joi, 30 decembrie 2010

cântec pentru taci

aştept folosirea-n masă a combustibilului biologic
să-mi fac cuie din rezervor

învăţ culorile biosferei pe frânturi din imaginile salvate înainte să se dea stingerea

jazz definition of love
Charles Mingus & Band
cele mai plantă halucinări amoroase
în what love?

Tactil
Consistenţa trupului tău
Mă face să-mi doresc
Să ne fii născut siamezi

De când frumuseţea nu mai e un criteriu moral/etic

În palme frumosul tactil cana din care&carne vreau să-mi adăp starea de varză

Şi nici nu-mi imaginam&nu-ţi imaginai că mă poţi scoate dintre firele roşii din jurul irisului rămas un cerc albastru în jurul unei găuri negre

Am ieşit în gară în dimineaţa-n care era vorba că pleci
Nici nu ştiam de unde eşti
Mă-ntâlnesc cu două colege de-ale tale cu bagaje trase după ele
Eu nu merg nicăieri eu n-am bagaje
n-am somn şi stau aproape de gară

acest neaoş doinic dor
mă determină s-ascult bitza-iau viaţa-n glumă & paraziţii-motive
să ies din lamentări să nu fiu jalnic
nu mai scriu nimic

bag ţigară după ţigară cui după cui
până rămân fără şi-mi fac ţigări rulate
din tutunul rămas în chiştoace
să mai rezist o juma de oră
cu ochii beliţi în monitor în lista de mes
aştept fâsul care spune că eşti online

mă trezesc dupămasa asudat în camera mea
sughiţ după ce-mi aprind un dunhill albastru lung
trenu ţipă pe lângă blocu meu
maică-mea vine isterică de la lucru
am visat o chestie mega stranie
din care-mi mai amintesc doar senzaţia
m-am ridicat din pat
în camera asta pute
cum să nu pută dacă de săptămâna trecută
ajung acasă direct mahmur
dau next fişierului audio cu harold bloom
iar acu o să apăs j & în loc de pink floyd
o să bag jimi hendrix totuşi o să mai rezist
la biroul meu dintr-o maşină de cusut
plin de gunoaie şi scrum&mucuri de ţigară
până la capătul shine in you crazy diamond

duminică, 26 decembrie 2010

ganja stay out of select

ganja nu te du în select

crâşma cu covar la comandă pe care scrie butique

nimeni nu are nevoie de tine acolo

ar fi risipă curată ganja mai bine stai acasă

te-ar fuma degeaba

pula mea singurele chestii tangeţiale cu amuzant de-acolo

sunt dj-u schizofrenic îmbrăcat în moş gerilă

şi tipele paranoice care dansau pe masă

îmbrăcate în crăciuniţe până la brău

şi-i mai cald ca-ntr-o pereche de chiloţi

ganja nu ai ce căuta acolo

sâmbătă, 25 decembrie 2010

:)

îmi place lumea-n care trăiesc

deşi mi-a luat 21 de ani şi ceva luni să-ncetez să mai vreau altundeva altcânva

vineri, 24 decembrie 2010

wind cries mary christmas

Wind cries mary christmas

Sunt o doză de bere lăsată deschisă pe masă înainte să mergi în vacanţă

Zăpadă mocirlă zăpadă gheaţă mocirlă

Aici acolo acum atunci hai in separeu nostru-mbâcsit

Cu starea de blană

Muzica vocea cel mai straniu cover din office

Faţa de ganja

Ace de siguranţă în colţurile gurii

Laitmotivul sunt varză banal s-aştepţi

Sticla de vin roşu din sertaru de la lucru

În jocu ăsta crezi că n-o să prinzi niciodată game over

Când nu mai încape te pişă

Asta se poate chema formatare selectivă

Vâltoare mă! Leaţuri ţepuşe fac un butoi spart

Într-o groapă de pârâu peste pietre apă vârtej

Maşina de spălat privirea

miercuri, 22 decembrie 2010

eject! :(


Imaginează-ţi că ai 18 ani jumate. La 18 ani ar fi trebuit să te de-a afară din casa de copii.

Nu te-au dat încă. Nu ştii cât o să mai ţină figura. Cât o să te mai ţină. Te ţin datorită bunăvoinţei conducerii şi din cauză că ai mici probleme emoţionale, care le-au permis să te treacă inadaptabil/ă (nebun/ă) ca să nu te dea afară.

Azi eşti emoţionat/ă. Te bucuri şi nu te bucuri, ţi-e frică, dar nu prea tare. Azi ţi s-a spus că ai fost adoptat/ă de o familie din Franţa. Franţa!? Uau! Toată lumea spune frumos Franţa. Tu te gândeşti departe Franţa. Da-i bine pân la urmă. Ştii Franceză suficient de bine, cât mai tre mai înveţi acolo. Ţi se spune că o să mergi la şcoală, o să faci şcoala de şoferi şi alte alea. Pân la urmă... fain, nu?

Mâine o să fii dus/ă la casa de nebuni. Acolo nu contează vârsta. Tu te gândeşti încă la Franţa când ţi se spune să-ţi faci bagaju, uau deja? N-am mers niciodată cu avionuJ.
Aştepţi să-ţi cunoşti familia adoptivă, în timp ce tragi fermoarele geamantanului, pentru că nu ţi-a spus nimeni unde mergi defapt.

Asta se-ntâmplă lângă noi.

marți, 21 decembrie 2010

hai cultura! ole! ole! ole! pam pam

şi ne mai întrebăm de ce...

cultura la români:

50+1 romane franţuzeşti
10+1 spectacole de teatru
muzică uşoară nu manele
filmele lui nicolaescu şi alea de pe protv
dacă ai citit shogun şi cărţile lui coruţ eşti eminente

şi ne mai întrebăm de ce ne şo-goneşte viaţa-ceilalţi-alţii şi de ce ne coru(p)ţim în disperări cretine

o!... şi suntem mândrii, mai mândrii decât capra vecinului

o!... şi nici io nu-s mai breaz, indignarea asta nu s-ar fi manifestat dacă nu l-aş fi întâlnit pe andy,
înainte trec pe lângă monumentu din faţa mall-ului şi văd lume acolo, îmi spun ce bou!? uitasem că azi e 22 decembrie, îi spun asta lui andy, îmi spune: îi 21!

sunt un breaz, într-o ţară de breji!

luni, 20 decembrie 2010

acordeon


Trec strada fraudulos în poli 2. aştept bus. Vine bus acordeon verde. Urc cu atenţie. Am legitimaţie de călătorie pe toate liniile cu bus. Chiar două, una se numeşte atenţie, cealaltă speranţă.
În centru la mijloc urcă o pensionară, în spate un pensionar. Paltoane, el gri, ea roz-mov, el pălărie, ea bască violet şi blană în jurul gâtului. Eu stau în ţarcu acordeonului între ei. El îi face semn, cap plus privire, să meargă-n colo. Ea-l vede, se-ntoarce şi se aşează pe o banchetă de doi, mai în faţă, la margine. El ezită, apoi porneşte spre în faţă. Se opreşte în spaţiul de stat în picioare din faţa taxatoarei. Între el şi ea doar o altă banchetă. Ea-şi întoarce capul, se uită la el, el se apleacă puţin. Ea se mută lângă geam. El se aşează lângă ea.
Vorbesc. Când nu se aud/înţeleg îşi repetă la ureche.
Cobor pe republicii.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

scrisoare deschisă către primăria municipiului

dragă primărie administraţie sau ce-i fi fiind tu care ai în grijă trotuarele acestui oraş te rog

bine hai să trecem peste formalităţi

mătură/măturaţi trotuarele-n pula mea că nu suport gurile de canal camuflate!

canalo-gura- fobia-mi are motivaţii/justificări clare şi de naturi multiple

în eventualitatea-n care

da bine

acuma vine şi ăsta vali şi numai cum să-ncarce lista de cereri cretine cu fobia lui stupidă

nici măcar nu binevoieşte să se gândească că-i frig şi că mături oameni pe vremea asta cine a mai văzut

nici nu mă gândesc

clar că nu mă gândesc

io vreau să văd gurile/capacele de canal în rest nu mă interesează că-i gheaţă şi oameni dezechilibraţi se pot aluneca pe şale

măturaţi măcar gurile de canal şi-atât

dac stau mai bine să-mi amintesc azi m-am tot dat pe gheaţă-n ăn staţia din faţa teatrului naţional şi-aş vrea s-o mai găsesc acolo-n staţie şi mâine că-i mare plictiseală altfel până vine busu

marți, 14 decembrie 2010

am un tricou verde şi o bluză roşie cu elefanţi negri

ie frumos să fii trist da chiar nu vrei

crezi că ieşti mai simpatic aşa ştii că e vagă empatia

asculţi albi cu voce neagră

striază-te şi se dilată pupila

fă bulgări sub bec că ninge

drum tăcut cu obstacole până-n bucătărie
dacă vrei aer viciat

o bluză roşie se-ngălbeneşte dacă se decolorează

ce se-ntâmplă dacă arzi bonuri

să stai să te uiţi la lista de mess

ai mai face un drum până-n bucătărie

poate mai incolo

luni, 13 decembrie 2010

wonder new 2084 world



Bine-aţi venit la bileteria trenuleţului prezent-trecut-viitor.

Maşinaţiunea hieroglifică a început cu... ? ... ha-maşina, aşadar semnele de circulaţie.

Aici la tejgheaua, pe scândura din faţa tejghelei bileteriei dacă ai călcat cu amândouă picioarele, s-a suspendat timpul.
În spatele tejghelei te aşteaptă, întâmpină, odată ajuns, o wonde’woman. Meniul e clar: două produse: trecut – Piteşti!, viitor – 2084.
Alegi, indiferent ce deocamdată, şi eşti dus pe peron, pe şine un trenuleţ din scaune de birou legate în şir. Numerele pare: trecut, numerele impare: viitor.

Atenţiune! Atenţiune! Urmează staţia Piteşti! Încă vă mai puteţi răzgândi! Dacă nu, nu vă îndepărtaţi de ghid! Aţi ieşit din raza lui vizuală, aţi ieşit de pe lista de pasageri, aţi ieşit din evidenţa prezentului, n-o să vă caute nimeni!
            Începe partea a..., a..., nu, începe bucata 3 din partea doi, fără a şi fără feminizare – oua, căci aici, nici măcar din greşeală, în „4 Spital” nu sunt femei, orice femeie va fi sau va apărea, va fi fiind existând numai şi numai prin intermediul lui Vasile Pop – anamneză/fluxul memoriei (mie-mi place mai mult mandelbrot), personaj narator, martor, principal, erou, el e singurul cu disponibilităţi anamnetice(după Cis) pe bune. Totul aici funcţionează... o celulă, o închisoare, nişte deţinuţi – totul aici funcţionează pentru că gardienii sunt cantităţi neglijabile.
            De exemplu:
            „De cum Ţurcanu îi rosteşte numele, Verhovinski spune, sau încearcă:
            - Tot ce am avut de declarat am declarat la Securitate.
            Ţurcanu însă nu are încredere în declaraţiile de la Securitate. Ai zice că el e cel puţin mareşal al unei instituţii care controlează Securitatea.”
            Cine-i, ăsta, Ţurcanu? Cine a auzit de Sade să scoată trupul de femeie din peisaj, opera s-a pierdut, şi-l are pe Ţurcanu.
            Mai clar? Poţi spune că e un deţinut? Stă în celula „4 spital”, închisoarea Piteşti, legionar, fost legionar, nu are voie să părăsească închisoarea, şi-o transformă însă în casă, de oaspeţi ai spune, unde experimentează cu subiecţi umani re-educarea. Poţi spune şi om de ştiinţă.
            Mecanismul e supra-fiinţial, însă mecanicul e acolo, jos, lângă ei. Lângă el, personaj martor narator, erou privilegiat cu două gloanţe în genunchi înainte să ajungă aici, Vasile Pop, fără popi în familie, doar învăţători, el cel care vede ca o cameră de filmat – doar ce se află în calea obiectivului, însă nimic nu-l împiedică să-nregistreze şi restu! Microfonu planează, vorba lui: nu are pleoape peste urechi, auzim ceea ce el nu vede. Ne transmite, reproduce, simţim tactil senzaţiile, fiorii, cu tot sarcasmul, cu toată reproducerea mecanismului. Simţim inevitabil prin porii lui, prin cel de-al câtelea o fi simţ fiorul, fiorii. Cum îi trec prin toate organele de receptare, cum în celula „4 Spital”, se ridică ciomege, se rup oase care pocnesc, cum se cacă şi se pişă pe ei, cum un re-educabil care nu mai suportă, nu mai înţelege, îşi muşcă venele, empatizăm cu dinţii lui am vrea să-i reuşească, însă asta nu se-ntâmplă. Aici se moare doar după ce el, Ţurcanu, se hotărăşte să joace hora pe tine până ţi se opreşte pulsul.
            Sistemul e mult prea pervers aici ca săţi ofere şansa morţi la alegerea ta. „Trebuie să vă reeducaţi altă scăpare n-aveţi!”
            Pauză.

Atenţiune! Atenţiune! Urmează staţia 2084! Încă vă mai puteţi răzgândi! Dacă nu, nu vă îndepărtaţi de ghid! Aţi ieşit din raza lui vizuală, aţi ieşit de pe lista de pasageri, aţi ieşit din evidenţa prezentului, n-o să vă caute nimeni!
            Aici bibliotecile sunt muzee, în cele câteva librării rămase se vând cărţi electronice.
            Nostalgicii, ăia care mai ştiu să citească, cred că trăiesc începutul unui nou ev întunecat.
            Lumea nu s-a schimbat considerabil faţă de prezent, doar interfaţa ca la windows. Într-adevăr combustibilul fosil e folosit doar în cazuri izolate accidentale.
            Aici toată lumea vorbeşte o singură limbă, din Tanganika până pe Champ Elisse. Ei bine, da... cu greu poate fi numită o limbă, cei din prezent, n-ar considera limbajul universal din 2084 o limbă.
            Clar! Nimic nu se petrece, întâmplă peste noapte. S-a-nceput treptat. Eludarea, înlocuirea cuvintelor din comunicare.
            Semne de circulaţie, logouri – imaginea mai simplă mai penetrabilă mai comprehesibilă decât cuvântul, în sfârşit emoticoanele!
            Limba scrisă, aici, în 2084 e o serie de emoticoane.
            Limba vorbită aici e o serie de gesturi, o mimă însoţită de interjecţii.
            Pauză.

Înapoi la Piteşti.
            Uneori îşi vine să râzi, ţi-l reprimi. Abordarea ironică, naratorul care nu înţelege tot devine sarcastic, trage concluzii, judecă totul după o logică pe care evenimentele nu o susţin, o logică pe care o va pierde, care treptat se va disipa, devenind halucinantă. Treaba asta regăsindu-se în discursul narativ, care l-a un momendat se descoase, nimic nu mai este cert, certficarea şi-o primeşte când intervine pastişarea stilului evanghelic, pentru că astea sunt “Patimile după Piteşti” adică Evanghelia după Ţurcanu, apocrifă semnată de Goma.
            De ce privilegiat? De ce Pop Vasile nu o ia pe coajă, de ce nu stă pe prici, de ce nu primeşte binecuvântata re-educare cu ciomagu, de ce a fost repartizat în unul din singurele două paturi din celulă, de ce are dreptul la lingură? Ţurcanu are alte planuri cu el, re-educarea prin doar privirea spectacolului re-educării, de pe pat să poată vedea ca din lojă. Aici nu mai contează că nu se poate deplasa, că e practice un olog, care nici treaba mică nu şi-o poate face fără asistenţă, aici intervenţia milei lipseşte.
            Cum se-ntâmplă re-educarea? Intri în celulă. Capeţi bătaie, capeţi până te hotărăşti, până ţi se dă dreptul să te auto-demaşti. Să spui că eşti un anti-sovietic, plin de “putrigai”, dar eşti gata, eşti dispus să-l dai afară, eşti pregătit să te re-educi. Atunci, treci de partea cealaltă. De partea cealaltă primeşti dreptul la ciomag. Ciomag pe care să-l foloseşti fără reţineri pe capul, spatele, coastele, celorlalţi colegi de celulă până trec şi ei de partea cealaltă. Şi încă nu ai scăpat! La cea mai mică reţinere, atenuare în avântul ciomagului, eşti “întors” în partea cealaltă, până ţi se permite următoarea auto-demascare.
            Pauză.

Înapoi în 2084.
            „Întrucât concizia este sufletul spiritului,
            Digresiunea trupul şi ornamentul exterior,
            Mă voi exprima pe scurt.” (Hamlet, Polonius apud Freud)
            Urmăriţi ghidul nu vă scăpaţi din ochii lui.
            Aha! Se pare că mai există teatru. Cel puţin clădirea. Aha! Se pare că stăm la o coadă.
            Uai! Se vede afişu! Hamlet în 2084!
            Intri-n sală, cutie italiană, se trage cortina, 5 minute, se trage cortina.
            Aha! N-au dispărut nici aplauzele. Actorii ies la marginea scenei. Personaje: Hamlet, un craniu, regele şi regina.
            Ce s-a-ntâmplat. Cortina. Intră Hamlet cu un craniu mare în mâna stângă, cu mâna dreaptă în buzunar. În fund, pe un pat cu roţi care se mişcă spre avanscenă regele şi regina şi-o trag. Hamlet se-ntoarce cu spatele spre public, scoate mâna din buzunar, încă nu vedem ce are în mână, aşteaptă, aşteaptă, patul ajunge în faţa lui. Hamlet dă un ocol patului. Patul între el şi spectatori, vedem un revolver argintiu în mâna lui dreaptă. Îi împuşcă. Îşi trage craniu în cap ca pe o cască de mobră, se urcă în pat o trage pe regină de pe rege, regina deşi împuşcată îşi continuă orgasmu, se urcă peste ea. Cortina. Aplauze. Cortina. Multe aplauze. După 2 minute spectatori sunt scoşi afară din sală de pompieri cu jeturi de apă.
            Pauză.

Înapoi la Piteşti.
            „- Bini, măi creştinilor, da’ ci fel di creştini sunteşi voi? Azi e Vinerea Mare şi voi... Ia hai să sărbătorim şi noi Patimile Mîntuitorului după cum se cuvine! Dup datină! Creştineşte... Ia, măi, băietu-ista di pisti Prut, Şăptifraţ’! Ian vină...”
            Acum aici urmează liturghia în regia lui Ţurcanu, jucată, improvizatăîn celula 4 spital. Exemplu:
            Ţurcanu:
„- Brava, mucenicule! Acum tot după Matei, capul 26, paragraful tot 26!
            - Iar pe când ei mâncau, Iisus, luând căcat şi binecuvântând, l-a frânt şi dând ucenicilor, a zis... 
- Intră, băi Isuse şi zi-i!
            - Luaţi mâncaţi, acesta este trupul meu, recită Grigoraş.
            - Aşă, bre, brava Isuse! Ia, toată lumea trece la împărtăşanie! Treci, bre Isuse, pe la fiecare şi dă-le din trupul tău!”
            Nimic nu se termină aici. Vasile Pop îşi pierde privilegiul tocmai în Vinerea Mare. Apoi urmează patimile lui Vasile Pop. Apoi cazul dă pe afară. Se muşamalizează un proces şi Vasile Pop e eliberat, însă afără un Vasile Pop mutilat, semi-schizoid, semi-paranoic, nimic nu se mai termină până nu-şi va primi ortu în mâna de pe piept.

Gata, gata! Îmbarcarea ne-ntoarcem aici la noi că iar a nins iar şi iar n-am somn şi iar nu mai am ţigări iar.
              

joi, 9 decembrie 2010

neaţă

joi neaţă
mă trezesc la 4 jumate am
deşi mi-am pus telefonul
să sune abia la 5 am
după ce ieri m-am întâlnit cu tati
şi-am luat mortu şi cursu cu cis
şi office la rând euforic
nici nu mă doare capu
chiar dacă am zece mături în cameră
şi-ascultam de vei pleca

sâmbătă, 4 decembrie 2010

mornin connectin

Aprinzi ultimul ciot
Şi vopseşti văduva alb
Îl aprinzi până la ultimul strop
Înainte să-ncepi excursia
Până în bucătărie

Ce pupile mari ai bunicuţă
Să te sparg mai bine

Dacă auzi o maşină de spalat
Nu în direcţi aia
Trebuia să mergi
Dacă vrei să găseşti scara

Mai am două beţe
Ce poţi face cu două beţe şi lapte
Poţi să cauţi altă rasă

Ar muri bateriile la termostatus

Nu am buletin şi nu l-am pierdut
Fă o paranteză şi pune semnu opus

Scoate o oază din deşert
Şi arunc-o-n aer
O insulă în spaţiu

Îţi mai vine să vorbeşti despre tine

Desangajarea fără puncte
Fără întrebare fără exclamaţie
Fără suspensie

O biciletă

Mai vreau o cafea
Am una cu lapte şi zahăr
Fără linguriţă

Cum e să găseşti
O forţă gravitaţională
În maşina de cusut

Nu articula detaşarea

Trebuie să găseşti o linguriţă

O lamă de ras blana
Chiar dacă trebuie să o speli
Şi să o ştergi de izmene

Îţi vin idei când mergi

Când ai mers ultima dată în patru labe

Nu mai era cafea-n ibric
Aşa că mi-am pus din altă ceaşcă

Altundeva pe muzica asta
Niciodată nu te pui jos pe scaun
Te pui pe colacu de la closet

Apasă j şi pune bootzilla
Şi stealing in the name of jah după ea

Pentru ce nu trebuie să aştepţi
Îţi sprijini capu cu gâtu
În podul palmei
Ai vreau un mouse rachetă
Şi un sistem audio
Şi-o chelneriţă şi-o barmaniţă
Şi mese pline
Toată lumea vorbeşte tare

Aveai o pungă cu lapte
Care s-a vărsat pe jos

Gata j pune
Mothership connection

joi, 25 noiembrie 2010

***

dimineaţă
înainte de răsărit
emoţii

te plimbi sub neonul din hol
cu cartea asta-n mâini

în bucătărie
aştepţi să fiarbă fasolea
cu creionul în buzunar
încă nu s-a trezit nimeni
auzi pocnete
auzi cum fierbe
frigideru nu mai bâzâie

ieri noapte era atât de întuneric
că se auzea trenul
şi un copil din apartamentul
de sub pat

cu cartea asta-n mâini
ţi se-nfierbântă obrajii
aburii din fasole
îţi asudă fruntea

nu vrei să priveşti înainte
ca-ntr-o gaură neagră

şi ai impresia că ai făcut
sau dacă nu ai făcut faci
sau dacă nu o să faci ceva nepotrivit

duminică, 14 noiembrie 2010

despre god

capitolu unu  God în facere

înainte: ăsta-i un talmeş balmeş, ăsta n-are nicio treabă cu nimic atât mai puţin cu adevăru biblic istoric ştiinţific etc deci cu niciun adevăr, aşa că orice asemănare cu vreo realitate e hazard

bun, încep:

io am citit facerea mai demult şi atunci mi s-a părut destul de în regulă

io am citit facerea de curând şi...

măh, nu ştiu cum se face da acolo apare un God cam debusolat. trec peste "la început a fost cuvântul" nu fără să mă întreb al cui.

Avem aşa: un God care îi cam schizofrenic, puţin cam idiot şi inevitabil plictisit şi creativ şi dus cu o plută plutitoare în care era mai mulţi.

God habar n-are ce face, habar n-ar dac îi bine sau rău ce face. a văzut că a ieşit bine şi dac îi bine îi bine aşa să rămână. Dac se-ntâmplă dup aia să nu mai fie aşa de bine, God îşi pune mâinile în cap şi reacţionează promt - ca un funcţionar public, nu se gândeşte mă oare de ce nu o ieşit bine până la capăt, cauze consecinţe şi alte alea, nu, God dă BAN! îşi pune mâinile în şold şi spune vai ce căcat! şi trage apa! nici mă car nu-i prea conştient, nici măcar auto conştient, că nu zice mă ce căcat am făcut.
Nu el îi idiot şi idioţi nu fac căcaturi lor li se-ntâmplă căcaturi!
aşadar a tras apa şi asta a fost izgonirea din rai!
da nici măcar când dă BAN nu o face cum trebe! God îi un încurcă lume!

Bun io dat afară pe Eva şi pe Adamu ei şi pe şarpe l-o pus să se târăie.
Ioi era să uit. Pe cine l-o pus God să de-a nume la toate alea multe şi mărunte de le-o făcut el? Deci God îi analfabet. Nici măcar Biblia nu o scris-o el şi nu putem spune că o dictat-o din lene că doar am văzut ce chef de muncă are! mă gândesc că tre să-ţi placă lucru să faci tătă lumea!
Bine aici un contra-argument ar fi tablele cu legile de pe muntele alea de i le-o dat lu Moise. şi nici măcar nu o să iau în considerare faptu că o fost o şmecherie de-a lui Moise. deşi tipu îi clar şmecher. Da o fi găsit el pe careva să i le scrie că doar îi God.

aşa să ne-ntoarcem la God cel încurcă lume.
aşa după ce-i dă afară pe ăştia, Eva şi Adam, lumea începe să fie mişunată şi furnicată de tot felu de uriaşi mai ales femeile, iar nu spun că şi pe la greci or trecut uriaşii ăştia, dup aia lumea începe să fie tot mai naşpa şi lui God nu-i place. Da-n pula mea! La ce se aştepta, chiar nu putea să prevadă asta!?
Să o luăm pe rând: face 2 oameni, dintre care Eva clar naşpa - din punctu lui de vedere, iar Adam cam cu fluturaşi deci prost şi nu bun tot din punctu lui God de vedere.
Deci la oameni o dat-o în bară în proporţie de sută la sută.
După aia, la început, Eva şi Adam au doi copii, no din greşeală aici l-o scăpat pe Abel bun, da oricum îi 50%.
Da Abel decedează rapid, deci cine-i bun moare, deci iar procentaj 100%. Atunci la ce pula mea se mai aştepta!?
Dup aia cum drege busuiocu! Iar le dă BAN! Adică trage apa! Şi ce să vezi? Vine potopu!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

***

o maşină încetineşte pe strada uscată. pe lângă bordură se-ntinde o baltă. cauciucu se rostogoleşte o dată, încă o dată şi încă o dată şi se opreşte.

lângă bordură o flecmă, lângă flecmă o cizmă de piele, lângă cizmă altă cizmă de piele. tocul cizmei de lângă flecmă nu atinge trotuarul.

Bucureştiul este mai curat ca Parisul, spune Oprescu: Vreau să duc Bucureştiul la Dunăre, tot el.

din cele două cizme ies două gambe acoperite de un palton negru. la mijlocul paltonului pluteşte o geantă, pe deasupra genţii trece mâneca îndoită a paltonului. din cealaltă mânecă a paltonului iese o mână cu degete lungi, cu unghii lungi acoperite de lac transparent.
unghia degetului arătător se mişcă, mâneca fără geantă a paltonului se îndoaie, unghia lăcuită a degetului arătător se apropie de buze, gura se deschide, unghia intră între dinţi, buzele se unesc, unghia rămâne între dinţi, vârful unghiei cade în spatele dinţilor.

lângă bordură o flecmă, lângă flecmă o cizmă, lângă cizmă altă cizmă, lângă cizmă o flecmă, în flecmă un vârf de unghie.

maşina porneşte.

lângă bordură o flecmă, lângă flecmă nimic, lângă nimic o flecmă, în flecmă un vârf de unghie lăcuit cu-n lac transparent.

joi, 11 noiembrie 2010

încă o cafea

asta-i prima după cele două cafele luate în gara din braşov de la automat, atunci a a fost luni

tripu în bucureşti pe scurt:

mă trezesc la 1pm. îmi amintesc fulgerator - la 10 jumate ar fi trebuit sa mş-ntâlnesc cu alin la fortuna să mergem la stop. intru pe mess, si rog lume sa-l sune pe alin, îl sună anca - mersi anca, alin imediat ajunge în sighişoara - bine...
fug în autogara i-au microbusu până-n braşov, mă costă 27 de lei.
după un drum lung cu dureri de măsele şi capu greu pe la 6 ajung în braşov. din gară iau 35-u sau asa ceva şi cobor după cîteva staţii, apoi merg şi merg şi merg mult pe jos tot înainte pe o stradă lungă.
ajung la ieşirea spre bucureşti mă opresc în faţă la kaufland îmi scot caietu scriu pe pagina zilei respective BUC şi aştept.
nu aştept mult că opreşte un tip cu-n citroen c1: hai că te iau io! tipu-i din braşov, o terminat inginerie şi manegement, ascultă funk şi merge la prietena lui care-i studentă la psiho în buc, mă lasă undeva prin 13 septembrie sau noiembrie, prin militari în orice caz. de-acolo iau tramvaiu 8 şi ajung pe undeva prin sebastian, dup aia nu foarte greu gasesc parcu sebastian, dup aia foarte greu gasesc blocu lui andrei. andrei mă aşteaptă cu alin, cu mâncare şi cuie. asta a fost ziua 1, joi.

ne trezim destul de dimineaţă, andrei tre să meargă la lucru. între timp moare păunescu şi steaua bate pe utrecht cu 3 la 1. io cu alin boschetez prin oraş până la trei şi ceva când ne-ntâlnim cu andrei la cantina de la drept, mâncăm şi nu mai ţin minte ce facem, până intrăm la "livada de vişini" dup asta cred că mergem acasă. asta a fost ziua 2, vineri.

ne trezim destul de târziu, mergem la kaufland, dup aia io fac ciorbă şi andrei cu mihai fac spaghete, mâncăm şi plecăm. intrăm la "breakin the waves" sau aşa ceva cu marius turdeanu şi ofelia popii, aveam de gând să prindem şi regele moare, da nu l-am mai prins, nu-i bai se joacă şi mâine.
aşa că mergem la diana, unde boschetăm o vreme, mai era şi alina pe-acolo şi o mâţă pe care nu ştiu cum o cheamă, până să plecăm şi de-acolo ştergem prafu, iar la plecare schimbăm destinaţia iniţială şi mergem în kultur house, dup aia ajungem şi-n tango mango şi o terminăm în goblin, pe când ajungem acasă alin era deja treaz, şi trebuia să meargă la gară să-l aştepte pe traian. asta a fost ziua 3, sâmbătă.

ne trezim foarte târziu, mergem la regele moare, a... era să uit - înainte trecem pe la diana care ne face orez cu lapte, aşa ajungem în faţa teatrului - nottara, sala izvor, plin de lume şi lume mai venea încă, holul de la intrare era plin ca un vas din care dă afară aluatu cu oameni şi studenţi fără bilet, până la urmă am intrat, am stat în picioare într-un balcon lateral cu un stâlp în faţa, a fost fain oricum. apoi am avut baftîă şi-am prins bus, acasă am făcut omletă. asta a fost ziua 4, duminică.

ne trezim, pe la 1 jumate tre să mă-ntâlnesc cu alin şi traian în gara de nord, ăştia o dormit pe moca la novotel, hotelu ăla unde-o fost teatru vechi, ceva conferinţă cu drepturile omului ori aşa ceva. ajung pe la 2 fără zece la gară. îmi iau bilet până în ploieşti - 7 lei, apoi din întâmplare îi întâlnesc pe alin şi pe traian, ajungem în braşov pe la 6 şi ceva. luăm 23 şi ajungem la ieşirea spre mureş.
ne punem la stop, traian ne face poze, io bat un cui, pe la jumatea cuiului ne ia cineva. ne înghesuim toţi trei pe bancheta din faţă, tipu de la volan bagă paraziţii, io-mi termin cuiu, alin se abţine din râs traian vorbeşte politică cu şoferu şi-i povesteşte cum o mâncat el pedigri(nu ştiu cum se scrie asta - ceva mâncare de cîini) în germania cu videanu. pe traian îl lasă în sghişoara, se face linişte, pe noi ne lasă la real, unde alin fuge la bancomat să-şi scoată ultimii 20 de lei să-i dea şoferului. asta a fost ziua 5, luni.

acu am rămas fără cele două ţigări pe care le aveam şi n-am chef să mai scriu.

a era să uit, chiar vând parfumu ăla de la status, îi nou, îmi tre bani de ţigări bilet la câine şi cafea ori şi sau bere, şi chiar e negociabil

joi, 4 noiembrie 2010

cândva aici acum, oriunde

când o să am chef o să postez chestia asta aici
când ... poate fi acum sau nicicând
că altcândva n-o să mai ţin minte ce-o să-mi treacă prin cap acum

îmi vine să râd şi să-mi bag pe gât o cafea în acelaşi timp
da... bine n-am chef de faze gen discuţii serioase pe nici o temă, de-astă nici nu-s în stare să-mi scriu un capitol pentru licenţă

şi... da da da... pot înşira un rând de da da-uri
aştept

aştept discurdul
formularea
şi toate alea

ha ha
în scrisul meu
când pateticul o să se confunde cu ha ha - hazul

gândesc pozitiv
gândesc negativ
mă exprim în cât de multe feluri vreţi
când vreţi să stăm de vorbe

ha da când vine vorba de scris
lăsaţi-mă să mp des-încurc
căci des încurcarea face uuuuuuuuuaaaaaaaaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiii

cine ştie bine!
că n-am chef...

poate dup ce mă-ntorc din buc-ătărie o să-mi postez ha postarea aici

nu încă

căci îmi vin în minte experienţe considerate pe-atunci existenţiale
altă filosofie altă viaţă
prezente acum oricând oriunde - atât
estompate
aşa de estompate cu cât îs de proaspete că-s .. da...
chestii, amintirii şi alte alea din alte timpuri, alte ritmuri, alte... - spune tu

postu ăsta tre să fie despre alte alea

ăia ce te nu-nţeleg ce nu-ţi răspund la tel
ce-i iubeşti şi...
nu le ştii număru de tel
la care ţii şi nu-ţi dau număru anteriorilor
ălora ce-i întâlneşti întâmplător şi fac mult
âlora ce le-ai ha ha iubi
spuneam că nu-s mai dispus seriozităţii

nu mă interesează
în stadiu ăsta ăs dispus să mă prezint fără avocat şi fără să-mi recitesc
faptele, pacatele în faţa oricărei judecăţi fie şi de apoi
spontan
obosit
exuberant
tăcut mort
viu
adormit
sau geniu coconolial
mi se ha rupe
sunt şi sunt şi sunt şi ha ha sunt

marți, 26 octombrie 2010

io şi iarăşi io

mă las pe spate în patu meu, cu tastatura mea, în camera mea, în braţe, la mai mult de jumatea unui winchester roşu lung... şi-mi spun... măcar...
că dacă tot mă simt aiurea, că dacă haha deşi mă simt bolnav, nu mă simt chiar atât de singur cum mă simţeam săptămâna trecută pe la-nceputu ei
că deşi am umblat ca ha un atom brownian tot sfârşitu sătămânii ăsteia pentru nişte bane bani pe care nu i-am mai făcut, m-am ales cu visele ce mi-au desăvârşit oraşu oniric
şi că măcar mai am încă un winchester roşu lung pe masă

ştii cum îi mă când gândurile şi imaginaţia ţi-o iau prin faţa ochilor şi cuvintele pe care le ştii, şi nu-s puţine, nu ţi-ajung, şi culorile din spatele pleoapelor îţi epuizează ochii deschişi

tot io îs mă, tot ăla ce-şi spunea alergător după cai verzi pe pereţi.... numa că nu ştiu ce pulă! ori io ori pereţiii... ori că s-or golit pereţii ori că-mi tre mie ochelari - şi asta-i alt futai, alţi bani, altă chestie pe care tre s-o car după mine şi de care tre să am grijă

aşa şi dac are careva o maşină de tuns să lase un offline!

vineri, 22 octombrie 2010

încă o zi fără apă caldă şi fără căldură

pe lângă faptu că-l aştept pe nenea ce-o să pornească centrala ca pe un zeu de apartament, sunt oarecum mulţumit, deşi confuz, presupun c-aţi observat că-mi plac genu ăsta de conjuncţii: dar, deşi, cu toate astea etc; bine, să trecem peste... spuneam că-s mulţumit şi confuz, să o luăm pe rând cu chestiile de rând:
în primu rând am boxe, nu mă satisfac destul, da' mersi Maria oricum şi mersi tanti din mortu vesel, ştim noi de ce
în al doilea rând am o ţigară aprinsă-n mână şi încă una pe masă întreagă
în alt rând sunt şi-atât

altfel... ha ha... altădată

aha! de ce aş mai avea nevoie acum? nimic mai banal decât un mouse fără bilă ori măcar un mouse pad

a şi uitându-mă peste caiet/jurnal în eventualitatea că mă apuc de fututa aia de lucrare de licenţă - despre asta mai jos - am găsit un textuleţ în versuri, mă! şi ce-mi spun când îl văd?: postează-l... aşa că mă conformez mie!

a... înainte!... îmi mai doresc ceva simplu şi banal!: să mă trezesc şi io naibii mâine şi să merg la facultă!
a... şi-aş mai vrea ceva, tot banal, mă, să mă sune taică-mio, chiar dacă mă scoate din toate alea

aşa... revin la caiet/jurnal, mă duc să-l caut, scot din ghizdan

gata l-am găsit!

chestie în loc de titlu:
o zi de vară după ce-am mâncat roşii nespălate la ţară la mine şi mă simt ca pula 


el şi ea nu s-au mai văzut demult
şi se-ntâlnesc în parc acum

se văd
ea stă pe o bancă el se apropie
începe un zâmbet pe care-l opreşte
nu ştie dacă ea se bucură la fel de mult
şi dacă n-ar fi deplasat să şi-o arate pe-a lui

ea îl vede schimbat
nici ea nu mai e aceaşi

vorbesc despre tot ce n-au făcut
în timpul cât nu s-au văzut
stau pe bancă
ea îşi ţine mâinile pe genunchi
ar vrea să sară şi să-l strângă în braţe
şi el ar vrea ca ea să sară şi să-l strângă în braţe

ea-i pune palma pe umăr
el tresare ea-şi retrage mâna
şi-şi continuă un şir de vorbe
ca nişte sfaturi de la un prieten mai mare
şi mai trecut crezând că el o respinge

el caută cu mâinile pe sub
marginea băncii acolo sub ultimul leaţ
trebuie să fie butonul ăla pe care-l
caută şi ea în poşetă
ea vorbeşte - acuză lucruri pe care
el încă nu le-a dus până la capăt
el nu o mai ascultă - caută în continuare
sub bancă butonul - ea stă cu capu-n poşetă
şi caută telecomanda aia cu-n singur buton
buton pe care-l caută şi el
şi nu-l ascultă despre ce-o să facă el cândva

nu mai pot sta mult
ea trebuie să se-ntâlnească cu altcineva
el trebuie să se-ntâlnească cu altcineva

se ridică şi ies din parc
stau la semafor şi nu se uită unu la altu
trec strada - eu trebuie să o iau în-colo
eu în-colo - atunci vorbim
braţele lor se depărteză din reflex
uşor de trupuri apoi se lasă brusc
înapoi şi atârnă vorbim pa pa

mai devreme film pe nimic cu mona la filarmonică, dup aia lansare "lectura" în '74, mă tot întreb unde-i ana, da nime nu zice nimic, no cum să zică dac nu casc şi io gura să mă fac auzit!?, no, oricum lectură fain foarte fain - mai ales paul şi olga, dup aia alte alea şi pe gata după ce paul no mai vrut să-mi dea o doză pe mâine - fu-i ori nu fu-i discret? - andy şi didi pornesc în contradictoriu o poveste mureşu fain ori mureşu naşpa, îmi venea să mă bag da n-avea rost că amândoi aveau dreptate

aşa şi-ntrebare.
adică-i UNIDRAMA în 74, n-aţi auzit încă? vedeţi că se gată şi-s chestii faine!!!

marți, 12 octombrie 2010

o-da

abţine-te!
mă abţin

mă abţin şi nu o să-njur pe nimeni
totuşi
aici - ba nu
nu aici
acolo
aici totul e în ordine - safe
o sa-mi descarc emil şi batman
pân atunci îmi încălzesc degetele
şi-o să-mi aprind pipa

acolo nu-i decât un teatru scris şi jucat prost
acolo afară vrei să vorbeşti
da n-ai cu cine că toată lumea
se-ntoarce la spectacolu
ăsta sau ăla totuna

aici nu mai am nici măcar cafea
da măcar nu se bagă nimeni
în raza mea vizuală

bag pula îs atât de nervos
încât n-am chef să mă enervezi
şi caut google pe google

ţîie nu ţi fome
mie mi
şî mie
atunci hai să mâncăm ceva
hai
avem ceva de mâncare
ă ă
atunci mai stăm
auzi? hai la o ţigară
ştii ce mă
nu mă
avem trei saci de cartofi
cu sau fară
bă îţi baţi joc de mine
întrebam şi io no
avem şi un lighean
mă tu ai chef să cureţi cartofi
mă io nu tu ai
mă n-am nici io
atunci am putea chema pe careva
care careva
nu ştiu vezi dac îi careva pe mess
mă da io n-am chef de nime
no bine atunci mai stăm
ştii ce mă hai la o ţigară
hai mă las că mâncăm mâine

batman se descarcă mult prea greu
clar că nu-mi mai convine prin zonă
ştii cum îi mă tot ăia pe care-i ştii
care-s la fel numa că au feţe diferite
şi toamna când vine lume nouă
îi tot aia mă! ori dacă-s alţii
îs tot la fel mă numa că au alte feţe

no gata am fost în bucătărie
n-am fumat da este ceva mâncare naşpa
aşa că deja mă simt mai bine
am mai găsit şi miere pe masă
mai am şi pită şi aproape doi litri de vin
muci m-aş face
da nici măcar nu mai am chef

luni, 11 octombrie 2010

the parliament in concert live

io io
io io io
io in-descriptibil

aici totul e ameţitor
şi atât de previzibil

vezi un tip în pamper-şi
cântă la chitară

cele mai crimă
pălrii mexicane
purtate de un tip cu suzetă

nu ţi foame, mă?

te mai gândeşti, uai!

asta nu-ţi ţine de foame
ai mai scris vreodată
cu ochii-nchişi

nu ai impresia
că hazardu câştigă teren

ha ha ha zardu
gardu zgardu
se rupe

cântă la tastatură
dacă ajungi aici

uai mă dilematizaează
că mi-o spus cineva azi
că am gagică

rupe se
zgardu gardu
zard ha ha ha

hazard io
io io

io io io

miercuri, 6 octombrie 2010

stic-matizarea

pe-aici bacantele-au trecut

discuţiile se duc în alte registre
vorba lui baudelaire prin gura lu sartre
dandyismul se ritualizează

când stai prea mult prin zonă
devii antisectar într-o sectă

insectaru ăsta în care dăm din aripi
cu burta pe o bucată de carton
sau de zăpadă artificială
cu-n ac cu gămălie-n ceafă
se cheamă cum vreţi voi

aici bahus a-mbătrânit
şi l-a scos nichzsche la pensie
acu astupă găurile din uşă
cu cuie

asta e minunata noastră nouă lume veche

asta e o zi din spuma zilelor
în care s-ar putea să primeşti
jimi Hendrix ori mccoy tyner în votcă
şi votca o ceri doar pentru a primi
o felie de portocală

aici nu batem ştampile
aici nu lipim chestii mate în zare
orizontu de-aici se vede curat

şi ăsta nu-i hedonism curat
asta e o lume luată-n serios

nimic nu poate fi mai amuzant
decât să te iei în serios de faţă cu tine

mai ales când te trezeşti
construind un bildungs roman
din titluri şi autori

şi asta e joc ăsta nu e scris
asta-nseamnă să ieşi afară
şi să joci o piesă pe care nu a scris-o nimeni vreodată
nici măcar tu

luni, 4 octombrie 2010

goală - o zi

uaAi azi n-am treabă

îmi fac o pipă-ndopată
bag McCoy Tyner în playlist
înainte sting focu de sub uala
mamă ce cuvânt
n-am mai scris niciodată cuvântu ăsta
nici nu ştiu cum naiba se scrie
uală sau oală arată aiurea oricum
şi cât de utilizat îi obiectu cu pricină

aşa sting focu...
apa fierbea - apă pentru spălat
după ce mi-a spus andrea că azi n-avem cursuri
mă gândesc să nu mă mai oftic şi azi că n-am duş

ieri bat un cui
dau drumu la tv-u mă uit la meci
şi ascult tot McCoy Tyner
mai am şi Bootsy Collins în playlist
după ce adorm visez o grămadă
şi după ce mă trezesc îmi dau seama c-am visat
toată ziua de azi până la zece seara
şi n-a fost o zi bună
n-a fost nici un coşmar
doar că părea o zi într-o lume
cu nişte legi onirice la guvernare

aşa că azi pot să-mi trăiesc o viaţă
cu pipa în mână cu căştile pe urechi
cred că aş fi în stare să ies la pensie
dintr-un fotoliu cu Bootzilla - Bootsy Collins
în căşti
ha şi s-a-ntors Alin din America

şi sunt mândru că luna asta am semnat primu contract din viaţa mea, mi-am băgat netu pe numele meu nu mă vede nimeni da io acum pozez într-o imagine mândru ca Jhony B

sâmbătă, 2 octombrie 2010

anapodarea

din start e vital să te caci cu lumina aprinsă
şi dacă n-ai nasu-nfundat ca mine
deschide naibii fereastra la baie
c-o să-mpuţi aşa tot cartieru nu doar blocu

nici nu-ţi mai aduci aminte când te-ai anapodat
ultima dată în starea asta ca un vaporaş cu pânze
în care suflă fum din piepturi vegetale

îi sămbătă şi te doare capu
în curând o să te laşi de toţi şi de toate
până atunci fum în pânze
şi flashu care-apare azi în care o să-ţi mai cauţi
un loc de muncă pentru oameni calificaţi
în toate alea ce nu cer calificare

reveriile ţi se umplu de buci şi de craci şi de ţâţe
angajează-te anapoda într-un prezent discontinuu
bea mai multă cafea decât încape în tine

nu mai există nici o jumătate de tricou curat
şi prin robinetele astea nu curge nici din greşeală
vreun strop de apă caldă

vestea proastă-i că tre să cobor să-mi cumpăr io
flashu ăla-n care-ar trebui să-mi găsesc căpătuirea

te gândeşti la mâine şi la poimâine şi la răspoimâine
fără să vezi nimic mai departe de azi

când eşti martorul apărării lumilor ăstora
puse la fiert în cazanu de ţuică
baţi cuie-n lemnele de băgat pe foc

marți, 6 iulie 2010

"dacă nu azi atunci mâine"

"un lucru ştiu un lucru aş vrea"...(blazzaj)
aştept acelaşi
sunt omini pentru care numele de pe coperţile groase
nu sunt nici măcar cuvinte
inflaţia de litere bătute cu tab între la-ntâmplare
asmute din gât răguşeala
ieri când a fost seară şi se făcuse noapte aproape
mă duc la tanti ce vinde ţigări netimbrate lângă postu de poliţie
daţi-mi două că vă aduce tati mâine sau poimâine
ia şi bagă-le bine să nu se vadă măcar până ce ieşi din curte
le iau le bag mulţumesc şi noapte bună mă-ntorc
şi dau doi paşi nu pun mâna pe portiţa de fier
o gură se-ncleştează de tendon şi strânge
nu spun nici au spun piiiiz mă-tii
javră spune tanti las că-ţi dau eu ţie
eu spun bine că n-a strâns tare
tanti baba spune că degeaba că n-are dinţi

ce ştii tu de culori? ce faci atunci şi atunci
nu sunt de cât acum şi acum
aici se lungeşte vara peste ploaie
şi muzica se aude la aiciu de-acolo
numa când cântă simi vecinu poliţai
din taragot şi îl aud şi câini de pe alte străzi
că de-aia schelălăie juma de sat cîineşte
juma de duminică săptămânal

aiciu de-acol i-un ring de mortal combat
îl mai ştii pe ăla cu patru mîini
io nu m-am fo prins niciodată cum stă ăla ca omini la masă
pân nu mi s-o ars a ultima tură
jocu ălă pe televizor de mi-o mai rămas
pistolu de nu făcea măcar poc să puşc
raţe-nchipuite pe ecranu închis de la tv-u

aşa că boierie-ţ tre să-ţ porţ plete
ş-apăi dac să gată
atunci dac nu az apă musai mâne mă tund
zero tu nu ma-ieş din casă spune mami
bine

duminică, 27 iunie 2010

ceaţă
stoc de chef epuizat
pânza pe care se va fi fost pictat mâine-i plină de praf
prezentul trece nu vine
nimic nu-ţi umple gura de clei şi dulce mai mult decât un cub
de rahat tras prin zahăr
pudră în dinţi entuziasmul se sufocă sub cearşaful
murdar al albului
te apucă de faţă râsul când rămâi singur şi plouă
mărunt cu boabe mari de nu
îţi asumi fără vlagă rotirea în jos eşti legat de un burghiu
lipit cu scoci de mânerul
bormaşinii care sfornăie şi vorbeşte singură
cuvintele coborârii se termină-n semne de-ntrebare
îţi răspunzi doar ţie când nu mai suporţi refrenul bâzâitor
înghite-le cuvintele nu mai înseamnă ceva anume
sunt doar acţibildurile din pungi de chipsuri
pe care nu le mai ronţăi
pentru că nu mai vrei să auzi cum trece
timpul preferat gol încrâncenării
revolta şi lupta şi voinţa şi mâine şi poimâine
sunt lăsate pentru alte zile
azi nu se mai întâmplă nimic
în afară de somnul întrerupt de tuse
şi de vorbe răguşite
umplute cu flegmă din gât şi din alte vremuri
când anii erau alţii
şi ploaia cădea cu nu ştiu dacă la fel de multe nu-uri
nu-ţi mai rămâne dect să zâmbeşti
când eşti singur şi să spui de-aia

vineri, 9 aprilie 2010

090410

filarmonică
nu-ţi mai rămâne decât să-ţi închizi dracului gura
să taci
să-ţi laşi gândurile să curgă până uiţi că gândeşti

hai că-ţi fac eu berula

aşa că 74 unde o văd în sfârşit pe roxa

nora spune ţi-ai plătit, nu ţi-ai plătit eu spun ok
andrei ajunge şi pe-acolo
cu una şi cu alta
şi cu maşina irinei
sper că n-am uitat iar alt nume
ajung în jazz
uAi înainte mă-tâlnesc cu daria în 74 şi cu mihaela
apoi cu daria iar în jazz
o să ne mai vedem oricum după ce mă-ntorc
ha şi ha mâine adic azi o iau spre bicaz
mă-ntorc duminică

şi săptămâna viitoare o să fie iar japonezu la filarmonică
blană clar!
şi-mi vine în cap una dintre singurele faze pentru care
mi-a părut rău cândva
şi cine ştie dacă nu
află
am ieşit din maică-mea

duminică, 4 aprilie 2010

040410

andy are la status iarăşi?... să-l oprească cineva

albastru cu link pe youtube l-a un filmuleţ amuzant cu un fake jesus

tăică-mio sună într-una din elanuri bahice bănuiesc

îi răspund când am nervi până mă face să-l bag în mă-sa

după ce-mi spune că-s fiu de ţigancă

apoi îmi vine în minte avionul de săptămânile trecute

înainte de braşov şi toate alea înainte până şi de sighişoara

când am văzut într-o zi superbă de ploaie prin soare

nişte ţigani frumoşi de toate vârstele şi genurile

şi-mi spun că nu mi-ar fi căzut nimic dacă m-aş fi abţinut

bag un cui din braşov haha şi intru pe george



valentin covaciu: salut

Cheteles George: sal

valentin covaciu: cum mai e treaba pe+aci?

Cheteles George: apoi cum sa mearga

Cheteles George: la regie intrebi ?

valentin covaciu: da nu numa

Cheteles George: a fost in concediu scoala

Cheteles George: tu george si laura mai trebuie sa va alegeti texte

valentin covaciu: atunci nu+i chiar asa bai

Cheteles George: nui bai

Cheteles George: cum fu la buc

valentin covaciu: uAAAAAAAAAAAiiiiiiiiiiiiiiiiiiii fffffffffffffffffffff fain

Cheteles George: misto

valentin covaciu: nu stii 74 e inchis_?

Cheteles George: nu stiu

valentin covaciu: si drumu inapoi a fost crima

valentin covaciu: ne+a luat vreo 24 de ore

Cheteles George: aualeo

Cheteles George: aualeu

Cheteles George: nasol

valentin covaciu: a fost prea tare ca sa fie nasol

valentin covaciu: am plecat cu un pachet de tigari si 6 lei

valentin covaciu: am luat un personal pan la brasov

valentin covaciu: da ne+a dat jos controloru in buftea

valentin covaciu: acolo am stat de+a sula la stop

valentin covaciu: pan a venit un pasionat de trenuri pe bicicleta

valentin covaciu: si ne+a dat 20 de lei si o sticla de apa minerala

valentin covaciu: am baut cu el o bere si ne+am luat bilete pan in brasov

valentin covaciu: pe tren am baut cam o jumate de litru de tuica

valentin covaciu: si am inceput sa sunam cunoscuti de prin brasov sa ne casesye peste noapte

valentin covaciu: ca trenu ajungea abia pe la 9 jumate 10 seara

valentin covaciu: n+am putut nimeni

valentin covaciu: si pan la urma ne+a asteptat cipri in gara si ne+a dat 65 de lei imprumut

valentin covaciu: si apoi am luat autobuzu şi în staţia berzei ne+a aşteptat ignat

valentin covaciu: mihai ignat care ne-a dat 100 de lei

valentin covaciu: dup aia am boschetat toată noaptea prin braşov

valentin covaciu: si dimineaţa pe la vreo 6 am prins tren spre sighişoara

valentin covaciu: şi am băgat somn

valentin covaciu: în sighişoara ne+am dat seamă că nu ne ajung banii pan in mures

valentin covaciu: mai aveam vreo 7 lei

valentin covaciu: am sunat un unchi de+a meu din sighisoara şi i-am cerut 15 lei

valentin covaciu: am mers la el ne+a dat cafea şi bere şi 50 de leidup aia am pierdut microbusu de vreo 2 ori

valentin covaciu: şi pe la 2 jumate în sf l+am prins

Cheteles George: no faina treaba

Cheteles George: bine ca ati ajuns

Cheteles George: desi ati facut datori

Cheteles George:

Cheteles George: ma duc sa beau o bere cu un prietene

Cheteles George: ma duc sa beau o bere cu un prieten

Cheteles George: ne vedem la scoala

Cheteles George: marti

Cheteles George: sau joi

Cheteles George: joi cred

Cheteles George: marti e inchis

valentin covaciu: k

valentin covaciu: seara faina

Cheteles George is typing a message.

Cheteles George: la fel



22:17 ascult france culture Nicomède de Pierre Corneille

şi nu ştiu dacă să-i înjur pe ovidiu şi pe diana

sau să le zic mersi că mi-au bătut iar în cap

treaba cu franceza franţa şi ha parisul

uAi vorbeam cu vladina pe mess când eram în buc

voiam să o chem la o plimbare în cişmigiu

nu-mi permiteam mai mult în lefterela mea perpetuă

şi-mi spune că-i în franţa erasmus aproape de paris

şi anda vorbea de coasta de azur de master

de bărci şi plute din cuie

uAi am intrat iar pe tripul ăsta – clar vreau ţoaglă

şi haha înţeleg mai mult decât credeam din limba asta



azi a fost altfel zi de baie şi de decameron

şi să nu ne grăbim azi mai este încă

a..... şi un fel de breakin news
faza de cuie în vomă a blogului
se va termina într-un post sau 2
şi-l bag pe pauză că luna asta voi intra
pe setarea de muncă şi seriozitate din greu
că am planuri mari pe mai şi ar fi perfect să execut în mare parte ce ţine de şcoli până prin 9-10 a 5-a

sâmbătă, 3 aprilie 2010

030410

noaptea asta să fie învierea?
bag aşa+n winamp şi+l dau de toţi pereţii de program inept dacă se mai închide
sunt ud leoarcă şi tremur din corpul ca o scândură sun la interfon cheia mi+am uitat+o în buc
acu mi+am băgat folderul cu muyică românească în playlist şi ascultam emil-fara regrete când s-a-nchis de aici starea de surescitare eufemistică
pe masa din bucătărie un miel jupuit aşteaptă să fie făcut bucăţi de maică-mea care trage de timp de pe la prânz
sunt abulic haha amorf poate fi fără formă
n+am făcut încă baie şi părul meu are un aspect tarzanian
mersi georgianei şi dianei pentru uscătoarele de păr
a.. şi statuie lui dan pasionatul de trenuri din buftea care ne+a scos din căcat
şi mersi dianei lui cipri lui mihai ignat şi lui unchiu+mio marian din sighişoara
cred că o să fiu trimis după apă dacă nu am fost deja
haha mă pot scoate dacă-l rog pe andrei să aducă o sticlă
taică-mio m-a sunat azi de nu ştiu câte ori în vreme ce-ncercam să adorm n+am răspuns decât după ce m+am trezit. ştiu povestea - când mă duc pe acasă - şi după faza de la crăciun să-mi bag pula dacă am vreun chef - sorry tati
sau na văd mâine
haha mâine e altă zi - trăiască maraciuca haahahahahhahah

marți, 30 martie 2010

300310

rectificarea rectificării sunt pe drumul taberei
na tocma ce m-am întors dup un trip de vreo 3 zile în militari la diana
ieri premiera lui andrei
întâlnire de soi providențial cu mișutcă lângă tnb
după care cișmigiu și deplasare spre locul faptei
oameni o tonă de oameni pe străzile astea
și mii bune dintre ei seamănă spărgător cu alții pe care-i știi
virtualitatea se trage peste ce vezi cu ochii tăi în fața ta
ești un călugăr budist aruncat într-o cascadă vizitată de turiști laici
grămezi de laici și de ochi curați
imaginează-ți că-ți imaginezi că toată lumea vorbește despre tine
și apa te lovește-n creștetul capului
cine ar mai avea un creștet în afară de capul tău
m-am făcut cun spartometru încorporat în buza superioară
și mă ia cu tot felu de faze
am vrut să dăm o oră cu bicicletele prin parc
da era-nchis la rent a bike-u de la drept
și ne-a pierit chefu de orice
alin nu mai răspunde la tel
ha ha diana nu știe să se dea pe țoaglă
ha ha eu vreau o țoaglă și o sa-mi iau una
chiar dac o să-mi vând cărțile din bibliotecă pentru asta
oricum o să le vând
sunt doar balast văzute în viitor
și conceptul de casă devine din ce în ce mai vag
cel de acasă era de când mă țin minte
într-o continuă futilizare
mă dor picioarele că andrei își ține calcu
pe o măsuță aiurea și tre să stau în genunchi
mâine ne-ntoarcem înapoi
ha ha acasă

sâmbătă, 27 martie 2010

270310

unde-i bricheta? întreabă andrei
eu mă=ntreb unde sunt
șivorbacuiofiieusuntșiatât
cui îi pasă până la urmă
motivațile noastre sunt meschine în general
pisica din vis
hai să fim serioși
sunt faze gen tipe tot ce=mi doresc
și aștept și ce ăula mea e cu muzica asta de căcat
mai bine bag alternosfera
și andrei dup ce bagși alternosfera
moldoveni de-ai mei cu frustrări perpetuate
a spus/spune dă mai încet
și e de coaie
și e că nu-mi vine să spun căcaturile care=mi vine să lespun da romit deși n-are nicio trebă un post pe
viitor cu scuze

vineri, 26 martie 2010

260310

așa să nu uit
greșisem toposul
e calea dorobanti nu ce scrisesem eu
bine, nici acu nu sunt tocmai sigur
azi a fost mai lejeră mai calmă mai fără țigări
ieri m-a dus ovidiu pe strada covaci in ceva bar
sau cafenea sau ceainări foarte mișto
ha ha folosesc cuvântul ăsta doar pentru că nu-mi place
iustina imi face lista evenimentelor din oras completă
o-ntrebasem doar așa
si i-am spus lui ovidiu așa mai lapidar
povestea lui unchiu-mio cu strada covaci
m-am și rătăcit ceva mai devreme
andrei s-a dus la repetiții eu n-aveam niciun chef
și-am luat trobusu 69
atenția îmi era încordată pe detalii
panouri publicitare și magazine
da m-a prins o bucată de cădere introspectivă
ce m-a ținut pân la capătul liniei
a... și să nu uit
informație importantă
mi-am recuperat giozdanu și implicit caietu
miercuri înainte să pornesc spre brașov
și observație gen fază faină 2 puncte
podoabă și cis au ghiozdane și le poartă mai tot timpu
și-am mai văzut ghiozdănari pe la brașov la colocviu
ieri cred dac nu alaltăieri am bătut cuie la diana
paranteză intră o colegă de apartament care
spune că a făcut-o cineva fără minte
cred că e vorba de mă-sa închid paranteză
și e chiar drăguță mai ales când merge pe cuie
și cuvântul ăsta chiar nu-l suport
da-l folosesc doar din lene pură
apoi ne-am întors să-i spun acasă
unde doamna M și domnul H s-au ars într-un cearșaf
și am prins vreo 12 ore de somn
tot spuneam că-mi tai omu de zăpadă pentru oltean
n-am apucat mă apuc acu
papa

marți, 23 martie 2010

230310

hașciu! din buc
calea dorobanților sau așa ceva
andrei s-a răcit pe bune și acu s-a dus la repetitii

aaaaaaaaaaaa...
anunț/publicitate/whatever:
premieră absolută: ultimatu de andrei cu si de nagy si cu incă o tipă în 29.03 în the light bar sau așa ceva oricu nu știu pe unde vine
ăsta a lăsat ciocolată pe tastatură și era să o dau pe jos. mâine ne-am fi ros unghiile că suntem lefteri

ce aiurea sunt cam home alone și am băgat light my fire și bat un cui. nici măcar nu/mi place doors
la brașov am avut noroc că aveam tv-u în cameră. prindea mezzo și/am prins niște chestii faine. prostia asta o fredona alex la sighișoara. am auzit că acu 2 ani era pe foxy lady. măcar hendrix îmi place de cănd îmi spunea radu așa și eu nu știam cine-i tipu ăsta.
acu am băgat sue foley, tipa asta a fost la festu de blues n-a prea plăcut lumii și mă prind de ce. atunci încropisem ceva teorie cu energiile care s-au succedat - aiurea

am citit azi mare parte dintr-o carte pe care mi-au dat-o la brașov, băile kiraly, scrisă de un evreu ungur din franța, și dac țin bine minte l-au băgat ăștia de la polirom la noul val francez deși eu aș zice că se apropie mai mult de grupul ăla ne-omo sau eterogen în care o băgaseră pe aglaya veterany. jean matern își spune tipu ăsta.
eden brent - until i die
și are o chestie faină la pg. 54 să văd dac o găsesc.
Unele persoane care ne trec prin viață snt ca declinările unei limbi noi pe care abia o deprindem. Ne familiarizeză cu gramatica și ne învață cele dintâi fraze simple ale unui nou idiom.
după concert îmi venea să merg la tipa asta și să-i spună să mă bage în bagaje sau să mă ascundă sub fustă și să mă ducă la ea în mississippi
și tot romanu din câte mi-am dat seama e despre problema asta a lui cu limba sau cu limbile care transgresează până și religia - e aiurea că nu știu ce-nseamnă cuvântul ăsta da-s convins că transmite ce-mi tre mie - și nenea personaj e futut la creieri de conștiință sau așa ceva că și-a lăsat copil și nevasta pentru că nu știa și nici nu se putea hotărâ în ce limbă să-i vorbească copilului pe care-l aștepta nevastă-sa

miercuri, 17 martie 2010

170310

neata a inceput intr-o cruntă deprimare apoi nu ştiu ce+am facut sau n+am făcut sau poate vremea superbă de afară să fie de vină că mi+am schimbat brusc şi total starea de spirit
mi-am găsit şi ghiozdanu şi caietu şi toate alea
şi asta chiar începe să devină o zi faină
la 3 o iau spre braşov şi sper să prestez ce am de prestat în condiţii optime şi să întâlnesc nişte oameni faini că de-aia mă duc
şi dac dă domnu să fie vreme bună dau o fugă rapidă şi până în buc

breakin news
în legătură cu încuiala s-a declarat pandemie ireversibilă, iar autorităţile şi-au băgat pula că sunt complet depăşite de situaţie aşa că sunteţi pe cont propriu! baftă şi cuie!

toate bune
ha ha

marți, 16 martie 2010

160310

ieri a fost o zi naşpa
atâta doar că şi fără caietul în continuare dispărut
am dat de capăt comunicării deşi nu sunt tocmai încântat

şi îmi vine să mulţumesc
nu ştiu exact cui nu ştiu exact pentru ce
îi mulţumesc lui anaxymandru că mă ia la rost
şi pentru că e îngrijorat
îi mulţumesc anei pentru tripon
le mulţumesc oamenilor care-mi plac pentru că-mi plac
fetelor care-mi fut creierii
celor care-mi sunt simpatici
şi celor care-mi sunt antipatici
mariei că nu iubim şi-atât
prietenilor care mă enervează
şi celor care nu mă enervează
că ne vedem prea rar şi asta
uneori mă enervează
maică-mi şi lui taică-mio
că m-au făcut din greşeală
şi m-au ţinut din convingere
şi m-au crescut întâmplător şi cu îndoială
le mulţumesc ălora care mi-au ţinut predici
şi i-am înjurat 2 zile apoi
şi beţivilor cu care intru în vorbă
o dată sau de 2 ori în viaţă
celor care m+au citi şi au spus fain
şi celor care mi--au spus căcat în faţă
şi muzicii şi lui andrei care mi-a spus
numa de muzică faină
şi-mi povesteşte existenţa lui în detalii
ce uneori mă plictisesc
îi mulţumesc că el e mult mai puţin lapidar
decât mine
le mulţumesc ălora ce mă plac
şi mai ales celor care nu mă suportă
mai ales lor vreţi o butadă?
sunt un drog uşor
şi dăunez grev sănătăţii tale şi a celor din jur
pot reduce fecunditatea
pot crea excitaţie neuronală sau de alte naturi
îţi distrug plămânii
şi cresc riscul prăbuşirii în abis
fumătorii mor mai tineri!

duminică, 14 martie 2010

140310

sunt într-o zonă uşor depresivă
şi sunt complet disperat
mi-am pierdut ghiozdanu iar
şi comunicarea sau eseu sau ce+o fi sau ce+o iesi e în aer

conditiile de trai din camera mea se degradează constant
ieri sau alaltăieri cineva mi+a golit una dintre scrumiere
şi asta a mai adus ce îmbunătăţiri considerabile
calităţii vieţi mele
dar scrumiera e pe cale să fie umplută
şi mai am doar o preche de şosete ceva chiloţi
şi o cămaşa naşpa curate

relevaţia pe care am avut-o zilele trecute
sau săptămânile ce mai contează
nu funcţionează pe chestii concrete
cum ar fi dezastrul mizeria şi dezordinea din camera mea

în ghiozdan aveam caietu/jurnalu în care
îmi făcusem toate notiţele
şi am scos mare parte din citatele de care aş fi avut nevoie

la ultimele 2 două beţii şi cuieli
am ajuns să vorbesc tâmpenii cu didi
prima dată i-am bălărit turuit blablait
despre revelaţii şi relevaţii
noapte trecută
ricoşeu acuu chiar n+o să postez tot

îmi pare rău că am răs de mihaela
când a spus că o ustură limba de la bere
se pare că berea din 74 are efecte secundare

şi am observat că multă lume are tot felu de relevaţii în ultima vreme

sâmbătă, 13 martie 2010

130310

poate că în ultima vreme m+am preocupat destul de mult cu plictiseala cu neplictisitu, mai ales...

funcţionez pe bază de chef, asta-mi e din ce în ce mai clar

sunt zile mai bune şi zile mai proste, mai pline sau mai goale, când nu ai timp să porţi o scurtă conversaţie măcar cu tine şi altele când nu ai cu cine altcineva

cheful ăsta nu e ceva care există prin sine însuşi, nici autosuficient - este un cuvânt pe care vroiam să-l folosesc da nu-mi vine acum
treaba e că acest combustibil numit chef vine sau nu în funcţie de nişte factori de nişte circumstanţe care uneori, adesea sau întotdeauna - aş spune, sunt indeterminabili indeterminabile
şi o fază de miercuri dimineaţa care mă surprinde şi pe mine, cu întârziere da în sfârşit. mă trezesc de dimineaţă, beau un ceai cu diriga/mirona în dancin shiva, apoi mă duc pe 10 la scoala ca aveam sport şi pornisem de-acasă cu chef de sport şi mai aveam şi ceva chestii de vorbit cu profa. ajung la facultă, poposesc în bar, trece şi profa pe-acolo, chefu cred că a rămas la etaju unu sau pula mea ştie pe unde, şi în concluzie, n-am mai mers la oră şi am fost informat că profa s-a supărat pe mine
pe la vreo... undeva între 12 şi 2pm, în punctu g îmi vine subit chefu de tenis. ba nu, chefu mi-a venit coborând artei mai devreme.

am folosit iar în sfârşit - asta-mi aduce aminte de bunicu-mio - mă gândeam să trec de paşti pe-acolo

+ addenda

Andrei Vornicu: exact asta vorbeam si eu cu maica-mea ieri


Andrei Vornicu: despre chef si stari

Andrei Vornicu: functionam la fel

valentin covaciu: ar trebui atunci sa deschid un fel de lant de benzinarii pentru restu ce mai functioneaza pe combustibilu asta

valentin covaciu: doar ca inainte ar trebui sa vb cu patriciu sa bagi niste bani in ceva cercetari si foraje

valentin covaciu: poate gaseste vreun zacamant

valentin covaciu: de chef

valentin covaciu: fosilizat

Andrei Vornicu:

Andrei Vornicu: combustia asta poate da rezultate spectaculoase

Andrei Vornicu: dar ma enerveaza ca starea in sine, mai exact aparitia si persistenta ei nu pot fi controlate

Andrei Vornicu: de regula apar chiar dupa ce ma trezesc, in cursul primei ore

Andrei Vornicu: parca in acea prima ora se configureaza cumva intreaga zi

Andrei Vornicu: in stare latenta

Andrei Vornicu: insa nu ma pot organiza si nu pot face anumite lucruri prioritare

Andrei Vornicu: e destul de frustrant

Andrei Vornicu: pana sa ajung la faculta sau cel putin in cladire

Andrei Vornicu: imi trec 20 alte variante in cap

valentin covaciu: si eu de multe ori ma trezesc debordand de chef

Andrei Vornicu: si cel mai probabil o iau la plimbare pe nus ce bulevard fara sa stiu de ce

Andrei Vornicu: si cheful poate sa ma paraseasca la fel de subit

valentin covaciu: da de obicei se futilizeaza dupa ce intru in contact cu maicamea

valentin covaciu: sau dac rezista cand intru in faculta, teatru, si vad cateva fete

valentin covaciu: fetze

Andrei Vornicu: ca si cand as da adevarate razboaie doar sa ma pun sa transcriu vreo 2 pagini sau sa citesc ceva

Andrei Vornicu: si ce ma enerveaza e ca nici nu suport sa nu fac nimic si e cu atat mai frustrant cand nu am chef de absolut nimic si nu imi face placere absolut nimic din ceea ce in mod normal mi-ar fi procurat o satisfactie cel putin momentana sau chiar o bucurie

valentin covaciu: cacatu asta lam simtit la carmina burana

valentin covaciu: no salut

valentin covaciu: ma duc sa mananc

valentin covaciu: pot sa bag discutia asta pe blog?

Andrei Vornicu: da

Andrei Vornicu is typing a message.

Andrei Vornicu: unde s-a tinut carmina?

valentin covaciu: la filarmonica

vineri, 12 martie 2010

120310

ieri:
stat aiurea în cameră pân pe la vreo 3pm. apoi mă duc la curs la cis, apoi mă duc la filarmonică cu diriga/mirona, stau până la pauză, mă sună maică-mea că stă în faţa uşii fără cheie. mă duc şi eu oricum n-aveam cheie, dar aveam treabă şi aveam nevoie de telefonul ei
apoi fac treaba pe care o am de făcut, adică transport ce-mi mai rămăsese de cărat, mersi george - fac o bere fac un cui şi mersi nataşa, ar fi fost culmea să-i uit şi acu numele, mersi alin
apoi bat un cui cu alin că george pleacă fiind afectat de moarte nu ştiu unde s-au ceva de genu, nu cred că se supără cineva prea tare că am uitat numele unui film pe care nu l-am văzut
şi cam atât

azi to be continued

marți, 9 martie 2010

090310

"DECEMBRIE

4 :

Sosit la Cairo, d-l Gunnar Jarring, mediator al O.N.U.-lui, îl anunţa printr-un mesaj pe d-l U Thant că-şi va continua misiunea de pace şi după 31 decembrie. Dar iată ce a constatat dr. Axel Strom, şeful departamentului de medicină socială din Oslo, studiind 227 de vieţuitori dintre cei 25.000 de supravieţuitori norvegieni ai lagărelor de concentrare întinse în timpul celui de al doilea război mondial: doi din cinci au divorţat sau sunt nefericiţi în căsătorie; două treimi au trebuit să renunţe la munca lor, căutându-şi activităţi mai comode; majoritatea au tulburări digestive, cardiace sau pulmonare; 180 suferă de o "deteriorare intelectuală". Până aici, toate sunt ştiute din atâtea filme şi cărţi numite pe scurt "Adevăratul sfârşit al războiului". Dar, căutând mai adânc, Strom a observat că dereglările nu vin din simpla - ce adjectiv odios! - reacţie nervoasă la suferinţa îndurată, ci din micşorarea pură şi simplă (iar?) a creierului. Bătuţi, terorizaţi, trăind cu spaima în suflet, prost hrăniţi - creierul li s-a făcut tot mai mic şi de aici... Dar un creier micşorat, nu mai revine la dimensiunea normală o unghie roasă, un fir de păr tăiat, da, îşi mai revin - creierul nu. Suferinţele din lagăr au strâns creierul, l-au subdezvoltat, l-au redus, i-au îndurerat lumina, aşa cum faci mai mică flacăra unei lămpi. N-am auzit ceva mai tainic şi mai precis despre lagărele din timpul războiului. Închid ochii, văd un creier normal, cu cele 14 miliarde de celule nervoase, văd departe conexiunile lor, văd şi mai departe uriaşa conexiune a suferinţelor lumii şi mă întreb: suferinţele în timp de pace au alte efecte?"

radu cosaşu - un august pe un bloc de gheaţă

luni, 8 martie 2010

080310

şi ce dacă-i opt martie, cum bine spunea o tipă la 3net, asta nu e nici ziua mamei nici ziua iubitei, e ziua femei şi precizez eu - ziua feminismului, care între paranteze fie spus e o mare imbecilitate şi v+aţi făcut-o cu mâna voastră ha ha
ce nu-nţeleg eu de ce mama naibii trebuiau să închidă biblioteca judeţeană tocmai de opt martie?
azi am trecut pe la şcoală doar să beau un capucino cu rom, ca de obicei, şi să mă întâlnesc cu george şi cu maria şi cu peste cine aş mai fi dat şi apoi aveam de gând să merg la judeţeană să văd ce mai găsesc pentru comunicarea de la braşov.
porţile închise şi legate cu un lanţ sănătos
nici la uat situaţia nu era prea diferită ca o mică paranteză
duminică după aladin şi lampa fermecată - foarte fain felicitării oanei şi actorilor, al căror nume în afară de al lui andi nu-l ştiu din deja caracteristica ignoranţă personală şi onomastică, şi felicitării păpuşilor şi copiilor care au făcut gălăgie şi nu au stat ca nişte oameni mari şi tâmpi şi au ieşit afară super încântaţi. şi în mod special îl felicit pe tipul din spatele meu, care la frumoasa vârstă de vreo 2-3 poate 4 ani a avut tupeul să-mi tragă fără menajamente şi reţineri câteva şuturi sănătoase în spate - m-am dus cu anda şi george în piaţa de vechiuturi unde mi-am achiziţionat un jules verne - ghici care?, 2 scrumiere şi o răceală pe bază de mulţi muci.
şu nu spun la mulţi ani că ar suna ironic

duminică, 7 martie 2010

070310

nici măcar nu ştiu sigur ce dată e azi, am ajuns din 74 pe la o anumită oră, la mulţi ani pierre şi sergiu, ţin minte c-am plecat când muzica devenise de căcat şi m-am enervat sau inervat...
mă duc cu soră-mea la aladin şi lampa fermecată la ariel
după aia tre să trec prin râciu, cum ar veni pe-acasă pentru o mică declaraţie la postul de poliţie în urma plângerii formulată nefericit de maică-mea: taică-mio ne-a dat afară din casă, spune, a scris ea

tu chiar nu înţelegi nimic?
mami revinoţi! nu te ajută cu nimic.
acasă.
când aud cuvântul ăsta e ceva în mine care se mişcă şi deschide plăgi
am ajuns târziu noaptea asta şi am adormit în fotoliu şi maică-mea m-a acoperit cu o plapumă, mersi mami
şi de dimineaţă mi-a făcut cafea şi mi-a adus-o
şi vă iubesc pizda mamii voastre de idioţi

vineri, 5 martie 2010

050310

un suflu uşor uşor de mahmureală
restart calcului restart mie restart vouă restart torentului
eric sardinas 73,07 dintr-o sută
cursoru pe winamp nevoie de muzică sau de zgomot
nu ştiu ce vreau intru pe rastamusic.com
reţineri nu-ţi permiţi auto-cenzură
nu ştiu dacă teamă sau frica
întrebaţi-l pe kirkegaard
te sau mă sau ne face să nu intrăm în torent
în râul care curge ameţitor
probabilşitatea ieşirii de sub control
spaţiul atmosfera puturoasă
priviri atingeri zâmbeşti zâmbesc
mergem mai departe
în problema spaţiului a locului care te primeşte
care-ţi ajunge sau nu
apelaţi la şora
redundanţă o vieţuire văzută
prin ochii unei picături de apă
sărită dintr-un râu ameţitor

ieri
paşi cu anaxymandru
în foişor cu cosaşu
vorbim hai eu nu merg am văyut deja fenta
filarmonică
vioară solo de vioară
4 tipe mişto în dreapta
lecturăm meseria de nuvelist
şi ne cădem în cap după secretara
aia urâtă şi non-sex-apealică
fotbal gol cu capu
oboseală mare
teatru 74 pe la mizul nopţii
concertul se termină
ştefan spune multe lucruri şi te pupă pe frunte
miţă evocă cisul
bastion lume multă multă
şi muzică de-a-n pulea
gabi andrei răzvan george
şi nu mai ţin minte dacă şi încă cineva
câştigă zece beri
şi eu am cântat spun
şi primesc o bere şi-mi mai iau una
anda e cam supărată sau mi se pare mie
şi se face târziu
şi oboseală din gambe care mă ţinuse pe bancă
urcă şi urcă
bag somn de frumuseţe
sunt trezit de nişte tipi care mă-ntreabă dacă ştiu unde sunt
ştiu
apare mihela luăm un taxi
acasă
somnul continuă
trezirea continuă
2 apeluri ratate taică-mio şi poate anaxymandru
un mesaj oana
sun oana
apoi mă pun la calc să scriu prostia asta
punct

luni, 1 martie 2010

010310

o mandarină o ceaşcă de cafea rece cu lapte un kent lung apa curge în cadă
un duş părul uscat şi lăsat în plete să se usuce pe drum
şi drumul strada scările paşii beatul
muzica de peste tot în ritmul paşilor sau al port-ţigaretului din buzunar de la spate în conflict cu o monedă de 50 de bani maşinile care stau la roşu cele care trec pe lângă tine vântul frunzele care s-au îcăpăţânat să nu cadă

that's all the fuckin music

"the beat of the world"
that's the sound the energy that keeps zou on "shake the shit out of them" (ink)

blues festival sighişoara - mz short story
eden brent from mississippi country - unbelievable, sue ellen - some say comercial i say just wonderful
then the jam-sesion, then alex "baby light my fire" and his anger and the real blues that's outside not inside and just makes you keep your mouth shut
the marys the tea become hot chocolatte
the second day entering without paying and feeling sorry for that, the old school man with his so nice stories, then eric sardinas with his super-natural quitar (i guess acustic)

si seara de ieri unde adi-regizor, anda-scenograf, cipri, oana, alin si stanca-actori au facut o treaba buna!
sfat mergeti la ieri si daca o sa va para rau injurati-ma pe mine
punct cui publicati postare

vineri, 26 februarie 2010

260210

neaţă
azi emigrez pe bune
pentru o seara la sighişoara
la festu de blues

si-am ajuns un meloman ignorant si afon

care foloseşte muzica drept surogat pentru droguri

joi, 25 februarie 2010

250210

salut
unde eşti?
acasă.
nu mergi la şcoală?
ba da. acum fumez o ţigară şi plec.
paranteză phone talk cu taică-mio închid paranteză

căcat
feţe interfeţe moace cuvinte cusute pe gură
gură închisă
buze cusute cu o sârmă din cuvinte ruginite

mă inervez mă enervează când nu sunt când nu suntem pe faţă

paranteză
rezumat pe ultimele zile: 20 - concert evolution amberskin pistol cu capse avioane în cap dorinţă maximă de evadare oprit de un pumn în moacă şi prins şi încarcerat într-un pat de câmin cu maria, 21, 22, 23, 24 - concert andercover lăsat de antibiotice reluat consumul de bere
închid paranteză

în noaptea aia m-am detaşat de mine de tot ce înseamnă viaţa mea
ieri o întrebam dacă i-ar plăcea să fie un balon cu heliu
eu sunt un balon cu heliu
şi plutesc şi pământul nu mai e o opţiune pentru mine
baloanele cu heliu nu aterizează niciodată
cât timp sunt în viaţă

baloanele cu heliu nu au probleme de conştiinţă, nu se împotmolesc pe parcurs
baloanelor cu heliu li se rupe de bine şi de rău chiar dacă nu l-au citit pe nietzsche
paranteză dacă i-am pocit numele asta e, n-are decât să pună pot închid paranteză

parafrază chuck puck: ce ar face cioran dacă ar învia? ar da o labă.

mă întorc la feţe şi la moacele care mă scot din ţâţâni
nu suport pe ăia ce-şi mutilează stereotipurile comportamentale doar pentru că nu ştiu ce ochi ai nu ştiu cui ar putea să fie îndreptaţi spre ei - i kill yourself
mă urăsc când fac faze dintr-astea

"free your mind and your ass will follow" funkadelic

luni, 15 februarie 2010

150210

la mică publicitate:

caut loc de muncă
profesie: borfaş
dau spargeri în biografii
modul de operare: intrare prin amintiri

dacă aveţi nevoie de servicii în acest domeniu, iau în calcul contractele pe termen limitat sau nelimitat

duminică, 14 februarie 2010

140210

asta e una dintre zilele alea cand trebuie sa-ti reamintesti ca te-ai trezit cu gandul sa rastorni lumea, sa o intorci cu susu-n jos sa o scuturi pana cade tot, sa o intorci pe dos si sa o bati pana iese si ultimul fir de praf

vineri, 12 februarie 2010

120210

george, injuratura, nu-mi mai pot scoate prostia aia din cap, deci vesti bune o sa se scrie

n-am tigari
n-am net
sunt la biblioteca la uat
venit sa caut chestii despre radu cosasu
am citit doar 50 pg din alti 2 ani pe un bloc de gheata
si e prea blana nenea ca sa fie adevarat
long live the cis!

paranteza diacritice nu sunt pentru ca efectiv nu sunt inchid paranteza

miercuri, 10 februarie 2010

100210

neaţă
teribil de senin
mă trezesc pe la 9 fara ceva, mă sună taică-mio, şi-a luat telefon şi n-are ce face şi n-am nervi de el
blocaj blocaje blocat blocând blochează blocator blocajeală...
avântul s-a spart, risipit, destrămant, dezintegrat, dizolvat, diluat, împrăştiat în dimineţile astea fantastice când nu-ţi vine să ieşi din casă, deşi eşti convins că singura şansă pe care o ai să ţi se-ntâmple ceva fain e să deschizi dracului uşa şi să faci paşi
să-l laşi dracului de învăţat, mai exact încercările succesive şi monotone de a învăţa

dacă ieşi afară te-ntorci rapid înăuntru, pentru că aici nu-ţi vine să vorbeşti, pentru că ţi-e frică să vorbeşti, pentru nu te-ai plictisit de joc ăsta dar eşti aproape convins că nu să-ţi spună nimic şi nici măcar copacii din centru nu mai au nicio semnificaţie pentru nimeni
nu-ţi mai rămâne decât să crezi că nu există nimic în afara hazardului; renuntare; voi spune că nişte oameni au plantat toţi copacii ăia la întâmplare şi n-au vrut să spună nimănui nimic

nici măcar bricheta nu mai merge aşa!

şi nu ştiu cine dracu mi-a băgat mărgineanu-n playlist

mă trezesc şi dau o fugă până la upm alias petrică să văd când au pus sesiune de re-uri, veşti bune: din 15 până în 21

pe drum mă-ntâlnesc cu anca la semaforul din colţu papiului
te-ai trezit acum 5 minute!? răspuns corect şi n-am făcut duş şi sunt îmbrăcat în hainele de ieri şi mă bucur pe bune că ne-am întâlnit, dar mă grăbesc pe bune, nu ştiu de ce, să ajung acasă

flashforward
mă voi trezi într-o dimineaţă la primăvara şi v-a fi o zi superbă şi l-a un momendat soarele va ajunge şi-ndreptul ferestrei mele imense; şi chiar dacă se va fi făcut după-masă până atunci, voi ieşi de sub plapumă, mă voi ridica din pat, voi întorce fotoliile cu faţa spre geam, voi merge în bucătărie, fac cafea, mă voi întoarce cu 2 ceşti, ba nu, mă voi întoarce cu 2 borcane, o pungă de zahăr, o linguriţă şi cu un cui. întrebare: cine va sta în al 2-lea fotoliu?

înapoi în azi

întors înăuntru. mă gândesc serios să mă apuc de citit tragediile, înjurătură/imprecaţie, dar mă apuc să-mi corectez cununia lui gombrovitz pe care am scanato ieri
mă sună prientenu meu anaxymandru şi mă cheamă la o cafea. în cât timp eşti gata? mă gândesc: dacă fac un duş şi mă schimb vreo 40 de minute, dacă nu, vreo 20. răspund: în 20 de minute. unde? tutun.

apoi m-am întors iar rapid acasă deşi ceva mă făcea să-mi să-mi doresc să rămân şi ceva încă mă face să-mi doresc dacă nu neapărat să-măntorc măcar să ies; aş putea ieşi măcar să număr iar copacii ăia, să-mi iau caietu şi să văd poate înţeleg ceva
numai că distanţa de la dorinţă la voinţă e cât cea de la linia orizontului până la cer sau cât cea de la schopenhauer până la nietzsche

breaking news
se pare că după toate probabilităţile această molimă, această pandemie, această catastrofă, această invazie de încuiaţi a ajuns la o fază de expansiune incomensurabilă, neclară, confuză, absurdă
momentan toate instituţiile sunt depăşite de situaţie, nu mai suntem capabili să vă mai oferim decât un singur sfat: ţine-ţi cuiele aproape, dacă reuşiţi să face-ţi rost recurgeţi la piroane, să nu cumva să uitaţi ciocanul acasă şi fiţi pe fază!

brusc observ că mai am doar 2 ţigări şi asta înseamnă 2 variante:
1. ieşi naibii afară şi-ţi iei un pachet
2 . fumezi ce ai

aprind o ţigară şi analizez situaţia:
varianta număru 2 nu e o variantă, asta fac.
varianta număru 1 presupune să ies afară unde mi se pot întâmpla chestii neobişnuit de faine
varianta număru 3 nu există da mi-ar prinde bine

o situaţie jenant de comică: îţi schimbi atitudinea, de pe o zi pe alta, faţă de cineva şi respectiva persoană nu se prinde şi dintr-o dată la primul pas surprinzător pe care-l faci, începe să-ţi înţeleagă fiecare gest pe dos

acu mă enervează faza cu paşii!
prea mulţi!... prea mulţi paşi inutili
de ce naiba ne deplasăm păşind?
ăsta e primu rând din dexu online de la pas: 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă: p. gener. distanță mică.
cred că ar fi mai eficient în salturi
nu ştiu dacă ar trebui să generalizez da eu sunt o fiinţă prin definiţie ineficientă

a... şi se pare că n-are să fie ultimul, pe seară sau cel mai probabil mâine seară va fi adevăratul ultim pseudochef, care se anunţă a fi hyper-mega
co-pseudochefuitori anunţaţi: aceiaşi

treaba de rahat e că aş avea destule chestii de făcut azi... măcar dacă mai ajung în 74 şi tot e ok
oricum mâine e program de filarmonică şi mă-ndoiesc că mă poate răzgândi ceva