lucrurile se mişcă şi se mişcă bine stagiunea asta la naţional. poate mai importantă decât calitatea estetică a spectacolelor e atitudinea pe care o au actorii şi cei care lucrează în jurul scenei când vine vorba de spectacolele în care sunt angrenaţi. dacă înainte fiecărui spectacol al secţiei române simţeam că-i lipseşte entuziasmul şi disponibilitatea înspre joacă (spiritul ludic) al actorilor, pe feţele cărora chiar dacă nu neapărat în timpul reprezentaţiei se vedea că nu-s încântaţi de ce şi în ce joacă. acum bucuria lor de a juca e prezentă acolo pe scenă :D
nu a fost să fie Hieronymus Bosch-ul de la Cluj (spectacol impresionant de altfel, comparabil cu Carmina Burana, fiind bazat pe imagine şi mişcare scenică), nici Autobiografia..., nici Sunt o babă comunistă, în schimb avem Căsătoria şi Carmina Burana. Aş putea adăuga şi Push up, dar eu am văzut-o în sala mică şi mi s-a părut un spectacol obositor, sec etc, totuşi poate în sala mare se vede altfel. Şi... N-am bani, nu plătesc! care nu-i o mega-capodopera, dar e un spectacol agreabil. Apoi v-a mai fi de luna asta şi PRAH, spectacol pe care cred că l-am văzut şi la secţia maghiară, aşa că dacă e acelaşi text şi montarea va fi una potrivită, ne aşteaptă o comedie cel puţin savuroasă. (doar să fie şi comestibilă ;))
bun, acum, despre Carmina Burana în sine e cam greu şi nici nu cred că are rost să povestesc, dacă ar fi rezum într-o propoziţie ce mi-a spus mie, atunci sună cam aşa: omul este cobaiul propriilor simţuri.
mai multe vezi aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu