sâmbătă, 31 decembrie 2011

către un an mai fain!!!



altfel pentru o acomodare mai lejeră cu orice criză medicul domestic vă recomandă să iubiţi de vreo 2 ori pe zi :)

miercuri, 21 decembrie 2011

pregătiţi-vă de lupta cu ceorofleaca!

futu-i carapacea ei de zăpadă şi de temperatură scăzută!
no acuma du-te şi fă poze la piaţa înbăltită a teatrului! o să iasă o mare ceorofleacă! să-mi bag tubu de pastă de usturoi în urechile acului!

oricum şi ăştia cu încălzirea globală îs nişte ciumpalaci de dezinformatori şi de mincinoşi, io o tot aştept, ăştia o tot anunţă, da frigu-şi vede de treaba lui!

oricum sper că peste căţiva ani o să corespondez dintr-o ţară mai caldă :D

marți, 20 decembrie 2011

După campania de afişaj urban NU autorităţile municipiului pregătesc o nouă campanie în zona pieţei teatrului

astfel, în jurul pieţei teatrului, se vor întinde afişe portocalii, pe care va scrie cu litere majuscule negre de 2 metri:

PERICOL DE ÎNEC!

şi

SCĂLDATUL INTERZIS!

iar sub advertismente, cu litere de 0,5 cm va scrie: ne pare rău că în capătul pieţei nu se vede taj mahalul, ci o replică proletară la scara de 10 la 1 a unui ozn prăbuşit :(

:)) am mituit olandezii cu etnobotanice

conform declaraţiilor elianei roatiş (vezi aici) autorităţile olandeze consumă legale de provenienţă mioritică:
Rep.: S-a ajuns la vreo concluzie?E.R. Noi le-am explicat că îmbrăţişăm şi salutăm modelul propus de preşedinţia poloneză, acela de aderare a României la Spaţiul Schengen în două faze: în martie 2012 frontierele aeriene şi maritime şi iulie 2012 frontiera terestră. Oficialii olandezi ne-au spus că au văzutRomânia a avut o dezvoltare extraordinară atât din punct de vedere al luptei cu corupţia şi împotriva criminalităţii.

luni, 19 decembrie 2011

dracula şi sârbii :)))

Dracula a fost sarb? - un istoric german face lumina in acest caz maaaaaaaaamăăăă văd titlu ăsta în widgetuleţul de la ziare.com, şi-mi amintesc mica panică a doamnei erika de acum vreo două săptămâni, când, îşi ridică ochii din monitor şi cu obidă spune: Sârbii vor să ni-l fure pe dracula!


Tulvai, bosmeg, istenem, ăştia sârbi nu bine vrea la noi, fură la ţara nostră şi ele după ce noi popor prieten fost!!! =))

Istoricul sarb, Jovan Deretici, sustine ca domnitorul roman Vlad Tepes, considerat a fi personajul istoric care a inspirat personajul Dracula, nu ar fi roman, ci sarb. Romanii, insa, nu vor sa isi lase eroul national pe mana sarbilor scrie Deutsche Welle
Noroc că neamţu oameni corect este şi spune la lucruri cum trebe:

Istoricul german Mario Kreuter, specialist in istorie balcanica, critica cu vehementa teza lui Deretici. "E periculos sa te joci cu simbolurile unui popor. Spusele lui Deretici nu au nici macar valoare istorica, fiind un pachet complet de minciuni fara temei", spune istoricul neamt.  
Numa minciună la gura la sârbu, a lui mamă de bozgor, că vrea să fure la ţara noastră săracă şi ţeapa de la Dracul Vodă, care numa bine făcut cu ea!

vineri, 16 decembrie 2011

boc a fost la bibliotecă şi-a uitat să mai plece


când

aşa... nu ştii ce vrei să asculţi
dar vrei să asculţi ceva

când ai impresia că dacă în următoarele
cinci minute strângi pe cineva de gât
totul se va schimba radical şi o lumină
puternică va evidenţia tot ce-i frumos şi nu se vede

când cu o faţă flămândă ieşi de la muncă
cu buzunarele în faza lunei noi
nu ţi se dă cât faci
niciodată nu faci cât ţi se cere

când ieşi dimineaţa din apartament
ai toată pregătirea necesară unui soldat din afganistan
îţi mai lipsesc doar aruncătorul de grenăzi
şi sanvişurile care expiră după doi ani
pistolul semi automat e la purtător în privirea ta
şi vesta antiglonţ nu-ţi foloseşte la nimic
ştii că-ţi vor rupe coloana vertebrală
cu obuze de flegmă supersonică

când îţi aruncă două-trei sute de lei
se uită cu oftică la tine
de ce nu dai prietene din coadă
aşa că ţi-o taie s-ai de ce să fii rău

când fuţi numeri în gând una două trei...
oare câte măruntaie voi găsi mâine prin casă
vezi temelia turnului formată din trei monede
de zece bani început pe dulap
în timp ce le cauţi cu detectorul pe celelalte
patru să-ţi ajungă de-un fir

când îţi vine să te enervezi şi să urli
deschizi frigeduru şi-ncerci să estemezi
câte zeci de secunde de urlet îţi va permite
energia oferită de hrana ascunsă printre
borcanele goale

când alergi e preferabil să n-ai burta plină
dacă munceşti cu maţu gol
îţi va veni să-mpuşti pe cineva

când tu te gândeşti
să ajungi măcar înainte de crăciun
cu facturile la zi
în parlament se votează bugetu
şi se bifează norma lunară
de moţiuni de cenzură picate
şi de asumări ale răspunderii
pe buzunaru tău

joi, 15 decembrie 2011

2 documentare despre fotbal: the two escobars & steaua - aek larnaca

unu: ciobanu/machedonu-i (nici unul dintre substantivele anterioare nu e folosit într-un sens peiorativ*) cel mai prost om din lume dacă nu-l cumpără pe stefan nikolici

doi: steaua nu a mai avut un atacant comparabil cu muntenegreanul de la adi ilie**

* vezi the two escobars, nu-i cel mai bun documentar din lume, dar vezi acolo condiţiile ascensiunii fotbalului columbian - cât mai pe larg poţi, vezi tot acolo că pablo nu era prost (unu: patriotismu însoţit de prostie dăunează grav, doi: activitatea lui pablo, exceptând acţiunile violente, fu ilegală pentru că???, 3: în documentar lesgislativul şi executivul columbian pare a juca un rol justiţiar, în realitatea pe care o pot discerne eu lucrurile par mai simple: erau cei cumpăraţi de pablo şi cei cumpăraţi de americani punct), şi tot acolo vezi forţa socială a unui fenomen de masă, sportiv în cazul nostru + povestea lui andres în termenii ăştia prezentată de documentar

** nu-i compar la nivel de calităţi individuale specifice

marți, 13 decembrie 2011

tribunalul mureş: fumatul interzis doar pentru clienţi

fusei azi pe la tribunal, în calitate de martor/spectator, petrecându-mi oarece timp pe hol, văd un afiş, reproduc textul în mare: fumatul interzis! conform bla bla etc. spaţiul pentru fumat se află în curţile interioare. no bine. daaaar... dacă arunci o privire de-lungul coridorului, lîngă ferestrele deschise, rortogoale de fum se ridică din vârfurile ţigărilor aprinse sau ies din guri angajate în discuţii lejere. mai exact: în plan apropiat două avocate fumează, în plan îndepărtat câţiva jandarmi adunaţi în jurul unei ferestre deschise - cel puţin unul dintre ei fumează. după vreo 20 de minute îl întreb pe prietenul cu care eram acolo: mă se poate fuma aici? el: nu, doar afară. da..., stai, că mă duc să-l întreb pe jandarmu ăla. stau. el: mă, a spus că se poate fuma, dar în curtea interioară. eu spun bine şi râd. în concluzie, pe fondul speţei :)), în traducere liberă afişul cu fumatul interzis se completează automat şi irevocabil cu următoarele: valabil pentru toţi nepurtătorii de robă sau nepurtătorii de uniformă albastru închis inscripţionată cu următorul text: jandarmeria (litere mari de tipar, boldite)

luni, 12 decembrie 2011

minune siletineană

uai! am stat mai puţin de două minute în staţie. şi nu a venit un maxi din ală cu uşa legată cu sârmă.

a... şi a apărut o mega bengoşenie pe unele autobuze, monitor cu staţiile! şi şi şi o voce care spune urmeaaaaazăăăăă staţia cireşului!!!

nu-i bai :D

nu-i bai totul se sudează
totul se repară se cârpeşte şi va fi mai bun ca nou

o noapte de culoarea laptelui în care scapi doi stropi de cafea

o noapte căzând
ca o ghilotină peste un gât de fier beton

ia vezi două versuri cu iz romantic
ştii cerurile alea acoperite de un strat uniform
de nori transparenţi prin care se mai întrezăreşte căte o stea
cerul ăla aproape alb când norii par uşor fosforescenţi
în lumina unei luni pline care nu se vede
se văd doar două pete două găuri albastre închis

nu-i bai totul se-nchide
orice se repară lanţul se sudează
şi pedalăm în continuare

până când voi uita va rămâne
doar nesomnul marcat prin două cercuri
vineţii de-a dreapta şi de-a stânga nasului

;p

Joris-Karl Huysmans, În răspăr, o fază trasă de păr :)

pagina 2:
Supranumit "Biblia decadenţilor", romanul "În răspăr" se concentreză asupra ducelui Jean des Esseintes, ultimul supravieţuitor al unei familii de viţă nobilă. Se izolează în interiorul casei sale, protejându-se de realitate prin intermediul unei acumulări de artefacte artistice şi trăind călătorii în imaginaţie. Episodul încrustării cu aur şi pietre preţioase a unei ţestoase sau acela al concertului de parfumuri sunt mostre ale unui fin de siecle care recondiţionează conceptul de "plăcere", iar des Esseintes a rămas în istorie ca un prototip al tuturor decadenţilor esteţi ai literaturii universale.
 Alexandra Olivotto
Coperta 4:
Totul e sifilis! Asta e părerea nevroticului Des Esseintes despre omenire. Degenerat şi cu simţurile tocite, neputincios sexual încă din tinereţe, protagonistul lui Huzsmans e ultimul reprezentant al dandzsmului francez, a cărui grotescă agonie e consemnată cu răceală în paginile acestui roman.Ridicolul personaj care prevetează deznădăjduit metode noi pentru a scăpa de umilinţele impotenţei are o uriaşă cultură şi un gust artistic lipsit de ezitări. Carte a unui sclipitor - şi suportabil! - spectacol de erudiţie, În răspăr îi pasionează de peste un secol pe rafinaţii litaraturii universale şi deopotrivă pe ciudaţii careredescoperă periodic farmecul bizar al decadentismului. 

Eroul "În răspăr"-ului, ultimul mare dandy sau primul personaj consumist!?

Mai ales de la capitolul cu florile, în mintea mea, des Esseintes se conturează ca o variantă masculină a Emmei Bovary.
Emma Bovary: provincială get-beget, mai mult săracă decât înstărită, cu o pregătire sumară, cu o sete de viaţă terifiantă, cu aspiraţii incomparabile cu posibilităţile ei umane şi materiale.
Des Esseintes: părăseşte Parisul, cumpărându-şi o casă la ţară, suficient de bogat, foarte instruit, dar aproape lipsit de orice aspiraţie.
Dacă E.B. e o femeiuşcă naivă şi cam proastă, D.E. e un bărbat trecut prin viaţă, cu o inteligenţă sclipitoare, malefică adesea.
Dacă E.B. e foarte futăcioasă, D.E e impotent.

Ceva parcă nu puşcă aici!
Nimic nu ar trebui să pună alături, să suprapună chiar, aceste două personaje.

A... şi dacă tot ne aflăm în jurul Emmei Bovary şi dacă tot vrem să facem tot felul de speculaţii, să găsim asemănări, paralele etc. un interesant exerciţiu de imaginaţie ar fi intercalarea capitolelor "În răspăr"-ului în romanul lui Flaubert, înlocuind doar numele lui Des Esseintes cu cel al lui Rodolphe Boulanger (direct răspunzotorul de primul adulter al Emmei).

Şi totuşi... şi totuşi...

După ce-i moare tona de flori, D.E., obsedat de persistenţa mirosului singurei orhidei pe care şi-o comandase, o greşeală de altfel, restul florilor fiind inodore, plănuieşte ca pe o evadare, scăpare, o excursie în Londra.
Însă în timpul aşteptării dinaintea îmbarcării îşi aminteşte de singura excursie făcută de el până atunci: în Tările de Jos, excursie dezamăgitoare prin discrepanţa imensă dintre aşteptările sale, generate de imaginaţia alimentată, excitată de surse picturale şi livreşti, şi ceea ce văzut cu proprii ochi. Incidente din timpul aşteptării sau mai bine spus incidentul aşteptării îl face să se răsgândească şi să se-ntoarcă.

"Ce putea să aştepte, dacă nu noi deziluzii, ca în Olanda?" (pg. 100)
"În zilele care urmară întoarcerii sale, des Esseintes îşi studie cărţile, şi la gândul că ar fi putut să se despartă pentru mult timp de ele simţi o satisfacţie la fel de afectuasă ca aceea pe care ar fi simţit-o dacă le-ar fi regăsit după o îndelungată absenţă. Sub impulsul acestui sentiment, obiectele acestea i se părură noi, fiindcă percepea în ele frumuseţi uitate din epoca în care le cumpărase." (pg. 101) - de subliniat cuvântul obiectele.

Încă o caracteristică, abilitate a lui des Esseintes, care-l îndepărtează de Emma, capacitatea de auto-deziluzionare.

Bine, bine, îmi spun, ce îndrug eu aici, până acum, nu pare să-mi apropie prea mult personajele. Emma Bovarz nu s-ar fi întors niciodată din niciun drum, ar fi făcut ocolul pământului de 60 de ori (pentru 60 de bărbaţi diferiţi), ea nu şi-ai folosit imaginaţia pentru a-şi uzurpa viitoarea încântare, ci pentru a o potenţa. Ei bine, uite că-ncepe să se-mbuce treaba. Imaginaţie - un cuvânt aproape magic care pare să-i unească pe cei doi eroi. Sau fantezie?! uite un cuvânt de-a dreptul magic. Aţa care-mi leagă şi deopotrivă îmi urzeşte personajele. Nu cred că trebuie să argumentez fantezia în cazul E.B., iar în cazul D.E. ce altceva poate fi existenţa pe care şi-o construieşte împreună cu noua casă pe care şi-o decorează, amenajează. Avem acelaşi material, doar croiala face diferenţa. ŞI atunci ce le face atât de frapant diferite? Răspuns unu: experienţa. Bingo! Răspuns doi: instruirea. 2xBingo!

Sunt abia în mijlocul cap. XIV din cele XVI ale romanului, şi-s curios dacă fantezia mea personicească o să reziste sau se va destrăma până la sfârşit. Bine, e posibil şi să fi început din start o construcţie falsă, dar până la următoarele lecturi ale romanelor, probabil pereţii construiţi până acum vor rămâne.

A... încă două chestii care mi-au excitat puţin neuronii. 1.Dacă aţi citit Parfumul lui Suskind şi În răspărul, în ordinea asta, nu cred că la capitolul cu parfumurile nu v-a sărit în faţa ochilor personajul principal din romanul lui Suskind. 2. Capitolul cu florile, un monument închinat artificialităţii, m-a aruncat direct în mrejele teoriilor ludice ale maestrului Gombrowicz.

În final, lucrurile nu sunt cu mult mai clarificate. Dacă Emma Bovary vrea să scape din plasa soţului ei mediocru, Des Esseintes vrea să scape din plasa întregii lumii văzută ca mediocră şi vulgară.
Cert e că la fel ca Emma Bovary, des Esseintes îşi părăseşte lumea urzită de fantezie.

Şi acum un citat bengos şi supărat şi rău:
"În fond, rezumatul înţelepciunii umane era să lungeşti cât mai mult lucrurile; să nu spui niciodată un da hotărât; fiindcă nu poţi manevra generaţiile decât atunci când le faci să-şi piardă vremea fără rost!" (pg. 125)

duminică, 11 decembrie 2011

proces verbal: despre gradul de SF al agendei (nr.1/11 decembrie 2011)

1. lansarea de carte de joi. n-am fost. :)) prins de la 18:00 într-o sedinţă de lucru în la mitică, terminată la 02:00 şi un pic în old city, urmată de o inevitabilă dimineaţă greoaie
2. platonov: văzut, plăcut, aplaudat.
3. kynodontas-Dogtooth (film grec - 2009) - văzut, fain, nu se numără printre filmele pe care le-aş ţine pe calculator, da mi-a plăcut. uite aici un articol despre film de pe egophobia.ro:
- sfârşitul articolului:
Kynodontas (Dogtooth) este o producţie premiată la Cannes în 2009 cu Un certain Regard şi nominalizată la Oscar în 2011 pentru cel mai bun film străin al anului. Este un film cu o poveste controversată, neobişnuită şi care reuşeşte să transmit în termeni destul de clari mesajul, acesta fiind din punctul meu de vedere lucrul cel mai de apreciat – faptul că filmul scoate de la bun început la suprafaţă un substrat ideatic pe care îl creionează într-un mod remarcabil.
4. cafeneaua muzeului de istorie fost, mega-terra fain. mese şi scaune superbe, trei lăzi de zestre, o casă de marcat veche-veche, serviciile de ceai şi scrumierele criminale, pe mese sunt mileuri :D şi muzică din mafia :)) plus multe alte lucruri faine! a... preţurile-s chiar acceptabile, 4 lei cafeaua, 5 lei un ceai şi vreo 4-5 lei berea. program luni-joi: 08:00-20:00 şi vineri-dumincă e deschis până la 10 seara (nu mai ţin minte la cât se deschide)

5. meci  - clar n+aveam cum să ajung sâmbătă seara la niciun meci, având în vedere că s-a jucat vineri :)))

6. & 7. programul de dumincă nici nu se pune problema să-l respect din motive de faliteală absolută :)

Aşadar: GRADUL DE SF = 57,14%

joi, 8 decembrie 2011

fukin transport local

deci: gară - poşta mare(liceul de artă) = 50 de minute
30 de min in staţie + 13 min în bus până în centru + 7 min in bus din centru până la liceu de artă

Toamna patriarhului, Gabriel Garcia Marquez - o tiranie râncedă sau lâncezeală în braţele damei putere

na că m-am apucat şi io în sfârşit să citesc marquez.
citisem de curând un veac de singurătate şi da e faină, o carte impozantă, pe alocuri impresionantă, o poveste drăguţică, trimiteri, posibilităţi de interpretare alte alea bla bla, magia realismului magic, tot felul de măgării şi artificii suficient de captivante, dar e, cel puţin pentru mine, cel puţin deocamdată, una din cărţile alea pe care o închizi şi o uiţi.

în schimb toamna patriarhului - uau! o bijuterie narativă, mega bengoşenie, după 20 de pagini nici n-aş fi spus că n-o citisem. stil oral, persoana a treia, fraze-capitol, treceri bruşte de la adresare indirectă la directă, dialog, solilocvii - totul integrat într-o singură super-frază.

generalul: construit în linii mari, după tiparul clasic al tiranului livresc - grotesc, grosolan, sângeros, lipsit de cultură, dar cu o inteligenţă sclipitoare când e nevoie (atât din cauze narative cât şi din cele generate de desfăşurarea evenimentelor în interiorul poveştii), aspect fizic presărat cu dereglări, deficienţe izbitoare şi definitorii în relaţie cu personalitatea personajului şi cu mersul epic al trebii: labe ale piciorului gigantice (de la început până la sfârşit pe parcursul lecturii te calcă pe ochi tălpile lui, apoi la un momendat toată esenţa personajului e concentrată într-un episod când cineva îi arată altcuiva urma talpii tiranului, aici a călcat el, ăsta ar trebui să fie blazonul lui personal) şi coiul supradimensionat de hernie; libidou exagerat&exacerbat(vreo 5000 de odrasle), plus bătrâneţea perpetuă.
se alătură revoluţiei care-i instaurează regimul pentru că vrea să vadă marea, mare care îi este luată fizic lui şi ţării sale în acontul unor datorii guvernamentale. tiranul se leagă organic de ţara lui, când se duce dracului tiranul se duce şi ţărişoara.
în jurul lui se dezvoltă un soi de empatie lugubră, macabră, bolnăvicioasă, empatie din partea cititorului şi empatie din partea celorlalte personaje. copilul veşnic bătrân de care vrea să scape toată lumea, ale cărui năzbâtii sunt acceptate de toată lumea, de care se-ngrijeşte toată lumea.

alt personaj central e mă-sa, veşnica mă-sa - sfânta mă-sa, care l-a făcut cu nimeni ştie cine.

acum îmi amintesc de o icoană pe care am văzută la voivodeni, maica domnului - clasică, şi la baza icoanei urma unei tălpi, ulterior după ce l-am întrebat pe fratele google, am aflat povestea: nu mai ştiu când, la nu mai ştiu ce lavră din ucraina parcă, s-a arătat fecioara maria, dovada arătării: urmă tălpii fecioarei rămasă până în zile noastre pe o lespede de piatră - urma generalui&mă-sa sfântă...hmmm - şi-am încălecat pe-o şa! papa

comunicat gen: Despre neajunsul de a te fi nascut Explorare fotopoetica a gandirii lui Emil Cioran la Institutul Cultural Roman

am primit chestia asta pe net şi mă gândeam că poate mai dă şi lume de prin buc pe-aici şi poate li s-o fi părând interesantă treaba.


Joi, 8 decembrie 2011, ora 18.00, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va avea loc vernisajul expozitiei „Despre neajunsul de a te fi nascut – o explorare fotografica a gandirii lui Emil Cioran“. Expozitia cuprinde imagini realizate de Andrei Contiu, Gyuri Ilinca, Francisc Mraz (coordonatorul proiectului), Silviu Pavel si Raul Tanislav, absolventi sau profesori ai Scolii de Poetica Fotografica din Bucuresti. La vernisaj vor vorbi criticul literar Livius Ciocarlie si Francisc Mraz.
Fiecare dintre cei cinci artisti fotografi porneste de la sapte citate din opera lui Emil Cioran, carora le asociaza cate o imagine: „Ne cautam in primul rand citate cu care sa vibram. Ne reimaginam spatiile si subiectele vizuale din trecutul nostru, incercam acordarea. Dar, mai mult, cautam in prezentul nostru vizual, cautam peste tot scintei de Cioran, si sunt peste tot.‟ – Francisc Mraz.
Katia Danila, directoarea ICR Paris, este autoarea ideii si curatoarea acestei expozitii, care a fost prezentata in anul omagial Emil Cioran la ICR Paris, la Festivalul de Poezie si muzica de camera de la Bistrita si la Muzeul Casa Muresenilor din Brasov. Perioada in care poate fi vizitata la sediul ICR este 8-27 decembrie.
Scoala de Poetica Fotografica Francisc Mraz (www.fotopoetica.ro) isi desfasoara activitatea in Bucuresti, sub egida Fundatiei Culturale „Societatea de Concerte Bistrita“. Francisc Mraz este absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, sectia Imagine Film si TV (1989, clasa prof. Mircea Gherghinescu), a coordonat numeroase proiecte din domeniul artei fotografice, in paralel cu o intensa activitate de creatie (ca fotograf si cineast).
 Acces liber.

marți, 6 decembrie 2011

ieri plouă s-au aprins beculeţele ţi se face rău

ştii zilele alea când nu-ţi vine să te ridici din pat
şi dormi şi dormi
nimic nu ţi se poate părea mai plăcut ori mai util
decât următoarea repriză de moţăială
când vin visele alea mai intense ca realitatea

trece puţin de prânz
nu mai am de ales scularea şi la muncă
via feheş în cadă

una din zilele alea când timpul nu trece
nici prea repede nici prea încet
când nu se întâmplă nimic
dor eu mă mişc exist într-o lentoare...

ajung la lucru ies de la lucru
plouă şi zbang! care zbang?
că nici nu observasem
apoi văd brăduleţii ăia din piaţa teatrului
acoperiţi cu sârme şi becuri
copacii şi stâlpii şi bradul din piaţa trandafirilor
acoperiţi cu sârme şi becuri

mega ştire aproape 23 de milioane de beculeţe
în târgu mureş - încă nu s-a măsurat lungimea toatală
a cablurilor întinse şi nu se poate preciza dacă e comparabilă
cu distanţa de la pământ la lună

update Casatoria TNTgM

http://www.zi-de-zi.ro/romana/detalii-articol/browse/1/back_to/lista-prima-pagina/article/5000-lei-pentru-copii-bolnavi-adunati-cu-ajutorul-teatrului/58413.html

duminică, 4 decembrie 2011

frank al V-lea, studio

:) vizionare plăcută :D

ps
nu strică să ai cu tine o carte şi o brichetă cu lanternă, poate nici ceva de băgat în urechi

vineri, 2 decembrie 2011

Căsătoria Gogol TNTgM Sala Mare() - Costin: "Da..., ne place şi nouă!"

Ultimele săptămâni trei spectacole.
Push up, Sala Mică - dezastruos, aaah! da nu se mai termină odată! Nu înţelegeam ce caută Marius Turdeanu acolo da... no - întortocherea şi căile...
Amalia respiră adânc, J'ai bistrot, de o drăgălăşenie insuportabilă care n-avea treabă cu nimic, ceva între o serbare de clasa a V-a şi o prezentare pauăr point. Aţi auzit cumva cuvintele nori şi avion? Dacă din cauza... sau cumva s-a-ntâmplat să vă treacă pe lângă urechi, nu-i bai, în spatele protagonistei e proiectată o reclamă mişto la tarom - aşadar nori am spus, nori vedeţi! :)))

Îmi spuneam: dacă mai prind un spectacol din ăsta concurent la categoria cine plictiseşte mai tare spectatoru, anu ăsta nu mai merg la teatru.

Am avut noroc :D că sâmbăta trecută am fost la Căsătoria şi azi mă duc iar :D (Bineeee... acu, mi-a plăcut, dar nu m-a trăznit s-au altceva, nu cred să fie totuşi genu de spectacol pe care-l vezi de patru ori şi n-ai spune nu unei noi vizionări)

joi, 17 noiembrie 2011

Pornografie - Witold Gombrowicz

un joculeţ absurd, stupid. înscenări, presupuneri, imaginaţia şi speculaţia sfidează, modifică şi impun realitatea.

toată acţiunea se întâmplă la ţară, pe fondul războiului, într-o atmosferă tensionată, unde viaţa şi moartea, curajul şi laşitatea sunt într-un tango devastator cu moralitatea şi datoria. Maturitatea (ameninţată de bătrâneţe, având experienţa de partea ei - experienţă subjugantă până la urmă) şi Tinereţea (ameninţată de maturitate, având naivitatea de partea ei - naivitate care o vulnerabilizează). matur-tânăr, acesta e cam singurul conflict al romanului, în jurul lui toate accidentele/incidentele sunt doar auxiliare, adjuvante, în final victimele par a fi colaterale, dar cine ştie? :)


"Sinceritatea naivă, lineară în literatură nu face doi bani - declară W. G.. Şi iată din nou una dintre antinomiile dinamice ale artei: cu cât scriitorul este mai artificial, cu atât poate fi mai sincer, artificialitatea permite artistului să se apropie de adevărurile ruşinoase."(Citez din postfaţa scrisă de Ion Petrică, el citând - transcriu nota: Cf. Witold Gombrowicz, Testament, Warszawa, 1990, p. 73)

Artificialul şi adevărurile ruşinoase. De-aici stilul caricatural, exagerat, uneori enervant, alteori savuros (depinde foarte mult de starea cititorului) al lui W. G. care-i permite să sondeze fără milă, într-un mod inconfundabil acea fiinţă drăgălaşă cu care ne întâlnim în fiecare zi şi când nu ne întâlnim cu nimeni numită - OM.

Gombrowicz şi maşinaţiunile lui... :))) pfuuu... dap omul e până la urmă doar un mecanism lăsat la mila propriei căpăţâni, într-un echilibru paradoxal de inechilibrat şi de subtil. cu cât de eliberezi mai mult din sforile propriei minţi, cu atât rişti mai mult să rămâi fără control, cu cât îţi iei mai mult sub control mintea rişti să-ţi pierzi libertatea şi în acelaşi timp capetele sforilor se vor deplasa pe nesimţite înapoi în mintea ta.

Pornografie, dacă ar fi fost scrisă după Cosmos, ar fi fost doar o variantă aplicată a acestuia, dacă ar fi fost scrisă înainte (aşa a fost, se pare) e doar un antrenament foarte reuşit înaintea incredibilului Cosmos.

miercuri, 16 noiembrie 2011

culese din cartier - şut cu efect - ricoşeu în maria tănase

de câteva săptămâni, cu oarecare regularitate, dimineaţa intru pe youtube şi-mi pun un playlist culese din cartier. în dimineaţa asta mă trezesc, pornesc calcu, îmi aprind o ţigară, intru pe youtube... şi bag dai dari dari dai da :) nu ştiu ce să ascult - nu prea mai am chef de culese din cartier, stau şi mă holb la main page-u-tubului, şi, fără să-mi spun nimic, dau să caut maria tănase playlist - găsesc şi ascult :D



p.s. maria tănase nu-i bomba lui dodel :)))

marți, 15 noiembrie 2011

Let them jazz! :D (Elevation Quartet)

Palatul Culturii, luni seară, ora 20 şi un pic: instrumentele sunt pe scenă, artiştii sunt prezentaţi, artiştii vin în faţa publicului, şi gata!... de-aici nu se mai poate povesti mare lucru – doar jaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaazzz!!! Solouri, energie, imaginaţie, aplauze! (Aplauze… nu tot timpul când era cazul – deranjante zgomotele palmelor plesnite în mijlocul solourilor – plm lasă-l să cânte, taci şi ascultă!)

Toboşarul (Derrek Phillips) arată ca Baloo şi pare a avea o cutie cu jucării din care scoate tot felul de ghiduşenii cu care loveşte tobele şi discurile :D Când se lansează în solouri ceilalţi se uită la el şi nimeni nu mai înţelege nimic – doar admiraţie şi plăcere pentru urechile noastre, parcă se auzea o orchestră vorba lui Alin Z.

Contrabasistul (Brad Jones) seamănă cu Bagheera şi scoate cele mai amuzante&tari grimase/strâmbături văzute de mine până acum pe o scenă :) şi nu cred că mai e nevoie să spun instrumentul ăla trebuie să se fi simţit bine…

Imagineazăţi-l pe King Louie cu saxul în gură – acolo e Abraham Burton!

Şi Lucian Ban, un fel de gazdă pentru colegii lui – he he dap muzica e libertate când se-ntâmplă datorită şi în jurul lui :D Suav sau dur, pe un tempo lent sau rapid în prim plan sau pe fond – a fost tot timpul superb – mă bucuram că stau pe partea cu Derrek Phillips (percuţie - tobe), dar aş fi vrut în acelaşi timp să fiu în balconul de vizavi să-i văd mâinile pe fondul alb-negru al claviaturii.

Mega-fain!
Şi nu pot să nu-mi amintesc cât de bine m-am simţit când ajungând în apropierea Palatului Culturii cu o mică întârziere am văzut că e coadă la intrare!

P.S. Pozele sunt şterpelite de pe blogul Bristenei – sunt mai multe acolo! Merită aruncată o privire – ce privire?! Mai multe priviri!!! Îs chiar mega tari :D - http://bristena.blogspot.com/

vineri, 11 noiembrie 2011

funkin jazz mood

relaxaaaaaaaaaaaaaaaaat beau ceai ascult sun ra lume intră şi iese publicitate reviste bossul capul ziarului capul lui basescu decupat şi al lui antonescu cine dă o foaie de ceapă degerată !?

joi, 10 noiembrie 2011

cui îi mai place jazzu? elevation quartet (lucian ban, abraham burton, derek philips, brad jones), palatul culturii, sala mare, doar 16 lei



mai şi există!

ieri dimineaţă am făcut o vizită fulger până în cluj (unde există tipa pe care o iubesc)

şi mai există oamenii care te iau la stop şi dacă ai bani îi primesc şi-ţi mulţumesc dacă nu le mulţumeşti şi-ţi mulţumesc că le mulţumeşti şi-ţi urează o zi bună!

la întoarcere m-a luat un domn cu un audi quatro din 2009 (cred, da la cât îs de varză la maşini putea să fie şi un audi beetle :))) oricum n-are importanţă), aşadar m-a luat un domn ungur (chiar domn şi chiar ungur) până în ungheni. nu am fost prea comunicativ pe drum, că mă apucasem să citesc piesa lui andrei(în sfârşit), da pe lângă faptul că are un fiu în anul întâi la manegement la petrică, stresat de ce-o să facă în sesiune pentru că nu prea ştie limba română (în trei ani de limba română i-au învăţat arhaisme, în loc să-i înveţe să vorbească, spune domnu), am aflat că a absolvit institutul de arte plastice din cluj şi după ce a predat câţiva ani pe la vreo 2 licee de artă, acum e sculptor şi patron de turnătorie, şi trăieşte din profesia, arta şi mica lui afacere. A... şi la turnătoria lui se fac acum componentele grupului statuar caragiale din ploieşti!
am rămas uau ce fain! ce fain că poate exista cineva în ţara asta care să trăiască făcând ceea ce-i place după ce a studiat acel lucru!

şi mai există mihnea şi paul şi ce-i din gaşca lor, plus cei care s-au întâlnit aseară la ţară, ţară vrem ostaşi, plus ce-i care îşi urlă NU-ul RMGC, execitându-şi simplul drept de a trăi în această ţară inexistentă! respect!

eu nu mă bag deocamdată, din simplul motiv că nu sunt suficient de informat (nu m-am informat suficient) şi nu ştiu ce e de preferat, să lăsam ţara asta sub forma actuală de combinaţie între muzeu şi parc de distracţii(bâlci) sau să valorificăm ce mai este (valorificăm e cred prea mult spus - şi persoana întâi poate fi improprie), dar nu ştiu - ruşine mie poate

miercuri, 9 noiembrie 2011

1

"Polonezul prin natura sa este polonez. Aşadar cu cât va fi mai mult el însuşi, cu atât va fi mai polonez. Dacă Polonia nu-i permite să gândească şi să simtă liber, înseamnă că nu-i permite să fie pe deplin el însuşi - adică pe deplin polonez..." (Witold Gombrowicz, Jurnal)

marți, 1 noiembrie 2011

0

sper că l-a următorul recensământ mi se va completa un formular de tipul PP(f)I*

dac-aş fi pentru o zi preşedinte


*plecat pentru o peroadă (foarte) îndelungată

duminică, 30 octombrie 2011

he he ieri m-am întalnit c-un hoţ din buzunare neinspirat :))

Urc în busu nr. 5, gară-liceul de artă.
Ori din Dâmbu ori de la Miu urcă în bus şi se aşează lângă mine un tipic hoţ de buzunare, na îi mai lipsea doar legitimaţia de la Serviciul de colectare a bancnotelor şi/sau portofelelor din buzunarele călătorilor cu mijlocae de transport în comun.
MĂ fac că mă uit pe geam şi aştept să treacă la acţiune. Bine, de fapt eram mai mult curios dacă o să întreprindă ceva sau nu. Mă, totuşi, poate că n-ar trebui să mă gândesc la chestia asta, acum aspectul fizic şi outfitul nu presupun automat că tipul ăsta e un hoţ..., îmi spun.
Hopa!... stă cu măinile încrucişate, iar pe sub cot, degetele mâini lui stângi pătrund în buzunarul gecii mele. Îl împing/ ÎI dau un ghiont, îi spun Auzi... şi atât. Îşi retrage degetele.
Bine, n-aveam niciun stres că oricum n-avea ce să-mi fure. În buzunarul pe care încercase să-l sondeze aveam doar opisul/tabelul cu adresele de la recensământ şi un ambalaj de la un baton Kinder maxi :)
După ce opreşte bus în centru îi spun: Auzi, cred că poţi să cobori aici! Repet. Cred că poţi să cobori aici!
Coboară.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

reggae moning

"i wana love and treat you right"

neaţa prânz :)

ei nu că m-ai trezit şi m-am trezit şi m-am sculat
şi ascult bob marley şi se pare că-ncerc să scriu ceva
şi sunt într-o relaţie şi e fain

ei da vroiam ceva care să-mi ocupe doar timpul
nu şi capul
acum mă privesc surprins cu capul plin înfăşurat
şi asta nu mă încurcă deloc
îmi doresc doar să-mi ocupi mai mult timp

flash - flashuri - profa de română liceu ciocnirea cărtă tutluci andrei v.

ha ha hai să ne luăm fixuri să tragem de fir
şi să aducem oraşele fereastră în fereastră
bine s-ar putea să dureze ceva
da cred că ne-am mişca mai eficient decât
constructorii autostrăzii transilvania

girl i want to make you sweat
sweat 'till you can't sweat no more,
and if you cry out

i'm gonna push it sum more-ore-ore

pfuuuuuuuu şi acu partea cu înjurăturile:
futui apraşteu mă-sii de recensământ
şi călca-şi-ar cu reciprocitate şi colegialitate
coaiele pe scările institutului naţional de statistică
toţi politicienii şi (de)formatorii de opinii
care au reuşit să transforme o chestie normală civilizată
într-un mare căcat -
cu dedicaţie specială domnului avocat Ciprian Dobre
, marea speranţă a politicii mureşene, ale cărui elucubraţii referitoare
la nedeclararea cnpului pulii am avut deosebita onoare
să le aranjez în paginile cotidianului

probabil despre recensământ mai multe (înjurături)
mai încolo deocamdată tre să-mi spăl chica
şi apoi să pornesc la cutreierat în vederea recuperării
cnpurilor nedeclarate morţii mă-sii!

no gata pa şi pusy!

ps: don't worry be happy

2 episoade Camil Petrescu din jurnalul lui Sebastian

"Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu Ralea şi Armand într-o chestiune capitală. Are anume intenţia să plece de la Teatrul Naţional pentru a prelua conducerea operaţiilor tehnice de apărare antiaeriană. E convins că singur el poate să ne salveze de la un dezastru. A refuzat să-mi destăinuiască planurile lui - dar e decis să i le expună primului-ministru, sau poate chiar Regelui. Mi-a spus asemeni că are legături strânse cu statul major al Corpului II şi că, dacă vom face război în Dobrogea, operaţiile vor fi conduse după indicaţiile lui.
Îl ascult şi nu ştiu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbucnesc în râs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun. Şi rămâne, în sfârşit - peste toate astea - posibilitatea, mai amuzantă decât toate, să aibă dreptate..." (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - marţi 05.09.1939)

"Ce e important în România, astăzi, vineri 28 martie 1941, este că evreilor li se iau casele.(...)
Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una din casele luate de la evrei.
- Mie nu mi se dă niciodată nimic - spune el descurajat.
- Ei bine, de astă dată - răspund eu - chiar dacă ţi s-ar da, sunt convins că nici n-ai primi!
- Să nu primesc? De ce să nu primesc?
Vorbea cu atâta linişte, încât am înţeles nu numai că nu vedea nici un motiv să nu-şi însuşească o casă care nu+i aparţine, confiscată de la un evreu, dar că aşteaptă să i se dea o asemenea casă, şi că va fi pentru el o deziluzie dacă nu i se va da. " (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - vineri 28.03.1941)

joi, 6 octombrie 2011

follow your.. what?!

eu ştiu, cel puţin în ceea ce mă priveşte, dar nu prea reuşesc.

avem cu toţii? avem! nu?
încă mi se pare normal să cred că avem fiecare un mic/mare vis, o mică/mare proiecţie a noastră în cândva care uneori funcţionează ca un scut, ca un cuţit răsucit, ca un sac de box, ca o oaie neagră, ca un vis, ca un ac în fân, ca un coşmar, ca o picătură din tavanul subsolului, ca o plapumă caldă, ca o avalanşă de bolovani, ca mâine ca ieri ca azi

vocaţia, visul, talentul, bla bla-ul, etceteraul - micuţul nostru pentru care spunem că facem sacrificii, vai! tulai!, pentru care transformăm fiecare neplăcere recurentă şi neglijabilă altfel într-un mare obstacol, pentru care nu facem nimic făcând altceva exclusiv pentru pita silnică - da da acel ceva pentru care, dacă nu avem norocul să ne şi hrănească în timp util, ne rugăm să avem mai mult timp şi inspiraţie poate, şi când avem timpul ne întrebăm cine ne-a păpat cheful, da da acel ceva pentru care încă mai există bau bau :)

nebunia admirabilă a fiecăruia, aia fără de care spunem că nu mai suntem noi, tot aia care se duce dracului la fiecare intrerupere, la fiecare scurtcircuit, aia care te face să te gândeşti cu nesaţ şi disperare la ratare, aia care te ridică pe culmile neputincioase ale unui ego supra-apreciat...
aia care te face să spui, bag pula! îs prost
aia care te face să spui, bag pula-n toţi! îs cel mai tare

acolo unde nu laşi pe nimeni, acolo unde ştii că va intra toată lumea, fie cu bilet sau fără

? cine urmăreşte pe ce ? ce urmăreşte pe cine? (*urmează)

marți, 4 octombrie 2011

evadez

mi-a fost chiar foarte frică
aşa deci recunoşti ai sau ar putea spune

a doua zi când mă trezesc şi-mi dau seama
că-s încuiat în apartament
şi nici nu i-au în calcul disconfortul produs
când văd colţul tavanului ca cel mai depărat punct vizibil
dacă vreau să ajung la examen
cobor din pat acum
soră-mea nu o să se ceară de la şcoală
la ora asta să-mi deschidă uşa
atunci mai stau
acopăr cu cearşaful boţit 
pata ca o limbă umflată de rumegătoare
de ciocolată de lângă perină
şi aştept filmuleţe – vin
primul – cineva o să plece ori
se va-ntoarce - un mic chef
de o să ne vedem mai încolo
derulat rapid o strâng în braţe
întinsă cu spatele la mine
patu-i plin de post-chefuitori
o să pleci o să pleci
bucle sutien parcă-i simt pielea
picioarelor lângă pielea picioarelor mele
nu o să ne luăm acum rămasul bun

mă trezesc tocmai a început examenul
mă-ntorc pe partea stângă
flash – o mătuşă dintr-o proză de cosaşu
îi spune să nu doarmă pe partea stângă
presiune probleme cardiace şi alte alte alea
rămân pe umărul stâng de probleme cordiacee
nu mai am nervi – filmuleţe – next
iarnă moale zăpadă multă ca o mocirlă albastră
eu un dâmb sar cu placă şi cad
placă improvizată dintr-o bucată de placaj
cu ajutorul unor mâini ale căror capete
nu încap în cadru îmi prind iar picioarele
în nişte sfori bătute în cuie
şi doar cu ajutorul unor flexiuni
cobor pe o uliţă

mă trezesc cât de real
cum simţeam senzaţia aceea de neputinţă
după ce am căzut
cât de stânjenitoare au fost mâinile care m-au pus pe picioare
plăci am mai văzut
una sub picioare mai ales cu zăpadă sub ea
n-am avut niciodată
mă ridic din pat a trecut abia o jumătate de oră
de când a început examenu
pe masă în bucătărie doar două ţigări
aştept să iasă în pauză şi o sun pe soră-mea
telefon închis îi sun o colegă nu răspune
ce fac
stau aştept pauza următoare
intru pe net repornesc winampu
care se blochează de fiecare dată când ajunge
la duke elinghton
flash – scrie asta
se trezeşte coboară din pat
ce faci
mă duc să ud găinile şi cocoşul
dragă nu se udă dimineaţa
că li se-nmoaie picioarele
numai peştii se udă dimineaţa şi seara
ştii doar
iubitule tu nu le-ai udat ieri
şi a fost rândul tău
am uitat dar gâinile şi cocoşul se udă la prânz
iubitule tu nu ştii cât e ceasul

pauza următoare - sun nu răspunde
nici ea nici colega ei telefoane închise
cheia mea e la un prieten în alt cartier
l-am apelat mai devreme
mă sună dacă-ţi trebuie cheia hai după ea
bine o să vin după ce descui uşa
închid
singura soluţie ca să ajung în timp util la lucru
a rămas un salt de pe balcon
mă pregătesc baie haine ghiozdanu-n spate
la intrarea blocului din faţă două babe
fumez ultima ţigară
babele pleacă ies în balcon
mă urc cu picioarele pe marginea de beton
jos pământul pare moale
voi sări între cei trei lilieci
am impresia că dacă sar mai departe
voi ateriza mai în siguranţă
iese un vecin din bloc
pfu sper că nu m-a văzut
de vizavi un copil trage perdeaua
du-te din geam că mă grăbesc
mai la dreapta un copil şi mai mic
într-un geam şi mai mare
cu o sfoară dublă plină de rufe
sub pervaz – se-norează
maică-sa apare în geam şi strânge rufele
grăbeşte-te şi închide ferestrele şi trage perdeaua
că trebuie să plec
după ce însfârşit trage perdeaua
mă urc iar pe marginea balconului
stau ghemuit cu picioarele pe balustradă
şi cu ghiozdanu în spate
vine cineva pe alee
pfu – dar opriţi-vă
îmi dau jos ghiozdanu
parcă începe să picure
mă urc iar nu pot să sar dacă stau ghemuit
mă ridic în picioare
îmi tremură genunchii mi se pare mult până jos
când îmi depărtez braţele şi mă pregătesc să sar
îmi spun sari şi gata nu te mai gândi
liliacul cel mai înalt e mai scund decât mine
cu cel puţin o dată şi jumătate
înălţimea mea
sari şi gata
depărtez braţele
când eram în şcoala primară săream din pod
ce naiba
depărtez iar braţele
în piept gol aerul care-mi ajunge-n gură
şi-n nas se rarefiază
văd picioare rupte
bag pula n-am cum să sar
mai bine sun la lucru şi le spun că –
îmi amintesc cum deschideam lacătele în generală
pornesc prin apartament să caut ace
găsesc doar o agrafă mov
şi o cordeluţă subţire ambele din metal
îndrept agrafa o bag în ială
apăs şi cu capătul cordeluţei
încerc să o învârt
nu merge scot agrafa o bag iar
şi mă concentrez bănuiesc că trebuie
apăsată bine pe toată lungimea ei
uau – se mişcă bag capătul cordeluţei
în partea de sus a orificiului
şi-nvârt
uşa e deschisă
îmi iau ghiozdanu o cheie întâmplătoare
în mână şi-ncerc să-ncui uşa înapoi
nu reuşesc îmi tremură mâinile
proprietarii stau în apartamentul vecin
şi de ce nu s-ar uita chiar acum prin vizor
bag cheia cât intră în ială
mă fac că-ncui mă fac că-ncerc uşa
şi plec

joi, 29 septembrie 2011

mânia.ro la 74

uai!... am reuşit să mă tirez la timp de la lucru şi să-mi onorez rezervarea făcută de oana aseară în Teatru 74 la mânia.ro

pe scenă... Paul Socol, Mihnea Blidariu şi Andrei Puiu. înainte mă gândeam că vor lega versurile lui Mihnea în ceva asemănător unei monodrame, dar a fost mai mult un spectacol de poezie, aproape fiecare text fiind tratat ca un moment separat. de la abordări supărate până la abordări comice din partea protagonistului(ză actor - Paul) versurile lui Mihnea rămân aceleaşi, tema social-politică persistă chiar şi în cele cu tentă amoroasă, toul se-ntâmplă în relaţie cu societatea şi mediul politic(cel care în mare măsură o controlează discreditar), oamenii iubesc, copilăresc, suferă, râd, plâng, disperă, se bucură tot timpul sub un regim politic. Mă tem să nu fiu eu cel nebun(citat cât de exact mai ţin minte) e problema cea mai terifiantă cu care se confruntă individul cu atitudine socială, individul nemulţumit de lumea, mediul în care (nevoit?) trăieşte, indivitul care criticând şi ridicând problema în faţa prietenilor, publicului, societăţii speră că odată formulată, depistată, diagnosticată are sănătoasa impresie că a făcut un pas înspre rezolvarea sau începerea rezolvării ei.
La început mă gândeam ce dracu caută Mihnea pe scenă, nu deoarece cânta - asta o face şi a făcut-o foarte bine, dar a vorbit, şi-a recitat câteva poezii şi se vedea stingher şi crispat, dar până la urmă a ieşit bine şi spectacolul a funcţionat. asta şi datorită momentului când Andrei Puiu încearcă să citească şi el o poezie, iar Paul şi Mihnea îl urmăresc ca doi profesori plictisiţi şi ofticaţi puţin din cauza lipsei de talent a elevului.

Bă, România!(...)(...)(...) oamenii cântă!

miercuri, 28 septembrie 2011

văzut&auzit

n-am bani, nu plătesc


onestitate, furt, minciună, familie, supravieţuire, societate...
cât de onest mai poţi şi mai are rost să fii când te rupe foamea, cât repect mai poţi avea, mai trebuie să ai pentru/faţă de o societate/lume care nu te respectă ?

un carambol în care demnitatea se-mpleteşte cu orgoliul şi rezultă mârşăvie, în care grija domestică şi entuziasmul şi iubirea conjugală se rostogolesc în jurul minciunii şi mânate de neputinţă, frustrare, revoltă şi disperare sfidează realitatea hiperbolizând-o

rezultă, şi datorită abordării regizorale şi a scenografiei, o comedie care te provoacă să râzi (în dauna jocului slab, instabil, exagerat uneori/adesea:) al actorilor - mai mai ales partea feminină a distribuţiei), şi râzi, cel puţin eu am râs, şi chiar dacă am ieşit cam contrariat din sală, am ieşit cu o stare... aia pe care ar trebui să o ai când ieşi de la o comedie - nu de la un spectacol impresionant care te lasă trăznit de admiraţie, dar nici de la unul tradiţional TN-ului mureşean când ies nervos, iritat şi cu un gheizăr injurios în spatele buzelor :)

duelul viorilor - filarmonică(pentru mai multe informaţii "?" google)
uau:)
ajunge?
bun... n-am mai auzit o vioară să sune ca una dintre cele două, asta nu scoate din prim plan calitatea interpreţilor :)

un răsfăţ!!!!

ps
sper ca n-am bani, nu plătesc! nu v-a ajunge doar o viitoare clinică a amanţilor :(

şi poate ar fi bine venită o campanie a tntg-ului - nu-mi place, nu plătesc :)

joi, 15 septembrie 2011

Ziua opricinicului, Vladimir Sorokin – o mică distopie rusească în traducerea fraţilor Vakulovski, editura Curtea Veche, 2008

Rusia, anul 2027, societate monarhică structurată după modelul monarhiei ţariste, mai ales cea condusă de Ivan cel Groazinic, dar şi cu măsuri politico-economice specifice unui regim comunist(vezi ghereta rusească înlocuitoarea supermarketurilor, unde se găsesc doar câte două tipuri de produse din fiecare categorie pentru a uşura viaţa cetăţenilor, înainte frustraţi şi frământaţi de abundenţa varietăţii produselor – ex: în ghereta rusească se găseşte carne doar cu sau fără os). Ţara e izolată de occident prin construirea Zidului de Vest, ambasadele străine sunt desfiinţate, cetăţenii renunţă la paşapoarte – arse în Piaţa Roşie, iar Kremlinul e vopsit în alb.
Romanul se desfăşoară pe parcursul unei singure zile, trăită şi narată de opricinicul Komiaga. Poliţie secretă creată în 1565 pentru a-l servi direct pe ţar Opricina e condusă de Tataie, apropiat al Conducăturului, şi e împărţită în două aripi: cea stângă şi cea dreaptă, Komiaga fiind un membru important al aripii drepte.
Ziua începe cu trezirea opricinicului Komiaga şi se sfârşeşte cu adormirea acestuia în braţele slujnicei Anastasia după o zi epuizantă în slujba Opricinei. Cu excepţia, poate, a mazilirii celui de-al doilea bărbat în stat, ginerele conducătorului, în urma unui scandal piromano-sexual, ziua opricinicului e una ordinară care se va repeta fără încetare, cel puţin atât timp cât va face parte din Opricină şi va rămâne în viaţă.
Cu o scriitură extrem de clară şi de precisă, adesea cu un stil sărăcăcios, întrerupt doar de fragmentele când personajele consumă prafuri sau peştişori de aur (cel mai tare drog găsibil pe piaţa rusească – drog procurat în acea zi chiar de Komiaga drept o parte din şpaga primită de la o primă balerină), dar şi în descrierea halucinaţiei Sorokin rămâne la fel de precis.
Personajele lui Sorokin sunt de obicei gata conturate, nu au dileme, nici probleme metafizice, par a fi nişte roboţei lucioşi desenaţi foarte exact şi cu parametrii ficşi, care-şi fac datoria cu o obedienţă de nezdruncinat până când cineva îi va distruge la propriu sau se vor auto-distruge. De obicei totul e la propriu, deşi romanul e o satiră politică, în interiorul naraţiunii un om spânzurat e un om spânzurat, căcatul e căcat (Juna dintre deciziile Conducătorului e interzicerea vulgarităţilor), drogul e drog, banii sunt bani, şpaga e şpagă etc.
Imaginează-ţi 1984 narat din perspectiva unui adjuvant direct al Big Brotherului sau un evenual roman despre regimul comunist neaoş narat de un securist din direcţia 5 a securităţii. Aşadar Ziua Opricinicului e departe de-a fi o poveste care prezintă un regim cu intenţia făţişă de-l contesta, mă refer din prisma naraţiunii – naratorului, în mod direct de la nivelul exclusiv al textului regimul e unul în continuă perfecţionare în timp ce Conducătorul e cel mai bun şi cel mai tare, poate singurul moment în care e prezentat poporul e într-una din misiunile zilei pentru opricinicul Komiaka când trebuie să închidă gura unui artist popular al cărui cântecel făcea aluzii directe şi deşucheate la adresa Conducătoarei – e singura misiune neîndeplinită de Komiaga.

Altfel un roman fain şi lejer la lectură – îl citeşti într-o zi.

Însă recomand înaintea Zilei Opricinicului, Dimineaţa lunetistului, volum de povestiri găsibil de asemenea la judeţeană.

A... şi o mostră de Sorokin găsiţi aici:

Şi dac tot trece cineva pe la raftul cu ruşi, se poate încerca şi Pelevin, Mitraliera de lut – roman halucinat la propriu. (pentru cine ştie maghiară mai e şi Generetion P de acelaşi Pelevin, care acum aflu că a fost şi ecranizat)

*Atât Pelevin, cât şi Sorokin îs scriitori ruşi contemporani, din ce-am văzut, probabil unii dintre cei mai apreciaţi şi contestaţi 

miercuri, 31 august 2011

e atât de...

am/n-am
fost/fusei

mai stau

cine o să-mi spună
cât e de fain când ai sau n-ai

din ce a fost a fost:
peninsula şi n-o să pronunţ mai mult că nu a fost
şi ziua lui bos şi-a lu zaki trăiască mult-mândoi

din ce nu fuse
spuneţi-mi fusul care va-nvârtoşa

răsuciţi răsucirea şi-aţa din gem-
-ul de lână se va scurge
învârtoşindu-se-njurul fusului
lăsat de bunică la marginea patului
înainte să-şi rupă mâna

nici trei peturi de lapte
sau treizeci de schimburi de replici
nocturne cu mă-ta

nu va suda vreun os obosit
doar răbdare şi faşe prietene
sunt singurele tale amice
noi nu suntem acolo noi nu suntem aici
deşi când ne gândim la/sau vorbim
despre tine am vrea să râzi cu noi

a... şi nu mă pot abţine
să nu vă anunţ
hazardul şi starea de bine au plecat
într-un in-cuantificabil concediu fără plată

aşa-i că-ţi vine cam greu să-ţi asculţi
gândurile-n linişte
atunci...

dar când te-ntrebă tu ce-ai vrea să asculţi
şi o să spui o liană!
va spune n-am
atunci o cascadă de verde!
nici asta!
atunci un shot!
... bine am înţeles nu mai este...

şi totuşi ce ai vrea să asculţi
am un litru jumate de lapte şi ar trebui să mă simt
ca superman în cele zece porunci
da polonezu ăla-l abandonase-n primul episod se pare
atunci din miere şi lapte te vei...
miere n-am

bine mă da ce vrei să asculţi!?
mă... nu ştiu ce... dar ştiu
cenuvreauebineaşa!?

miercuri, 17 august 2011

padina fest 2000 unşpe! - primul concediu - ultimele 3 zile

Traseu: Târgu Mureş-Braşov-Buşteni-Babele-Peştera-Padina :)) => A fost odată ca... ca... ca niciodată!


Joi: trec pe la lucru, Marius mă fericeşte cu 200 de lei :)/:( -- Şedinţa continuă!
... ziua se lungeşte, între timp îl întreb pe Alin dacă mai vrea să mergem la Padina, răspuns pozitiv, ieşim mâine dimineaţă la stop. Parada o comandăm noi!

Vineri: nopatea s-a lungit şi ea, după o oală plus 1/2 de cafea, ies pestilenţial din apartament şi iau busu spre Corina(Tudor) unde mă aşteaptă Alin!
Prindem foarte repede ocazie şi până una alta suntem în Braşov. Aici mai să ne pierdem speranţa, când un şofer de microbus, tangent la pensie(şoferu), care transporta medicamente expirate ne ia până în Buşteni.
* noi, cel puţin, n-am depistat niciun indicator cu inscripţia telecabină 
ne descurcăm şi fără doar nu suntem turişti străini şi când ajungem la telecabină... pfuuuu - ce coadă, ne îndreptăm spre capătul coziii şi-l găsim cu puţin înainte să dăm roată clădirii până înapoi la intratre - pfuuuuuuuu ce coadă! stoici şi destoinici rezistăm - Şedinţa continuă! 
*rezistăm chiar şi ademenirilor tipilor care stăteau la ciupeală cu flota de 4 ori 4 (nu de alta da aveau un tarif dublu faţă de telecabină şi... - volan pe dreapta, înmatriculată în Bulgaria, afacere tipic sudistă - vorba lui Alin)
Telecabina: 32 de lei până la Babele, da merită! :) şi numai pentru senzaţia că o să-ţi pocnească urechile la următorul stâlp - plus priveliştea, nu exagerată, da faină! păcat că înainte de babele cu vreo 5 stâlpi, parcă, norii erau atât de aproape că, dacă ar fi fost galbeni şi ai fi întins mâna pe geam, puteai să-ţi rupi un noruleţ magic Nimbus a la Goku, deci se vedea exact nimic - tooootuşi nu s-ar spune că n-a fost şi asta ceva.
Babele: Câteva babe, o poză două, sfinxu nu ne-am prins unde era că abia dacă vedeai la 20 de metri, nu mai povestesc faza cu crucea albastră că ne facem haz, aşadar coborât-am pe jos până la Padina, platoul Padina(padină înseamnă podiş sau platou mare, mi-a zis maică-mea dup ce-am ajuns acasă), via Peştera că nici n-aveam pe unde altundeva. Bine am fi putut lua iar telecabina pâna la Peştera, da 18 lei nu ne erau de prisos.

Padina Fest:
Festivalu începuse de miercuri(parcă) şi urma să ţină până sâmbătă noapte, continuat duminică de un raliu pentru mountainbike'ări (pentru informaţii exacte da-ţi search pe google - au site - festu, spun, cu toate alea).
Lume? multă şi faină preponderent bucureşteni şi braşoveni.
Cazare normal la cort - fără nicio taxă, de-altfel nu era nici bilet de intrare sau ceva.
WC-urile? Cred că cele mai curate şi nepişate peste tot pe care mi-a fost dat să le văd până acum, dintre astea categoria ecologice - găseai şi hârtie :)
Mâncare şi băutură - pe jetoane, jeonul-5 lei
un pahar de bere, nevoluminos şi nici prea bună - 1 jeton
un pahar de vin fiert, foarte bun, părerea mea - 1 jeton, dar bun la frig şi-atât
a... :) mâncai chiar bine cu 2-3 jetoane
dar... mai a doua zi am descoperit cabanele din jurul festivalului, unde preţurile erau chiar ok (la bere mă refer :) şi vin:)))
Alte alea? Tiroliană, biciclete de închiriat, rapel, oină, alte joculeţe şi Adventure Parcu unde ne-am băgat şi noi :) (Alin a căzut da dup aia s-a scos că a apărut la ştirile de la ora 5)
Concertele
Vineri: primu, Robin şi nu mai ştiu cum, dac ascultaţi mai des ca mine guerilla tre să-i ştiţi - solistupărea cam afectat şi sub influenţa aerului tare de munte - da mie mi-a plăcut :)
apoi toulouse lautrec - cu căciuli ruseşti - mega faini
şi la urmă suie paparude cu bean - mă dureau gambele şi m-am retras la cort înainte să plece de pe scenă
* noaptea frig rău de tot se zvonea c-au fost minus două - d-a supravieţuit toată lumea
Sâmbătă:
2 trupe într-un fel de deschidere, prima habar n-am, a 2-a - stillborn, tipa avea o voce care dădea a laura stoica şi sărea pe toată scena
apoi travka ... dap nu mă aşteptam să-mi placă, diferiţi rău, în bine, de albume, apoi viţa de vie pleasnă, apoi mărgineanu cu trupa....... cred că-mi luasem un pahar de ţuică fiartă(juma de jeton) şi presupun c-au fost ok având în vedere că după aia m-am dus şi la focu de tabără

Duminică
ne-am trezit fără dureri de cap sau alte neplăceri, în afara bugetului restrâns, şi după ce mi-am fumat ultima ţigară am luat-o la pas către babele. Şi-am urcat şi-am urcat şi-am urcat şi-am urcat şi ne tot întrebam de ce nu am luat aaaaaaaaaapă cu noi şi-am urcat şi-am ajuns la babele.
Aici nu se mai punea problema telecabinei, aşadar singura dilemă rămasă era jepii mici sau jepii mari? primul traseu mai scurt dar mai greu, al doilea mai uşor dar mai lung - noi, destul de frânţi şi neobişnuiţi cu-atâta auto-talpă în condiţii de teren accidentat, am ales jepii mari via piatra arsă şi nu o să ştim dacă a fost alegerea corectă până nu i-om vedea şi pe cei mici, treaba-i că mergeam şi mergeam şi mergeam şi nu mai ajungeam... da :) drumu din poveste s-a terminat şi-am ajuns frânţi cu bine în buşteni după aproape 7 ore de la părăsirea Padinei.
a... şi să nu uit sâmbăta am vizitat şi peştera ialomiţei, la 6 lei intrarea - merită merită

Din Buşteni am luat trenu, prinzându-ne în timp util că la stop n-avem şanse şi cu trei lei / căciulă oferiţi fără comentarii şi discuţii naşului am ajuns în Braşov. unde am stat şi-am stat vreo 2 ore fără succes la stop. Dar cum încă n-am încălecat pe nici o şa, m-am dus la magazin să cumpăr o sticlă de apă minerală... şi pe când mă-ntorc, ce să vezi, Alin aruncase pieptenele magic care s-a transformat într-o pădure deasă... bine bine ne-a ajuns cu pădurea pe ziua aia, a oprit un microbus cu-un singur loc disponibil, unde fericiţi şi rumeni la faţă după atâtea ore sub ceru senin şi-nsorit nea-m îngrămădit cu bogdaproste, deşi am fost luaţi de un tip şi-o tipă din baia mare(sper că ţin bine minte) care vindeau prăjituri pe la târguri şi festivaluri.
Bine pa!











Şedinţa continuă :))

sâmbătă, 23 iulie 2011

plictis matinal alb

Bine aţi fi venit în grupul oamenilor care trăiesc cu apă de la robinet şi atât dacă pentru a avea acces la mirificul robinet nu ar trebui înainte sau după sau sau vorba unui amic mai tânăr să-ţi plăteşti chiria implicit apa implicit consumu gazu curentu netu frigideru maşina de spălat hainele transportul în comun şi alte în consecinţă apucături citadine, căci nu mai plouă cu venituri în absenţa prestării muncii de rigoare şi aşezămintele burgheze/burgunde/aşa mai încolo şi mai departe – în respectivul burg curent au rămas cu turnu galben – nespoit de bergenbier – poate mai ştie cineva de ce – dar lamentarea când trebuie doar să dai la o parte ori de-o-parte doar perdeaua de soare pentru ca lumina să-ţi inunde camera şi să nu mai vezi nimic în monitor, iar dacă acel efemer sentiment de singurăta... – nu te emancipa post scriptum că... – da, intră amice pe – bun, e de inconceput absenţa conexiuni la – dă odată conect – consoanele cuvântului anterior variază în funcţie de setare sau nimic – treci o dată iubit tovarăş de arme (care?) şi intră-n on(ce?)line acolo risipa de singură – puşcă-te – în secolul ăsta după secolul freneziei ufo te plângi(semnu-ntrebării) – bine bine era doar o expresie că nu trăim în mediu sălbatic şi armele purtate la vedere fără permis în scopuri nedeclarate(cui?) sunt legiferate împotriva puşcării de sine – dar unde dăm şi unde crapă orgoliul legiferat propice fără poate şi doar cui şi-l permite – iarăşi! dar drag prieten ostoieşte-ţi mila şi roagă-te cui(?) ţi-e mai aproape să-ţi – hai că am uitat – da ia să ne întoarcem la predicat şi să nu-l pronunţăm înainte de adeverirea prognozei meteo-sensibilităţii viitorului încununat cu legături de specii din domeniul @ punct etcetera – o traducere fără implicaţii spirituale a refrenului mondial ar suna: ce fu – să ne păstrăm calmul – sau: ce o fu – calmul trebuie să persiste – indiferent de situaţie indiferenţa rezolvă toate inconvenientele pe termen scurt doar că funcţioneză ca un împrumut realizat pe principiul bulgărelui de zăpadă, asta fără a lua în calcul de unde am pornit şi inflaţia aferentă deraierii de pe şinele subiectului – obiecţie! avocatul nimănui îşi exprimă părerea: în această... dar cum să-i spun luare de cuvânt lipseşte cu precizie subiectul luării – dar să nu ne pierdem răbdarea, acum, după ce nimeni nu o mai are disponibilă, şi ar trebui să se împrumute de la cămătari şi să aprobăm obiecţia altcuiva: obiecţie: salut! salut! e nevoie de un punct – juriul(care?) – bine...?! atunci – ciocanul vorbeşte: bum – asta presupune punct.

de vreo 2/3 zile/nopţi/anotimpuri + ani/vârste

scriu/fără să mai las vreo urmă pe hârtie
/nu scriu

singurul laitmotiv - fie-mi cu-ngăduinţă
spune-le-voi
două

unghiil-eterne şi fostele plete
imposibil de-oprit din a creşte

hai să o luăm altfel

imaginează-mi
că mă crezi

atunci bine hai să ne lasă-mă
baltă în tăul fără de fund

cine lasă pe cine
întrebarea Chuck-ului de ce facem ce-ea ce facem
citatul a fost tocmai parazitat de-o parafrază

atunci de ce una dintre cele mai acurate
dintre amintiri
a rămas un vis

eul nu mai vrea să fie el
pentru-a fi mă-car virtual
robul singurului cuvânt
în care crede că va mai putea crede -
liber



duminică, 26 iunie 2011

no ş-am fost

ş-am ajuns şî la cluj, ploaie curcubeu kaufland bere naufragiu-n ofice - deşî-am zîs că mă no s-o făcut vară gata pa şî pusi ofice da să-ntâmplă
la cluj am mai prins ceva lună amară (nu-l mai lăsaţ pe ălă cu plete lângă microfon cu gura no) dup aia cargo da mai mult pe la alimentară am fost dup aia paraziţii parcă - dacă arde nu-i bai, şi pe când m-am încins ş-o cântat zdop şî cu zdup am luat-o spre mureş
şi-n mureş... clasic
acuma m-am trezât la mijloc la zâua de hodină da degeaba că o ieu aşe încet cătră lucru nu-i bai

marți, 31 mai 2011

& so

factură plouă vânt bus chilian perdele scaune cămaşa şoferului albastră i need some money escavator aproape în centru ne mai trebuie un ifron şi-un buldozer man u barca săptămâna trecută şi bâlciu oraşului hai să mai construim o grămadă de moloz dacă n-ajunge balastu se poate arunca o pasăre domestică peste bord

duminică, 22 mai 2011

apocalypse now! haleluiah - happy new ocs-era! / frank zappa - help,i'm a rock! / aici

Bună
Cu diacritice
Pe mine mă cam lasă indiferent vorbitu
Şi problema comunicării mi se pare prea
Ubicuă să te poată surprinde
Aici
în arealul temporal înconjurător
Preşedintele reuşeşte să plângă
În deltă caii sălbatici sunt exterminaţi
Fiind ultimii care mai opun rezistenţă
Pe continentu ăsta
Aici

unde
orice revoluţionar ar leşina
de foame în timp inofensiv

nu te opri nu te opri
inerţia la orice viteză
pe forţa asta gravitaţională supraponderală
timpul fiind foarte scurt în majoritatea
timpului în care ai vrea să des-goleşti
încât se va produce o fisură
ca o bubă care se mută din locul tratat

aici pe un post de ştiri bagă bob dylan
gata – reclame
unde cel mai cunoscut spectacol recent
a fost interzis din cauza titlului

amintiri din timpul recent
la conjugarea a doua 

sâmbătă, 30 aprilie 2011

vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaguuuuuuuuuuuuuum

am o impresie că mi-am pierdut telefonul
vagă
probleme acute cu rafturile congelatorului
presentimentul
a căzut ceva
mă duc mă-ntorc
azi nu mi-au crescut unghiile
ura
urmăreşte linku şi un torent de cuvinte
vagi
acute ca o radiografie
legume sau carne sau fructe la cazan
nu avem
meniul zilei va cuprinde un mijloc
prin care braţele înoată şi semne
şi mai vrei să spui ceva
şi spui nimic
plus procesul cui
pe cui îi sau nu-i mai trebuie
lanţul legat de laţ
particula re din cuvintele
care nu vor mai începe fără ea
scrum şi pădure
apă frunze şi duş
curat ca pereţii unei pubele
specializată-n sticle
mai

joi, 21 aprilie 2011

o specie de pesimism light

Obosesc în blocstarturi

Când o să ajungă sunetul
Cu genunhiul în zgură
Pistolului descărcat
Cu siguranţă într-un paraşutist
Înainte să tragă de mâneru roşu
Sau verde sau galben

Până o să-mi fiarbă cafeaua
Până o să-mi umplu cada
Până o să-mi dea iar în foc
Până o să mă spăl pe dinţi
Până o să murdăresc iar aragazu
Pe care nu ştiu cine-l spală

Glonţul orb o să-i continue
Prăbuşirea
Nici o înflorire de pânză
Nu-l va face să aştepte
Până îmi găsesc hainele cheile
Telefonul şi două şosete asemănătoare

O să-mi încordez degetele
O să deschid uşa
Voi pleca mai rapid ca un alergător
De sută într-un maraton scurt
Dacă aş fi sigur că nu se va transforma cursa
Într-una de o mie de paraşutişti
Cazuţi din cer

marți, 19 aprilie 2011

dap

dap stau şi aştept
să-nvăţ
să urăsc din nou
de parcă aş fi ştiut vreodată
de parcă asta m-ar face
mai puţin infect decât pot fi

joi, 14 aprilie 2011

sughiţ

Sau sughiţam
Dau de-a dura pe doctrina ştiinţei
Un bon de la mic punct ro
Ieri mi-am luat un delikat de-acolo
Cu doctrina am rămas la a doua introducere
Am început să o ascult aseară pe amy amy amy
Winehouse la căşti are ritm tipu ăsta
Şi aplomb şi-i răspicat ca o pară verde

Da... sughiţam azi şi ieri şi acu mai multe zile
Sughiţam câteodată şi-n liceu
Când ieşeam în budă la ţigară

Am tot mai des impresia că gândurile-mi
Funcţionează după graficul unei funcţii periodice
Şi din când în când la un interval regulat totuşi
Mă-ntâlnesc cu dreapta tu sau tu sau tu

Ies de la lucru şi-o iau pe scurtătură
În staţia din faţa teatrului
Aştept
Vine busu
Nu mă grăbesc foarte tare
Mă aşez pe la mijlocul cozii
Şi-naintez împingând ca să nu fiu călcat în picioare
Sau cel puţin claxonat
Cu ghionturi urmate de priviri
După ce urc şi nemotivat nepoliticos
Îmi fac loc cu ghiozdanul în botul unei tanti
... acel atac subversiv şi ieftin olfactiv

Mă opresc
Şi mă-ntreb ce-o să fac după ce o să se stingă iar lumina

Aveam senzaţia în busu ăla de azi
Că toţi mergem acolo
Că o să ni se taie firu de tot
Într-atât de de tot
Că nu o să ne mai dăm seama
Că nu mai ţinem minte nimc

Da mi-i sete şi dosul palmei
Îmi arată ca după un incendiu domestic
După ce am descompus un pui găsit în frigider
Şi l-am fiert şi l-am prăjit în tigaie

Probleme capitale – fugi de-aici futu-te-n aripă!

Pot să presupun că sunt într-un lift
Şi mă joc urcând şi coborând
Fără noimă prin piramida nevoilor
De la mansardă la subsol uneori fără escală

Am găsit o bomboană în buzunar
Şi m-am bucurat ce tare tot ce vroiam
Acum era o bomboană

Mă duc să beau apă

Acuma tre să merg şi pân la non stop
Da mai stau un pic
Ca să am ce face până mai stau aş putea
Să cronometrez cât stau

Mai devreme m-au sunat doi amici mai vechi mai noi
Să mă cheme la o bere
Le-am spus că mă uit la meci de-acasă
Şi că nu mai ies afară
Pune mă atunci telefonu lângă televizor
Sau lângă boxe ce ai tu acolo
Că noi nu ne uităm la meci
Aşa că le-am pus telefonu lângă o cască
Până prin minutu 80 când a binevoit
să se descarce bateria la telefon
după meci m-am uitat la mircea badea
şi nu mi s-a părut deloc amuzant

Am uitat să cronmetrez
Pun pauză la amy
Şi mă duc la non stop

Cine ar fi crezut că o să merg
Uitasem să dau replay
Până la non stop

Pe drum am avut o fantezie tripală
În ficare dimineaţă se trezeşte
Intră şi iese din baie
Înainte să se îmbrace
Îşi rulează opt ţigări
Trei cu chill două cu un spaţiu gol
Şi trei cu out
Apoi merge să-şi bea cafeaua
Într-un loc cu jazz la volum ridicat
De la şase dimineaţa

Mă trece culmea pişarea
Mă duc mă piş mă schimb
Mă uit la clipu alb negru cu jarret şi
Trec graniţa cu acte în regulă
Dintre graniţele alea nu să mai pot spune nimănui
Nimic nici scrisoare nici mail nici sms nici like
Şi când treci graniţa înapoi cu surlele şi trâmbiţele
Deşteptărorului
Nu ştiu cât mai poţi aduce cu tine

Da mai stau
Uneori am tendinţa să abuzez de
Rabdarea mea

Îmi amintesc frecvent în ultima
Vreme de un poem pe care l-am
Scris înainte să mă dea afară de la poli 2
Pe calculatoru ce ar trebui să fie încă acolo
Mai ţin minte doar senzaţia pe care
Ţi-o dădeau versurile alea
I-am spus linghişpir

Ce-i drept a fost cam frig anu ăsta
Da o să avem nişte sărbători pascale
Ornamentate cu acţiuni subvesive
Cu apogeul în ridicol
Doar până azi
Primarul municipiului târgu mureş
Spune poveşti copiilor cu tentă să-i spunem personală
Copii de la nu ştiu ce liceu
Primesc dulciuri plus calendar cu poza lu udrea
Şi un canditat la preşedinţia
Partidului de guvernământ face show la tv-u

Avem aşa
Haliţi doamnelor şi domnilor
Fii şi fiice ale poporului
Muzică şi dans dulciuri poze poveşti şi fabule
Combinaţi-le conform gustului personal
Până formaţi o pastă presăraţi mai mult
Până devine uşor de modelat
Luaţi înstrumentul numit prostie
Şi acţionaţi asupra pastei obţinute
Până atinge forma aerodinamică
A unui sopozitor
Mai departe citiţi instrucţiunile de folosire

marți, 5 aprilie 2011

noaptea care nu-i în plan

imediat

din ce în ce mai greu cu dimineţile astea

goluri şi plase

cafea îngheţată şi reversu constipaţiei în regim blând

cu nasul înfundat dormi cu gura deschisă

toate izurile din lume

aleargă nimeni

până la cât crezi că poţi să numeri
eu o să mă bucur când o să ajung la unu

acum impresia că stau

mâine - când o să fie asta

întrebare

cine-şi mai aduce aminte ce am visat

cică trebuie să-mi fac raportu

trebuie trebuie trebuie

cel mai urât verb din istoria umanităţii mele

mai crede cineva în ceva

mai mult mai mult mai multe şi mai mulţi

azi mă-ntreb dacă se mai întreabă cineva ceva

uau

frison

toată lumea vorbeşte în acelaşi timp

important e să gineşti o cafea şi câte ţigări primeşti
să nu uiţi de apă

deplasarea presupune să te ridici

unde contează din ce în ce mai puţin

când îmi fac planuri
încep să elimin majoritatea factorilor circumstanţiali

unghiile nu se mai opresc din crescut
nimeni nu o să le poată opri

degetele

îţi dai seama că-n fiecare dimineaţă
te trezeşti cu aceleaşi degete

o să mă-ntrebe cineva vreo dată ceva

mă strădui să eludez orice utilitate
să evit judecăţile la fiecare legătură de cuvinte

când o să neutralizez tot ce percep

când nu-ţi mai dai seama că mai urmează o zi
degeaba

se mai gândeşte cineva la apariţia omului
totuşi poate fi o activitate plăcută
mai ales că nu foloseşte nimănui la nimic

la nivel de relaţii interne şi externe
ne-ar prinde bine o invazie de pinguini zburători
cu aripi de meduză şi ochi de râmă
cu picioare de gâscă şi cioc de elefant
cu coadă de minge şi dinţi de muscă

mai disperă pe cineva numele
din lista de mes care intră şi ies

detaşare plus redundaţă - circuit

scurtcircuitarea sistemului de plase
anti insecte transformă moliile
în farfurii zburătoare pline cu bere

mai vrei o ţigară

cine mai crede că contează

dacă hipopotamii ar avea burta mai suptă
ar putea sa meargă pe spate

si frunzele  vor spera să nu mai vină
pompierii să salveze pisici

marți, 29 martie 2011

iar sau iar sau

mai bag o ţigară
şi mă pun în  pat
aştept să văd geamul
cu lumina stinsă
maică-mea se duce la lucru
sor-mea la şcoală
mă ridic mă duc până-n bucătărie
fumez o ţigară
şi dacă nu mă ia înainte
îmi fac o cafea
apoi urmează activitatea
pe care-o aşteptasem - somn
până la zece sau unşpe indiferent
la cât îmi pun telefonul să sune
apoi mă ridic în coate
şi apăs amână - 10 minute
mă ridic în coate şi apăs amână
- 10 minute mă ridic în coate şi
pe la vreo unu mă ridic mă duc la baie
apoi în bucătărie îmi fac o cafea fumez
mă duc să mă cac cu a doua cafea
scrumiera şi o ţigară
mă-mbrac şi mă duc la lucru

ps
ieri a fost sper :)
ultima zi cu programu ăsta
măcar vreo 2 luni :))

joi, 24 martie 2011

harababurastenic


Altfel lucrurile se repetă nimic nou pe străzile în barurile în facultate în capul meu din oraşu ăsta. Valu valu valu valu valu-l aştepţi de când ai început să cobori constat din microbus şi să faci paşi pe trotuarele astea. Dacă aş fi un tip mai calculat mai pragmatic şi mai tipicar aş putea să fac un disc împărţit în 12 fiecare sector colorat diferit şi fiecare culoare să echivaleze o stare... discu ăsta şi-ar păstra valabilitatea în trecut prezent şi – nu să mor io redundanţa unui viitor aici nu mă-ncântă de nicio culoare.
Să luăm perioada asta februarie martie: pe lângă problemele cu somnu care pot şi chiar intervin oricând din cauze neclare şi arbitrare mă posedează o predispoziţie spre depresie – da mie nu-mi place - am ajuns io cândva la o concluzie: mă nu am timp să mă simt naşpa n-are rost să mă gandesc că mă simt naşpa cu atât mai puţin are rost să mă gândesc că mă gândesc că mă simt naşpa. Şi atunci intervine o specie de efervescenţă de căutare şi de fugă şi clar trebuie să găsesc soluţii! Predispoziţia durează cel puţin până pot ieşi constant în pantaloni scurţi afară plus nedârdâitu în deplasările nocturne – şi-i dură. Trebuie să stai la pândă tot timpu trebuie să fii pe fază dacă nu eşti atent odată te plesneşte şi nu-i bine. Cel mai periculos e să te prindă descoperit chiar înainte să-ţi treacă o soluţie viabilă prin cap. Nici cu soluţiile nu-i aşa uşor. În primu rând că aşa stă treaba apoi una din manifestările cele mai greu de contracarat ale molimei ăstei primăvăratice e volumu gândurilor. Prea tare extrem de tare le auzi pe toate şi chiar nu vreau să aud toate măgăriile care-mi trec prin cap.
Uai acu mi-a trecut chestia asta: poate că-i din cauza presiunii atmosferice sau a umidităţii sau a condiţiilor macro-climaterice ori să fie micro? Greu. Dacă nu le auzi nu te deranjează, da când le auzi şi se mai şi amestecă cu alea din producţie proprie – astea autohtone melegurilor mele mentale îs majoritatea din categoria asta – uăi să-mi trag palme ce tâmpenii îmi trec prin cap.
Să trecem la altă constantă a perioadei. Nu fac nimic. Sau şi dacă fac ceva îmi ia prea mult timp să mă concentrez şi să mă determin să mă apuc de măgăria aia – altă problemă – pe asta aş băga-o la deficienţe de raportare la nivel de vocabular. Când am ceva de făcut acel ceva se numeşte: porcărie măgărie căcat tâmpenie etc.
Clar nici asta nu-i bine J
Totuşi io acum am aşa un fel de presimţire... deja am ieşit de vreo 4-5 ori în pantaloni scurţi afară pe la amiază de 2 ori la fotbal şi de 2-3 ori la magazin după ţigări.