he he ieri m-am întalnit c-un hoţ din buzunare neinspirat :))

Urc în busu nr. 5, gară-liceul de artă.
Ori din Dâmbu ori de la Miu urcă în bus şi se aşează lângă mine un tipic hoţ de buzunare, na îi mai lipsea doar legitimaţia de la Serviciul de colectare a bancnotelor şi/sau portofelelor din buzunarele călătorilor cu mijlocae de transport în comun.
MĂ fac că mă uit pe geam şi aştept să treacă la acţiune. Bine, de fapt eram mai mult curios dacă o să întreprindă ceva sau nu. Mă, totuşi, poate că n-ar trebui să mă gândesc la chestia asta, acum aspectul fizic şi outfitul nu presupun automat că tipul ăsta e un hoţ..., îmi spun.
Hopa!... stă cu măinile încrucişate, iar pe sub cot, degetele mâini lui stângi pătrund în buzunarul gecii mele. Îl împing/ ÎI dau un ghiont, îi spun Auzi... şi atât. Îşi retrage degetele.
Bine, n-aveam niciun stres că oricum n-avea ce să-mi fure. În buzunarul pe care încercase să-l sondeze aveam doar opisul/tabelul cu adresele de la recensământ şi un ambalaj de la un baton Kinder maxi :)
După ce opreşte bus în centru îi spun: Auzi, cred că poţi să cobori aici! Repet. Cred că poţi să cobori aici!
Coboară.

reggae moning

"i wana love and treat you right"

neaţa prânz :)

ei nu că m-ai trezit şi m-am trezit şi m-am sculat
şi ascult bob marley şi se pare că-ncerc să scriu ceva
şi sunt într-o relaţie şi e fain

ei da vroiam ceva care să-mi ocupe doar timpul
nu şi capul
acum mă privesc surprins cu capul plin înfăşurat
şi asta nu mă încurcă deloc
îmi doresc doar să-mi ocupi mai mult timp

flash - flashuri - profa de română liceu ciocnirea cărtă tutluci andrei v.

ha ha hai să ne luăm fixuri să tragem de fir
şi să aducem oraşele fereastră în fereastră
bine s-ar putea să dureze ceva
da cred că ne-am mişca mai eficient decât
constructorii autostrăzii transilvania

girl i want to make you sweat
sweat 'till you can't sweat no more,
and if you cry out
i'm gonna push it sum more-ore-ore

pfuuuuuuuu şi acu partea cu înjurăturile:
futui apraşteu mă-sii de recensământ
şi călca-şi-ar cu reciprocitate şi colegialitate
coaiele pe scările institutului naţional de statistică
toţi politicienii şi (de)formatorii de opinii
care au reuşit să transforme o chestie normală civilizată
într-un mare căcat -
cu dedicaţie specială domnului avocat Ciprian Dobre
, marea speranţă a politicii mureşene, ale cărui elucubraţii referitoare
la nedeclararea cnpului pulii am avut deosebita onoare
să le aranjez în paginile cotidianului

probabil despre recensământ mai multe (înjurături)
mai încolo deocamdată tre să-mi spăl chica
şi apoi să pornesc la cutreierat în vederea recuperării
cnpurilor nedeclarate morţii mă-sii!

no gata pa şi pusy!

ps: don't worry be happy

2 episoade Camil Petrescu din jurnalul lui Sebastian

"Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu Ralea şi Armand într-o chestiune capitală. Are anume intenţia să plece de la Teatrul Naţional pentru a prelua conducerea operaţiilor tehnice de apărare antiaeriană. E convins că singur el poate să ne salveze de la un dezastru. A refuzat să-mi destăinuiască planurile lui - dar e decis să i le expună primului-ministru, sau poate chiar Regelui. Mi-a spus asemeni că are legături strânse cu statul major al Corpului II şi că, dacă vom face război în Dobrogea, operaţiile vor fi conduse după indicaţiile lui.
Îl ascult şi nu ştiu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbucnesc în râs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun. Şi rămâne, în sfârşit - peste toate astea - posibilitatea, mai amuzantă decât toate, să aibă dreptate..." (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - marţi 05.09.1939)

"Ce e important în România, astăzi, vineri 28 martie 1941, este că evreilor li se iau casele.(...)
Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una din casele luate de la evrei.
- Mie nu mi se dă niciodată nimic - spune el descurajat.
- Ei bine, de astă dată - răspund eu - chiar dacă ţi s-ar da, sunt convins că nici n-ai primi!
- Să nu primesc? De ce să nu primesc?
Vorbea cu atâta linişte, încât am înţeles nu numai că nu vedea nici un motiv să nu-şi însuşească o casă care nu+i aparţine, confiscată de la un evreu, dar că aşteaptă să i se dea o asemenea casă, şi că va fi pentru el o deziluzie dacă nu i se va da. " (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - vineri 28.03.1941)

follow your.. what?!

eu ştiu, cel puţin în ceea ce mă priveşte, dar nu prea reuşesc.

avem cu toţii? avem! nu?
încă mi se pare normal să cred că avem fiecare un mic/mare vis, o mică/mare proiecţie a noastră în cândva care uneori funcţionează ca un scut, ca un cuţit răsucit, ca un sac de box, ca o oaie neagră, ca un vis, ca un ac în fân, ca un coşmar, ca o picătură din tavanul subsolului, ca o plapumă caldă, ca o avalanşă de bolovani, ca mâine ca ieri ca azi

vocaţia, visul, talentul, bla bla-ul, etceteraul - micuţul nostru pentru care spunem că facem sacrificii, vai! tulai!, pentru care transformăm fiecare neplăcere recurentă şi neglijabilă altfel într-un mare obstacol, pentru care nu facem nimic făcând altceva exclusiv pentru pita silnică - da da acel ceva pentru care, dacă nu avem norocul să ne şi hrănească în timp util, ne rugăm să avem mai mult timp şi inspiraţie poate, şi când avem timpul ne întrebăm cine ne-a păpat cheful, da da acel ceva pentru care încă mai există bau bau :)

nebunia admirabilă a fiecăruia, aia fără de care spunem că nu mai suntem noi, tot aia care se duce dracului la fiecare intrerupere, la fiecare scurtcircuit, aia care te face să te gândeşti cu nesaţ şi disperare la ratare, aia care te ridică pe culmile neputincioase ale unui ego supra-apreciat...
aia care te face să spui, bag pula! îs prost
aia care te face să spui, bag pula-n toţi! îs cel mai tare

acolo unde nu laşi pe nimeni, acolo unde ştii că va intra toată lumea, fie cu bilet sau fără

? cine urmăreşte pe ce ? ce urmăreşte pe cine? (*urmează)

evadez

mi-a fost chiar foarte frică

aşa deci recunoşti ai sau ar putea spune

a doua zi când mă trezesc şi-mi dau seama

că-s încuiat în apartament

şi nici nu i-au în calcul disconfortul produs

când văd colţul tavanului ca cel mai depărat punct vizibil

dacă vreau să ajung la examen

cobor din pat acum

soră-mea nu o să se ceară de la şcoală

la ora asta să-mi deschidă uşa

atunci mai stau

acopăr cu cearşaful boţit 

pata ca o limbă umflată de rumegătoare

de ciocolată de lângă perină

şi aştept filmuleţe – vin

primul – cineva o să plece ori

se va-ntoarce - un mic chef

de o să ne vedem mai încolo

derulat rapid o strâng în braţe

întinsă cu spatele la mine

patu-i plin de post-chefuitori

o să pleci o să pleci

bucle sutien parcă-i simt pielea

picioarelor lângă pielea picioarelor mele

nu o să ne luăm acum rămasul bun

mă trezesc tocmai a început examenul

mă-ntorc pe partea stângă

flash – o mătuşă dintr-o proză de cosaşu

îi spune să nu doarmă pe partea stângă

presiune probleme cardiace şi alte alte alea

rămân pe umărul stâng de probleme cordiacee

nu mai am nervi – filmuleţe – next

iarnă moale zăpadă multă ca o mocirlă albastră

eu un dâmb sar cu placă şi cad

placă improvizată dintr-o bucată de placaj

cu ajutorul unor mâini ale căror capete

nu încap în cadru îmi prind iar picioarele

în nişte sfori bătute în cuie

şi doar cu ajutorul unor flexiuni

cobor pe o uliţă

mă trezesc cât de real

cum simţeam senzaţia aceea de neputinţă

după ce am căzut

cât de stânjenitoare au fost mâinile care m-au pus pe picioare

plăci am mai văzut

una sub picioare mai ales cu zăpadă sub ea

n-am avut niciodată

mă ridic din pat a trecut abia o jumătate de oră

de când a început examenu

pe masă în bucătărie doar două ţigări

aştept să iasă în pauză şi o sun pe soră-mea

telefon închis îi sun o colegă nu răspune

ce fac

stau aştept pauza următoare

intru pe net repornesc winampu

care se blochează de fiecare dată când ajunge

la duke elinghton

flash – scrie asta

se trezeşte coboară din pat

ce faci

mă duc să ud găinile şi cocoşul

dragă nu se udă dimineaţa

că li se-nmoaie picioarele

numai peştii se udă dimineaţa şi seara

ştii doar

iubitule tu nu le-ai udat ieri

şi a fost rândul tău

am uitat dar gâinile şi cocoşul se udă la prânz

iubitule tu nu ştii cât e ceasul

pauza următoare - sun nu răspunde

nici ea nici colega ei telefoane închise

cheia mea e la un prieten în alt cartier

l-am apelat mai devreme

mă sună dacă-ţi trebuie cheia hai după ea

bine o să vin după ce descui uşa

închid

singura soluţie ca să ajung în timp util la lucru

a rămas un salt de pe balcon

mă pregătesc baie haine ghiozdanu-n spate

la intrarea blocului din faţă două babe

fumez ultima ţigară

babele pleacă ies în balcon

mă urc cu picioarele pe marginea de beton

jos pământul pare moale

voi sări între cei trei lilieci

am impresia că dacă sar mai departe

voi ateriza mai în siguranţă

iese un vecin din bloc

pfu sper că nu m-a văzut

de vizavi un copil trage perdeaua

du-te din geam că mă grăbesc

mai la dreapta un copil şi mai mic

într-un geam şi mai mare

cu o sfoară dublă plină de rufe

sub pervaz – se-norează

maică-sa apare în geam şi strânge rufele

grăbeşte-te şi închide ferestrele şi trage perdeaua

că trebuie să plec

după ce însfârşit trage perdeaua

mă urc iar pe marginea balconului

stau ghemuit cu picioarele pe balustradă

şi cu ghiozdanu în spate

vine cineva pe alee

pfu – dar opriţi-vă

îmi dau jos ghiozdanu

parcă începe să picure

mă urc iar nu pot să sar dacă stau ghemuit

mă ridic în picioare

îmi tremură genunchii mi se pare mult până jos

când îmi depărtez braţele şi mă pregătesc să sar

îmi spun sari şi gata nu te mai gândi

liliacul cel mai înalt e mai scund decât mine

cu cel puţin o dată şi jumătate

înălţimea mea

sari şi gata

depărtez braţele

când eram în şcoala primară săream din pod

ce naiba

depărtez iar braţele

în piept gol aerul care-mi ajunge-n gură

şi-n nas se rarefiază

văd picioare rupte

bag pula n-am cum să sar

mai bine sun la lucru şi le spun că –

îmi amintesc cum deschideam lacătele în generală

pornesc prin apartament să caut ace

găsesc doar o agrafă mov

şi o cordeluţă subţire ambele din metal

îndrept agrafa o bag în ială

apăs şi cu capătul cordeluţei

încerc să o învârt

nu merge scot agrafa o bag iar

şi mă concentrez bănuiesc că trebuie

apăsată bine pe toată lungimea ei

uau – se mişcă bag capătul cordeluţei

în partea de sus a orificiului

şi-nvârt

uşa e deschisă

îmi iau ghiozdanu o cheie întâmplătoare

în mână şi-ncerc să-ncui uşa înapoi

nu reuşesc îmi tremură mâinile

proprietarii stau în apartamentul vecin

şi de ce nu s-ar uita chiar acum prin vizor

bag cheia cât intră în ială

mă fac că-ncui mă fac că-ncerc uşa

şi plec