ha ha bla bla etc

mă urăsc pentru că ha ha bla bla etc

am aşteptat atât confirmarea clipei OPRITE
încât... nu ştiu

paranteză: azi, ieri, alaltăieiri mi-am belit creierii cu dramatizarea în care cred şi care mă obsedează şi care n-are nicio treabă cu romanu, ci doar cu căcatu de lângă/din mine

cogito ergo non sum (extra-parantetic)

că rezolvaşi scenografia şi am pornit entuziast de-acas să-mi răsplătesc inspiraţia cu o bere,

dar ajung, iau berea şi (o) văd că sunt (in-existent) singur unde sunt/este multă lume. cred că ar trebui să-nchid paranteza

şi indifernt parantezei

mă gândesc (deci nu exist) că aş vrea să-i spun, că... sau că nu o prinde roşul

şi-ncerc să văd ce culoare au ochii

prind frânturi din ce vorbeşte şi frânturi din ea că mi-e frică să privesc (altă paranteză: frică 1, 2 poate chiar 3 - poate singurele dăţi când am ha ha bla bla etc)

aşa... şi nu mai ştiu de ce sau ce voiam să spun, da' faza-i că (o) ha ha bla bla etc

ps1:
sunt cel mai mare căcat din univers şi sunt plin de mine!

ps2:
e doar o impresie (ref ps1)

out of ps: pe fond de herbie hancock (now plays butterfly)

sticxuri

aud fâsâitul gazului uitat aprins de... bănuiesc cine doar că nu ştiu de ce, calcul zornăie şi becul uitat aprins de altcineza bâzâie fum un trag

aud sforăitul lui cine bănuiesc, aud cum dau afară fumul

tastatura ar fi ca nişte petarde pocnind cu delay

nu mai aud fumul, aud cum am stins ţigara

şi aud cum gândesc că gândesc că gândesc că gândesc că...

obiectele stau cu zgomot

şi eu aud cum uit

uitarea sfârâie ca o linişte închisă
într-o pungă de stixuri

introducere in curs de iniţiere în arta de a nu face nimic

cuvânt înainte: dacă îţi preţuieşti timpul nu citi asta

dacă o să leg vreo 3 zile similare lui ieri, voi primi un certificat de atestare al competenţelor mele şi voi putea ţine un curs facultativ de arta de a nu face nimic punct

aşadar ieri începând cu ora 00:01 am stat treaz până la ora 4am şi ceva, efectiv am stat. totuşi ca să fiu mai exact între timp am mai fumat câteva ţigări şi o bună bucată de vreme am ţinut în mână Munci şi zile a lui nea Hesiod - ţinută în mână deschisă - şi cu mâna liberă am întors paginile şi cu ochii privit-am versurile în ordine cuvânt după cuvânt punct

dorm până la 7:47am, când mami mă-ntreabă dacă nu trebuie să merg la şcoală. spun că trebuie şi întreb cât e ceasul. când aflu cât e ceasul spun că trebuie doar pe 10am. îi spun să-mi lase bani de ţigări. spune că nu are la ea. spun că e naşpa. între timp observ că sor-mea plecase la şcoală. mami iese. aliniat nou

eu mă ridic în coate şi cuget: mai am timp să dorm o oră punct

mă trezesc la 9:05am. mă ridic în fund, privesc telefonul şi îmi spun că mai stau 10 minute. între timp trecându-mi privirea peste fereastră mi se pare că e senin. mă trezesc la 9:58. în continuare mi se pare că afară e senin. conştientizez brutal că nu am nicio ţigară, mi se face frică şi decretez voi merge doar pe 2pm la şcoală. mă ascund sub plapumă. sub plapumă mă gândesc să mă ridic, să nu mai merg de loc la şcoală şi să profit de ziua pe care tocmai mi-am eliberat-o de alte obligaţii pentru a citi. îmi spun că este vreme şi rămân sub plapumă aliniat nou

binevoiesc să părăsesc patul la 13:30. pornesc calcul. îmi amintesc că mai am tutun de o ţigară pe fundul pungii. găsesc punga cu tutun sun masa de la calc. îmi pun apă la fiert şi mă apuc de rulat. cantitatea de tutun se dovedeşte optimă, rulatul decurge bine, apa sfârâie, torn cafea în apă şi opresc focul. brusc conştientizez că mi se face foame. între timp m-am convins că afară e senin, prima impresie fiind congirmată de perspectiva oferită de geamul de la bucătărie. văd că am doar câteva câni curate + o linguriţă. chiuveta e demoralizantă aliniat nou

fumat, gătit, mâncat punct

15:03 ţin Munci şi zile deschisă în mână. stau. o iau de la început, cu mâna liberă întorc paginile, nu înainte de a privi fiecare vers şi, în ordine, fiecare cuvânt al fiecărui vers. între timp mă gândesc cum să valorific restul rămas din zi. intervine problemă: ieşirea din casă e obligatorie pentru îndeplinirea planurilor mele de lectură deoarece nu am în casă nici una dintre cărţile pe care aş vrea să le citesc, dar părăsirea domicililui fără ţigări nu poate fi luată în calcul. între timp s-a-ntors sor-mea de la şcoală aliniat nou

sunt în letargie. sunt atât de amorf încât nu mai ţin minte la cât s-a-ntors maică-mea. ştiu doar că am întrebat-o dacă are ţigări. răspunde afirmativ şi-mi dă pachetul. iau o ţigară şi o aprind. mami: uită-te la cât am maxi-taxi spre râciu. mă uit. spun 6:30pm. ţigara mă face doar mai puţin amorf. afară sunt nori. planurile pe ziua de azi încep să mi se îmbulzească în creieri. nu, nu spun bine, ele se-mbulzeau permanenet acolo. mă risipesc în intenţii - asta e o cutumă mai veche. imagine: corpul meu e format dintr-o mie de degete (nu mâini sau braţe - specific din nou: degete) şi fiecare din degetele astea ale mele vrea să atingă o femeie diferită aliniat nou

iau 3 ţigări din pachetul maică-mi şi mă duc spre bibliotecă. itinerar prestabilit: judeţeană: predat 3 cărţi, scos frankenstein, ovidiu, toate pisicile sunt negre şi un pitic în grădina de vară (dacă găsesc dac nu altceva), apoi mers bibliotecă upm predat hesiod şi ovidiu, şi scos neamţu şi/sau irimia - gramatici, apoi pân la 8:00pm citit ce mi-a rămas din volumul de povestiri al lui cezar petrescu omul care şi-a găsit umbra. ajung în faţa judeţenei, în curte, îmi aprind o ţigară, în timp ce o fumez vreau brusc să ascult muzică. anulez partea a 2-a a itinerariului şi-mi spun că execut rapid returnatul şi scosul de aici şi mă-ntorc acasă. sting ţigară şi merg la literatură. frankenstein nu este, un pitic în grădina de vară nu este, răsfoiesc toate pisicile sunt negre decretez: nu o să-mi placă. găsesc un volum meseriaş de ovidiu opere, dar mi se pare cam prea mare, deşi nu e, şi presupun că mi-e lene să-l car până acasă. renunţ să predau 1 din 3, castelu adică, nu-l citisem. predau 2 din 3. şi în timp ce bibliotecara ia cărţile, mă răzgândesc şi mă duc să iau ovidiul aliniat nou

19:05 acasă. pe drum am ami fumat o ţigară şi acum o fumez pe ultima. căcat! mami a plecat şi nu i-am cerut bani de ţigări. îmi aduc aminte am de pregătit pe săpt viitoare sau pe-acolo un speech despre addictions la presentation skills. scot ceva bibliografie. între timp îmi aduc aminte că-n curtea bibliotecii avusesem chef să ascult muzică. deschid winampu, dau add directory şi bag duke ellington şi miles davies doar pentru că tot ce mai am mi se părea neascultabil aliniat nou

devin amorf. muzica e doar un zgomot de fond. 20:40 soră-mea se-ntoarce de la cursu de engleză. spune: opeşte muzica. opresc muzica. se pune pe-nvăţat. nu mai sunt amorf. mi-a venit o idee pragmatică. o bat la cap să-mi dea bani de ţigări. refuză. reformulez îi cer bani împrumut de un pachet de ţigări. cedează. ies să-mi iau un pachet de ţigări ultimul aliniat nou
stau. uneori amorţesc şi-mi schimb poziţia. când mă plictisesc îmi schimb locaţia. bucătărie, pat, calc. între timp fumez. şi tot aşa până la 4:45am ziua curentă când m-am apucat să scriu ce-am scris pân acu punct nu va urma sper

nu

"Eu, Doamnelor şi Domnilor, vă mărturisesc că aştept un cataclism, cutremur, deschiderea unui abis sub mine, sfărâmarea cu muzică sau fără a bolţilor cereşti, creşterea unui ochi pe nas şi a unei măsele pe călcâiul stâng, în orice clipă. Dar mă minunez ca de o păcăleală, că totul merge fără miracole prea vizibile şi prea dezordonate."
(Eugen Ionescu - încă, "NU")

abia azi

andy spune: păcat ca a venit iarna aşa de repede (sau ceva asemănător. era vorba de iarnă/frig şi că a venit)
eu spune: încă nu e aşa rău!
(locaţie '74)

toată lumea ştie că atunci când vine toamna plouă, se răceşte şi cad frunzele

mergând spre casă rup o frunză galbenă
cobor pe bulevard, pe lângă cetate, ajung la semafor, aştept.
ţin ceva în mână. o frunză.

toată lumea ştie ca toamna frunzele se-ngălbesc şi cad

am rupt o frunză înainte să cadă

nu ştiu de ce mă obsedează acu treaba asta, când oricum am degând să dau drumu la tv şi să mă uit la meci
poate pentru că am fost la "molloy" cu şi de Ştefan Roman (de fapt de Beckett)

meciul a început de 5 minute

mă caut în buzunare, înainte mă gândisem la mâini, dar mâinile sunt peste tastatură, nu ştiu ce am făcut cu frunza

voiam doar să spun că abia azi mi-am dat seama că-i toamnă