un fel de manifest

*tâmpenie preliminară*

mă dizolv!
nu există dionisiac sau apolinic. există dionisiac şi apolinic. sunt un cuplu. interdependenţă.
după beţie urmează mahmureală. nu există beţie continuă. o poţi prelungi, poţi doar prelungi beţia. mahmureala vine, va veni!
cum a fost? poate în sfârşit vei fi şi tu fericit! îmi spune.
fain. superb. mirobolant. da de ce naiba, neapărat fericit?

nu ţin neapărat să vă dezamăgesc, dar dacă pur şi simplu nu-mi doresc să fiu fericit!? o posibilitate şi asta. apoi toată lumea vrea să fie fericită, ce motiv aş mai avea să fiu şi eu, ce motiv aş putea să invoc pentru a o căpăta, când sunt atăţi doritori la rând înaintea mea!
şi oricum dacă voi o vreţi pe asta, eu o să o vreau (aproape întotdeauna) pe cealaltă!

*altă tâmpenie*

nu prea am chef să mi se spună chestii care mi le-am spus şi eu, cu mai multă răutate şi chiar violenţă uneori şi nu doar că mi le-am spus dar mi-am futut creierii cu ele o bucată bună. presupun că fără rezultat, alt rezultat decât futaiu sinapsal.
şi n-am chef să le aud pe un ton ironic, cel puţin azi nu, ce ar trebui să subînţeleagă inteligenţă. nu contest înteligenţa, dar uite pur şi simplu azi nu am de gând să fac altceva decât să visez.
şi aste manifestări ironice, deşi sunt convins că pornes doar cu intenţii bune, doar mă zgârie superficial şi alt efect în afară de acela de a mă enerva nu au. punct.
nu o să fiu mai bun sau mai rău, mai idiot sau mai ambiţios, nici mai bine sau mai prost dispus, nici mai vesel nici mai trist doar pentru că mi se spune, sau mi se sugerează, eu sunt aici şi acum atât. punct.


încă o chestie, că deşi n-am menţionat de aici pornisem:

nu sunt un producător de cărţi. punct.

vreau doar să fiu un producător de întrebări. consecinţă a ceea ce scriu. şi dacă un ins citeşte vreo chestie scrisă de mine fără să i se închege în căpăţână măcar vreo întrebare, apoi atunci există doar 2 variante:
1. chestia e scrisă prost
2. insu' ia de bun tot ce spun eu.

14

trandafiri dăruiţi unei bălţi

un om cu o plasă albă
de plastic în mână
în care şi-ar putea căra
sufletul

canale care există doar noaptea

a căuta într-o noapte ploioasă
pe nimeni

13

vreau să aud noaptea ţipând
să-i prind trupul întins spasmotic
cu un braţ să-i smulg coastele
cu alt braţ să-i prind ţiptele extatice

să văd chestii cu ochii închişi
să-mi proiectez în pleoape
noaptea murind

11

îmi întind braţele
prin deshizătura privirii
le bag în tine
scormonesc
cu braţele până la cot
în ochii tăi
cred că uitasem ceva
mi-a scăpat
când cu priviri
îţi mestecam măruntaiele
ceva albastru
ca o floare nedigerată
ce? nu ştiu

12

eu sunt victima lui sisif
omul din partea nevăzută a muntelui
în care se izbesc bolovanii