat, azi, abia la 11 şi cu disponibilitatea de alunecare în stări improprii entuziasmului reactualizată de o boacănă făcută în vreo 5 secunde şi ne-observată, cu toate că am verificat - futu-i!
M-am trezit în fiecare zi devreme, 7-7 jumate, am folosit în general în mod util timpul câştigat, am fost pe la facultă, am ajuns chiar şi la un curs de la ora 8, am citit, nu satisfăcător de mult, am scris, nici asta cât şi cum îmi propusesem, vinerea lungă a trecut mai lejer decât altele, a venit Maria (artificii, înaripate şi primăvară dezlănţuită în creieraşul şi trupul meu), sâmbătă a venit Andrei în oraş - una peste alta o săptămână chiar bună care se termina plăcut.
pregătit, cu planuri amplificate, să-ncep noua săptămână, azi aveam degând să merg pe 8 la facultate, până primesc un sms şi un răspuns pe mail - văzute tardiv, că mi se descărcase telefonul, iar mailul nu l-am verificat, am făcut o gafă.(contactul cu sms-ul şi mail-ul s-a produs ieri pe 11:20)
Şi aşa povestea continuă cu mine ridicat din pat, azi, abia la 11 şi cu disponibilitatea de alunecare în stări improprii entuziasmului reactualizată de o boacănă făcută în vreo 5 secunde şi ne-observată, cu toate că am verificat - futu-i!
vineri, 2 martie 2012
care criză economică, frăţică? în ţărişoară investiţiile bubuie
Azi, la o cafea, cu un domn considerabil mai în etate şi mai înţelept decât mine, fără să fiu prea surprins, am aflat următoarele minuni preconizate a se întâmpla prin judeţul Mureş:
În tânărul burg Sărmaşu se vor investi vreo 8 miliarde de lei vechi pentru un parc, prevăzut cu 33 de bănci, 3 WC-uri ecologice, 1 bucată podium de lemn 25 de metrii pătraţi pentru discuţii etc.
În Zau de Câmpie - parc de vreo 3 miliarde jumate.
În Corunca şi-n încă o localitate se vor construi 2 capele, cost: 3,5 miliarde lei vechi/bucată.
Şi dacă se-ntreabă cineva cât poate dura montarea unui metru de conductă de apă, răspunsul este: chiar şi o(1) oră (pe hârtie/proiect).
Deeeci... bineînţeles aceste investiţii sunt făcute cu mult cap şi multă grijă pentru nevoile cetăţeanului, sănătatea locuitorilor Sărmaşului va fi mult ameliorată după darea în folosinţă a parcului, astfel pensionarii vor putea să se bucure de natură şi în mijlocul acestei metropole mureşene, iar WC-urile ecologice, pe lângă faptul că sunt ecologice, îi vor scuti de stresul urinării pe garduri străine şi de ingurgitarea de medicamente din import, dacă nu v-aţi prins încă, programul ministerului turismului a fost creat în concordanţă cu restructurările din sistemul de sănătate şi cu noile tactici şi proceduri europene, iar banii sunt investiţi cu inteligenţă în prevenţie :) De asemenea, chiar dacă scepticismul îşi poate spune cuvântul, podiumul/platforma de lemn pentru discuţii se va dovedi foarte utilă studenţilor sărmăşeni în cazul în care vor fi proteste pe timpul verii, în felul acesta studenţii nerestanţieri nu vor fi nevoiţi să se deplaseze în centrele universitare pentru a protesta.
Aşadar, până la incriminarea prostiei, investiţiile de felul ăsta vor continua nestingherite şi dacă, doamne fereşte, se vor epuiza spaţiile pentru parcuri, nu trebuie să ne facem griji, conducători avem, soluţii există şi ei le vor găsi!
A... ieri, mi-a zis Maria că la faculta de medicină din Cluj, din cauza unor neînţelegeri între profi, există două catedre pentru o singură materie, se fac două cursuri şi se dă un singur examen.
În tânărul burg Sărmaşu se vor investi vreo 8 miliarde de lei vechi pentru un parc, prevăzut cu 33 de bănci, 3 WC-uri ecologice, 1 bucată podium de lemn 25 de metrii pătraţi pentru discuţii etc.
În Zau de Câmpie - parc de vreo 3 miliarde jumate.
În Corunca şi-n încă o localitate se vor construi 2 capele, cost: 3,5 miliarde lei vechi/bucată.
Şi dacă se-ntreabă cineva cât poate dura montarea unui metru de conductă de apă, răspunsul este: chiar şi o(1) oră (pe hârtie/proiect).
Deeeci... bineînţeles aceste investiţii sunt făcute cu mult cap şi multă grijă pentru nevoile cetăţeanului, sănătatea locuitorilor Sărmaşului va fi mult ameliorată după darea în folosinţă a parcului, astfel pensionarii vor putea să se bucure de natură şi în mijlocul acestei metropole mureşene, iar WC-urile ecologice, pe lângă faptul că sunt ecologice, îi vor scuti de stresul urinării pe garduri străine şi de ingurgitarea de medicamente din import, dacă nu v-aţi prins încă, programul ministerului turismului a fost creat în concordanţă cu restructurările din sistemul de sănătate şi cu noile tactici şi proceduri europene, iar banii sunt investiţi cu inteligenţă în prevenţie :) De asemenea, chiar dacă scepticismul îşi poate spune cuvântul, podiumul/platforma de lemn pentru discuţii se va dovedi foarte utilă studenţilor sărmăşeni în cazul în care vor fi proteste pe timpul verii, în felul acesta studenţii nerestanţieri nu vor fi nevoiţi să se deplaseze în centrele universitare pentru a protesta.
Aşadar, până la incriminarea prostiei, investiţiile de felul ăsta vor continua nestingherite şi dacă, doamne fereşte, se vor epuiza spaţiile pentru parcuri, nu trebuie să ne facem griji, conducători avem, soluţii există şi ei le vor găsi!
A... ieri, mi-a zis Maria că la faculta de medicină din Cluj, din cauza unor neînţelegeri între profi, există două catedre pentru o singură materie, se fac două cursuri şi se dă un singur examen.
joi, 1 martie 2012
fotoreportaj din vremuri în care la papiu se mai făcea şcoală
sau efectul BAC-ului asupra unei părţi din cetăţenii clasei a 12-a A în anul 2008
conform declaraţiei fotografului oficial al acestor evenimente, care, să nu uităm, s-a ocupat şi de arhivarea documentelor, fenomenul a avut loc în jurul prânzului.
Fotograf şi arhivar: Strete Marin
Artist grafic: Bogdan Cristea
conform declaraţiei fotografului oficial al acestor evenimente, care, să nu uităm, s-a ocupat şi de arhivarea documentelor, fenomenul a avut loc în jurul prânzului.
 |
| Diana |
 |
| Mane/Strete |
 |
| io/Vali |
 |
| Bogdi |
 |
| Adiţa |
 |
| tot Bogdi |
 |
| idem |
 |
| Bianca |
 |
| Alin |
 |
| Mirona/diriga |
Fotograf şi arhivar: Strete Marin
Artist grafic: Bogdan Cristea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)