futu-i ceapa căprii mă-sii, groapa de nisip

da ce io...
dorm futu-i apașteu ei de treabă
când am tone de lucruri de făcut

venit venit căldură soare
energia-i prea instabilă
pantalonii scurți încă totuși așteaptă
aruncați prin cameră
împreună cu ordinea împrăștiată pe jos

solul pe care mă sprijin
e mult mai consistent și stabil
dar tot nu-mi mai permit să visez
las visurile la un stadiu amorf
mormoloci care există care vor
putea înflori cândva
să sară din baltă și să cânte
mono-si-labil să mărșăluiască
dacă se vor strânge de un batalion
corul care va urla doar sunt

deocamdată a fi și consistența lui
sunt punctul nevralgic

sentimentul de consumator
cu fiecare pas cu fiecare deschidere a gurii
cu fiecare respirație cu fiecare cuvânt consum
și denaturez

falii care cresc de azi la mâine
la săptămâna și luna viitoare
în depărtare prăpastia se lărgește
și nu vei știi cât de mult
va trebui să-ți îmbunătățești
săritura în lungime
te alinți imaginându-ți groapa de nisip
cald și moale afânat curățat
aterizarea cu picioarele înainte
cu fundul scufundându-se în nisip
urale și râsete uimire sau mici dezamăgiri
în spatele tău profu ajutat de un coleg
întinde ruleta îți spune un număr
te ridici te scuturi și ieși din groapă
calci pe iarba verde pe pământul tare
și poți să mai încerci odată
în realitatea actuală imaginea se oprește
în timpul zborului
desprins izolat doar aer în jurul tău
stop cadru imaginea
nu surprinde deloc ce se află sub tine
și nu vrei nu mai poți să-ți dai
play forward imaginației
pentru că știi
groapa de nisip e realitatea unei existențe
trecute când și dacă sentmentul protecției
nu era susținut din exterior
el exista cu naturalețe în tine
nisipul era acolo și te va fi primit cald și moale
nisipul a fost groapa a fost
acum în stop cadrul visului tău nu vezi nimic
jos vezi doar aer și peisajul din fundal
unde într-adevăr departe se vede solul solid
însă nimic nu-ți garantează că la capătul saltului tău
capăt înfiorător de aproape
nu se află un hău

calitatea de a putea fi contaminat
au căpătat-o toate obiectele însuflețite
sau nu din jurul tău trupurile și ce-or mai închide ele
sunt dotate din fabricației cu multe căi de acces
pentru viruși bacterii sau tripuri horror

visurile sunt contaminabile de asemenea

pas de marș salturi demente
azi mâini poimâine răspoimâine
ce urmează-i oscur și ocultat

medicamentul numit afecțiune
e contaminabil de asemenea
împreună se restrânge în jurul
trupurilor noastre predispuse
la defecțiuni și poate suferi amputări temporare

despre calitatea de a putea fi contrafăcute
a obiectelor însuflețite sau nu din jurul tău...

asta rămâne pe altă dimineață sau noapte
sau alt prânz
funcționalitatea persistă

fericit

când vorbesc cu tine nu vrea să vorbesc cu altcineva, când suntem împreună nu vreau să fiu altundeva, mă determini să vreau să fiu mai bun, măgăriile din jur, decorul dezolant, oraşul ăsta cu aspect de aşezare umană părăsită, înlănţuirea dementă a evenimentelor absurde, se estompează când te văd. mă trezesc dimineaţa şi-ţi spun te iubesc chiar dacă nu te sun. oraşul ăsta pustiu şi monoton şi călâi şi molâu... suferă o schimbare la faţă doar când busul al cărui pasager eşti porneşte, şi pe măsură ce se apropie de oraş acesta parcurge în ritm alert, foarte alert etapele vieţii, pe când autocarul ajunge în ultima staţie şi te urci în taxi, deja e un fruct răscopt, pe care-l vom hali, vor rămâne doar sâmburii, din care după îmbarcarea în autocarul ce se îndepărtatează, se va restaura în cel mult două zile pustiul specific.
Te văd te-mbrăţişez ne spunem te iubesc şi râdem sau vorbim tensionat ne dezvăluim uimirea şi bucuria sau facem schimb de reproşuri locul poate să dispară oraşul poate să fie oricare altul la fel strada apartamentul camera pubul.
În plus, în urma unei analize sumare, după ce m-am aşezat eu aşa frumos cu pixul în mână şi mi-am răspuns la întrebările ce fac şi ce-mi doresc, am ajuns la surprinzătoarea concluzie, că cel puţin pentru prima jumătate a acestui an răspunsurile se suprapun într-o proporţie covârşitoare.
Apoi am prieteni, nu am o tonă, dar pe cei pe care-i am îi iubesc, îi apreciez şi-i admir indiferent de perioadele mai fericite sau mai puţin fericite prin care trec. Pe de altă parte mă întristează puţin, şi-mi reproşez faptul că mai sunt şi alţi oameni la care ţin, dar nu am reuşit să întrţin o comunicare constantă cu ei. Pe de altă altă parte cred că odată conexiunea realizată nimic nu e pierdut, până la urmă fiecare trecem prin vieţişoară pe propriile cărări şi cu propriul ritm, iar uneori sincronizarea se poate dovedi găunoasă.
Aşa... şi cel mai incredibil e că... ei bine, e şi logic şi normal, chiar dacă nu-mi place şi nu mă încântă ceea ce fac acum concret la jobuleţ, îmi place domeniul, îmi place presa şi cu toate problemele remunerării şi cu toate pornirile mele aşa cumva idealiste la fel de aşa cumva pulverizate la contactul jetul extinctorului realitate, tot aşa ceva aş vrea să fac o bucată considerabilă de vreme. până acum am descoperit două ocupaţii, de fapt trei, prin care aş putea să-mi asigur resursele necesare supravieţuirii (termene temporale vagi), astea ar fi cam aşa: 1/1 - jurnalismul(1), 1/2 - teatrul(2), 1/2 - predatul (prof)(3).
dezvoltare:
(1) - sunt în domeniu şi am văzut şi-am învăţat dintr-a 12-a până acum o seamă de chestii şi cu toate că activitatea mea e una auxiliară, din asta pot spune că trăiesc de ceva mai bine de un anişor
(2) - e ca un vis care inevitabil va deveni realitate, pentru că mă roade, bine... da... nu am deloc certitudinea că aş avea cu adevărat un mega-talent pe tărâmul ăsta, dar până nu mă conving de contrariu :))) nu mă las
(3) - mă, uite, treaba asta m-a tot preocupat, pentru început mi-am anulat orice posibilitate de a activa într-un spaţiu instituţional renunţând la modulul psihopedagocic, dar de vreo lună am început să dau meditaţii la română pentru BAC şi treaba asta s-a dovedit o activitate foarte plăcută.

Altfel, da... bine, sursele de nervozitate şi de nemulţumire şi de frustrare rămân constante, numai că vorba lui andrei... da! da! sunt privilegiat în cazul ăsta. te pup.

lupta de rezistenţă cu nimicu

ascultam o înregistrare a nomanslandului
da-m pus-o pe pauză şi ascult nu ştiu de ce
o porcărie de pe youtube da mă-ntorc
la nomansland bagă de vreo zece minute
o muzică de mi-a sărit tot somnu
te face să te simţi chiar al nimănui într-un loc al nimănui
într-o lume a nimănui şi te-ntrebi
de ce te-ar deranja asta

chiar nu pricepi
că dacă ce mai contează acum o zi
ce mai contează orice interval de timp
putem să ne vedem poimâine
sau să nu se mai irosească timpul
pe termen lung săptămâna viitoare

acum se aude un sax peste clape
şi un instrument de percuţie în spate
un fâşâit ca al mării dacă aş vedea-o

pfuu băga-mi-aş am tras o gură
de ceva cu siguranţă curgător
dintr-o cană de pe birou şi nu vreau
să-mi imaginez cât a stat lichidul ăla în ea
cred că la un moment dat
va trebui să mă apuc şi de ordine

una peste alta rezumatul sună aşa
am avut o zi tâmpită
ultimele zile au fost la fel
ultimele săptămâni şi ele

ca o sarbandă de absurdităţi
cuva maşinii de spălat renunţă
să se mai învârtă şi preferă
să primească electricitate inertă
becurile din cameră
se ard la un interval de 2 minute
pe al patrulea în bag în altă
dulie a lustrei
îmi spui că poate nu-i o idee aşa bună
întrerupătorul îşi pierde brusc funcţionalitatea
singura metotă de-a face lumină
în cameră a rămas
înşurubarea şi/sau deşurubarea becului
îmi spui că oricum vei veni mai repede
cu aprinsul nu-i aşa mare problemă
însă l-a stins becul e deja fierbinte
şi trebuie să-mi bag mâna-ntr-o bluză
îmi spui că oricum o să vii a doua zi
când vreau să ies din aprtament
trebuie să culeg clanţa de pe jos
că a ieşit din cuie şi tot cade din uşă
somnul îmi tot sare parcă ar fi conflabil
şi umflat cu gaz din trei nopţi le dorm
pe toate în câte două
îmi spui că de ce m-aş supăra
pentru o zi în plus
a ajuns maşina nouă de spălat
numai că antichitatea din baie
cântăreşte o tonă şi abia dacă poţi
să o împingi cu o palmă
de o vreme becul s-a înţepenit
şi am scos ornamentul de sticlă
semiopacă al lustrei
acum pot să manevrez lumina cu mâna goală
îmi spui trebuie să ies acum
trebuie să-mi fac o cafea
chiar dacă a doua zi voi arăta
ca o cană goală

altfel sunt daa... bine

am pus-o pe foc va fierbe
mai devreme îmi spuneam că mâine
mă las de fumat acum chiar nu-mi voi
bea cafeaua pe uscat mai urmează un mâine

recensământ 2011: hai să dezvoltăm o teorie abracadabrantă

no bun, hai să o luăm pe varianta ocolitoare şi scurtă, până nu se-aşterne nămătu, viscolu sau gheaţa, toate accidentalizante.

presupun că până la ceasu postului a aflat mai toată lumea despre rezultatele preliminare ale recenzământului din 2011.

de ce m-ar interesa măgăria asta? c-am fost, fusei/fuseşi, fusesem recenzor. (punct)

no, bine, ocoliţi aici pe varianta scurtă:
- în 1992 locuiam în... aici: aproape 23 de milioane de fraieri;
- în 2001, aici mai erau vreo 21 de milioane şi ceva multe sute de mii;
- în 2012, aici mai suntem cam 19 milioane, cu indulgenţă.

bun... apoi urmează: formula magică... (numerele nu sunt conforme cu realitatea, fiind aproximative)

adică... exagerata formulă pe puţin mai larg:

• 2002-(minus)1992 = 1,5 milioane românaşi (ori refuzanţi ai naşterii, ori transfrontarieri - generic: căpşunari (c-ar, că n-ar fi oxford-anţi))

• 2012-(minus) 2002 = 3 milioane românaşi, în condiţii similare anterioarelor. (19 milioane oameni aici, acum)

aşadar... atunci... conform unui calcul simplu, aritmetic, de clasele I-IV:
- depopularea ţărişoarei, se desfăşoară, conform unui plan mega-ciumet, într-un ritm pre-stabilit:

• fiecare decadă excede anterioara decadă cu 100 de procente, astfel fără a lua în calcul raportul natalitate-mortalitate, vom avea:
• 2022-(minus) 2012 = 6 milioane românaşi absenţi (13 milioane oameni aici, atunci), apoi:
• 2032-(minus) 2022 = 12 milioane românaşi absenţi (1 milion oameni aici, atunci) 

Adică... trei decade în care ţara aceasta pe care, mă gândesc eu, o iubim cu toţii - cum poate fiecare după capul lui, are toate şansele de a fi condusă doar de oameni care nu se vor gândi niciodată  la eventualitatea plecării, pentru că  vor mai rămâne doar politicienii (3 decade poate supravieţui  şi Iliescu:)))  împreună cu rubedeniile... etc.

:)) am mituit olandezii cu etnobotanice

conform declaraţiilor elianei roatiş (vezi aici) autorităţile olandeze consumă legale de provenienţă mioritică:

Rep.: S-a ajuns la vreo concluzie?E.R. Noi le-am explicat că îmbrăţişăm şi salutăm modelul propus de preşedinţia poloneză, acela de aderare a României la Spaţiul Schengen în două faze: în martie 2012 frontierele aeriene şi maritime şi iulie 2012 frontiera terestră. Oficialii olandezi ne-au spus că au văzut că România a avut o dezvoltare extraordinară atât din punct de vedere al luptei cu corupţia şi împotriva criminalităţii.

dracula şi sârbii :)))

Dracula a fost sarb? - un istoric german face lumina in acest caz maaaaaaaaamăăăă văd titlu ăsta în widgetuleţul de la ziare.com, şi-mi amintesc mica panică a doamnei erika de acum vreo două săptămâni, când, îşi ridică ochii din monitor şi cu obidă spune: Sârbii vor să ni-l fure pe dracula!

Tulvai, bosmeg, istenem, ăştia sârbi nu bine vrea la noi, fură la ţara nostră şi ele după ce noi popor prieten fost!!! =))

Istoricul sarb, Jovan Deretici, sustine ca domnitorul roman Vlad Tepes, considerat a fi personajul istoric care a inspirat personajul Dracula, nu ar fi roman, ci sarb. Romanii, insa, nu vor sa isi lase eroul national pe mana sarbilor scrie Deutsche Welle. 

Noroc că neamţu oameni corect este şi spune la lucruri cum trebe:

Istoricul german Mario Kreuter, specialist in istorie balcanica, critica cu vehementa teza lui Deretici. "E periculos sa te joci cu simbolurile unui popor. Spusele lui Deretici nu au nici macar valoare istorica, fiind un pachet complet de minciuni fara temei", spune istoricul neamt.  

Numa minciună la gura la sârbu, a lui mamă de bozgor, că vrea să fure la ţara noastră săracă şi ţeapa de la Dracul Vodă, care numa bine făcut cu ea!

boc a fost la bibliotecă şi-a uitat să mai plece

când

aşa... nu ştii ce vrei să asculţi
dar vrei să asculţi ceva

când ai impresia că dacă în următoarele
cinci minute strângi pe cineva de gât
totul se va schimba radical şi o lumină
puternică va evidenţia tot ce-i frumos şi nu se vede

când cu o faţă flămândă ieşi de la muncă
cu buzunarele în faza lunei noi
nu ţi se dă cât faci
niciodată nu faci cât ţi se cere

când ieşi dimineaţa din apartament
ai toată pregătirea necesară unui soldat din afganistan
îţi mai lipsesc doar aruncătorul de grenăzi
şi sanvişurile care expiră după doi ani
pistolul semi automat e la purtător în privirea ta
şi vesta antiglonţ nu-ţi foloseşte la nimic
ştii că-ţi vor rupe coloana vertebrală
cu obuze de flegmă supersonică

când îţi aruncă două-trei sute de lei
se uită cu oftică la tine
de ce nu dai prietene din coadă
aşa că ţi-o taie s-ai de ce să fii rău

când fuţi numeri în gând una două trei...
oare câte măruntaie voi găsi mâine prin casă
vezi temelia turnului formată din trei monede
de zece bani început pe dulap
în timp ce le cauţi cu detectorul pe celelalte
patru să-ţi ajungă de-un fir

când îţi vine să te enervezi şi să urli
deschizi frigeduru şi-ncerci să estemezi
câte zeci de secunde de urlet îţi va permite
energia oferită de hrana ascunsă printre
borcanele goale

când alergi e preferabil să n-ai burta plină
dacă munceşti cu maţu gol
îţi va veni să-mpuşti pe cineva

când tu te gândeşti
să ajungi măcar înainte de crăciun
cu facturile la zi
în parlament se votează bugetu
şi se bifează norma lunară
de moţiuni de cenzură picate
şi de asumări ale răspunderii
pe buzunaru tău

he he ieri m-am întalnit c-un hoţ din buzunare neinspirat :))

Urc în busu nr. 5, gară-liceul de artă.
Ori din Dâmbu ori de la Miu urcă în bus şi se aşează lângă mine un tipic hoţ de buzunare, na îi mai lipsea doar legitimaţia de la Serviciul de colectare a bancnotelor şi/sau portofelelor din buzunarele călătorilor cu mijlocae de transport în comun.
MĂ fac că mă uit pe geam şi aştept să treacă la acţiune. Bine, de fapt eram mai mult curios dacă o să întreprindă ceva sau nu. Mă, totuşi, poate că n-ar trebui să mă gândesc la chestia asta, acum aspectul fizic şi outfitul nu presupun automat că tipul ăsta e un hoţ..., îmi spun.
Hopa!... stă cu măinile încrucişate, iar pe sub cot, degetele mâini lui stângi pătrund în buzunarul gecii mele. Îl împing/ ÎI dau un ghiont, îi spun Auzi... şi atât. Îşi retrage degetele.
Bine, n-aveam niciun stres că oricum n-avea ce să-mi fure. În buzunarul pe care încercase să-l sondeze aveam doar opisul/tabelul cu adresele de la recensământ şi un ambalaj de la un baton Kinder maxi :)
După ce opreşte bus în centru îi spun: Auzi, cred că poţi să cobori aici! Repet. Cred că poţi să cobori aici!
Coboară.

reggae moning

"i wana love and treat you right"

neaţa prânz :)

ei nu că m-ai trezit şi m-am trezit şi m-am sculat
şi ascult bob marley şi se pare că-ncerc să scriu ceva
şi sunt într-o relaţie şi e fain

ei da vroiam ceva care să-mi ocupe doar timpul
nu şi capul
acum mă privesc surprins cu capul plin înfăşurat
şi asta nu mă încurcă deloc
îmi doresc doar să-mi ocupi mai mult timp

flash - flashuri - profa de română liceu ciocnirea cărtă tutluci andrei v.

ha ha hai să ne luăm fixuri să tragem de fir
şi să aducem oraşele fereastră în fereastră
bine s-ar putea să dureze ceva
da cred că ne-am mişca mai eficient decât
constructorii autostrăzii transilvania

girl i want to make you sweat
sweat 'till you can't sweat no more,
and if you cry out
i'm gonna push it sum more-ore-ore

pfuuuuuuuu şi acu partea cu înjurăturile:
futui apraşteu mă-sii de recensământ
şi călca-şi-ar cu reciprocitate şi colegialitate
coaiele pe scările institutului naţional de statistică
toţi politicienii şi (de)formatorii de opinii
care au reuşit să transforme o chestie normală civilizată
într-un mare căcat -
cu dedicaţie specială domnului avocat Ciprian Dobre
, marea speranţă a politicii mureşene, ale cărui elucubraţii referitoare
la nedeclararea cnpului pulii am avut deosebita onoare
să le aranjez în paginile cotidianului

probabil despre recensământ mai multe (înjurături)
mai încolo deocamdată tre să-mi spăl chica
şi apoi să pornesc la cutreierat în vederea recuperării
cnpurilor nedeclarate morţii mă-sii!

no gata pa şi pusy!

ps: don't worry be happy

2 episoade Camil Petrescu din jurnalul lui Sebastian

"Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbească cu Ralea şi Armand într-o chestiune capitală. Are anume intenţia să plece de la Teatrul Naţional pentru a prelua conducerea operaţiilor tehnice de apărare antiaeriană. E convins că singur el poate să ne salveze de la un dezastru. A refuzat să-mi destăinuiască planurile lui - dar e decis să i le expună primului-ministru, sau poate chiar Regelui. Mi-a spus asemeni că are legături strânse cu statul major al Corpului II şi că, dacă vom face război în Dobrogea, operaţiile vor fi conduse după indicaţiile lui.
Îl ascult şi nu ştiu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbucnesc în râs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun. Şi rămâne, în sfârşit - peste toate astea - posibilitatea, mai amuzantă decât toate, să aibă dreptate..." (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - marţi 05.09.1939)

"Ce e important în România, astăzi, vineri 28 martie 1941, este că evreilor li se iau casele.(...)
Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una din casele luate de la evrei.
- Mie nu mi se dă niciodată nimic - spune el descurajat.
- Ei bine, de astă dată - răspund eu - chiar dacă ţi s-ar da, sunt convins că nici n-ai primi!
- Să nu primesc? De ce să nu primesc?
Vorbea cu atâta linişte, încât am înţeles nu numai că nu vedea nici un motiv să nu-şi însuşească o casă care nu+i aparţine, confiscată de la un evreu, dar că aşteaptă să i se dea o asemenea casă, şi că va fi pentru el o deziluzie dacă nu i se va da. " (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Humanitas, Bucureşti, 1996 - vineri 28.03.1941)

follow your.. what?!

eu ştiu, cel puţin în ceea ce mă priveşte, dar nu prea reuşesc.

avem cu toţii? avem! nu?
încă mi se pare normal să cred că avem fiecare un mic/mare vis, o mică/mare proiecţie a noastră în cândva care uneori funcţionează ca un scut, ca un cuţit răsucit, ca un sac de box, ca o oaie neagră, ca un vis, ca un ac în fân, ca un coşmar, ca o picătură din tavanul subsolului, ca o plapumă caldă, ca o avalanşă de bolovani, ca mâine ca ieri ca azi

vocaţia, visul, talentul, bla bla-ul, etceteraul - micuţul nostru pentru care spunem că facem sacrificii, vai! tulai!, pentru care transformăm fiecare neplăcere recurentă şi neglijabilă altfel într-un mare obstacol, pentru care nu facem nimic făcând altceva exclusiv pentru pita silnică - da da acel ceva pentru care, dacă nu avem norocul să ne şi hrănească în timp util, ne rugăm să avem mai mult timp şi inspiraţie poate, şi când avem timpul ne întrebăm cine ne-a păpat cheful, da da acel ceva pentru care încă mai există bau bau :)

nebunia admirabilă a fiecăruia, aia fără de care spunem că nu mai suntem noi, tot aia care se duce dracului la fiecare intrerupere, la fiecare scurtcircuit, aia care te face să te gândeşti cu nesaţ şi disperare la ratare, aia care te ridică pe culmile neputincioase ale unui ego supra-apreciat...
aia care te face să spui, bag pula! îs prost
aia care te face să spui, bag pula-n toţi! îs cel mai tare

acolo unde nu laşi pe nimeni, acolo unde ştii că va intra toată lumea, fie cu bilet sau fără

? cine urmăreşte pe ce ? ce urmăreşte pe cine? (*urmează)

evadez

mi-a fost chiar foarte frică

aşa deci recunoşti ai sau ar putea spune

a doua zi când mă trezesc şi-mi dau seama

că-s încuiat în apartament

şi nici nu i-au în calcul disconfortul produs

când văd colţul tavanului ca cel mai depărat punct vizibil

dacă vreau să ajung la examen

cobor din pat acum

soră-mea nu o să se ceară de la şcoală

la ora asta să-mi deschidă uşa

atunci mai stau

acopăr cu cearşaful boţit 

pata ca o limbă umflată de rumegătoare

de ciocolată de lângă perină

şi aştept filmuleţe – vin

primul – cineva o să plece ori

se va-ntoarce - un mic chef

de o să ne vedem mai încolo

derulat rapid o strâng în braţe

întinsă cu spatele la mine

patu-i plin de post-chefuitori

o să pleci o să pleci

bucle sutien parcă-i simt pielea

picioarelor lângă pielea picioarelor mele

nu o să ne luăm acum rămasul bun

mă trezesc tocmai a început examenul

mă-ntorc pe partea stângă

flash – o mătuşă dintr-o proză de cosaşu

îi spune să nu doarmă pe partea stângă

presiune probleme cardiace şi alte alte alea

rămân pe umărul stâng de probleme cordiacee

nu mai am nervi – filmuleţe – next

iarnă moale zăpadă multă ca o mocirlă albastră

eu un dâmb sar cu placă şi cad

placă improvizată dintr-o bucată de placaj

cu ajutorul unor mâini ale căror capete

nu încap în cadru îmi prind iar picioarele

în nişte sfori bătute în cuie

şi doar cu ajutorul unor flexiuni

cobor pe o uliţă

mă trezesc cât de real

cum simţeam senzaţia aceea de neputinţă

după ce am căzut

cât de stânjenitoare au fost mâinile care m-au pus pe picioare

plăci am mai văzut

una sub picioare mai ales cu zăpadă sub ea

n-am avut niciodată

mă ridic din pat a trecut abia o jumătate de oră

de când a început examenu

pe masă în bucătărie doar două ţigări

aştept să iasă în pauză şi o sun pe soră-mea

telefon închis îi sun o colegă nu răspune

ce fac

stau aştept pauza următoare

intru pe net repornesc winampu

care se blochează de fiecare dată când ajunge

la duke elinghton

flash – scrie asta

se trezeşte coboară din pat

ce faci

mă duc să ud găinile şi cocoşul

dragă nu se udă dimineaţa

că li se-nmoaie picioarele

numai peştii se udă dimineaţa şi seara

ştii doar

iubitule tu nu le-ai udat ieri

şi a fost rândul tău

am uitat dar gâinile şi cocoşul se udă la prânz

iubitule tu nu ştii cât e ceasul

pauza următoare - sun nu răspunde

nici ea nici colega ei telefoane închise

cheia mea e la un prieten în alt cartier

l-am apelat mai devreme

mă sună dacă-ţi trebuie cheia hai după ea

bine o să vin după ce descui uşa

închid

singura soluţie ca să ajung în timp util la lucru

a rămas un salt de pe balcon

mă pregătesc baie haine ghiozdanu-n spate

la intrarea blocului din faţă două babe

fumez ultima ţigară

babele pleacă ies în balcon

mă urc cu picioarele pe marginea de beton

jos pământul pare moale

voi sări între cei trei lilieci

am impresia că dacă sar mai departe

voi ateriza mai în siguranţă

iese un vecin din bloc

pfu sper că nu m-a văzut

de vizavi un copil trage perdeaua

du-te din geam că mă grăbesc

mai la dreapta un copil şi mai mic

într-un geam şi mai mare

cu o sfoară dublă plină de rufe

sub pervaz – se-norează

maică-sa apare în geam şi strânge rufele

grăbeşte-te şi închide ferestrele şi trage perdeaua

că trebuie să plec

după ce însfârşit trage perdeaua

mă urc iar pe marginea balconului

stau ghemuit cu picioarele pe balustradă

şi cu ghiozdanu în spate

vine cineva pe alee

pfu – dar opriţi-vă

îmi dau jos ghiozdanu

parcă începe să picure

mă urc iar nu pot să sar dacă stau ghemuit

mă ridic în picioare

îmi tremură genunchii mi se pare mult până jos

când îmi depărtez braţele şi mă pregătesc să sar

îmi spun sari şi gata nu te mai gândi

liliacul cel mai înalt e mai scund decât mine

cu cel puţin o dată şi jumătate

înălţimea mea

sari şi gata

depărtez braţele

când eram în şcoala primară săream din pod

ce naiba

depărtez iar braţele

în piept gol aerul care-mi ajunge-n gură

şi-n nas se rarefiază

văd picioare rupte

bag pula n-am cum să sar

mai bine sun la lucru şi le spun că –

îmi amintesc cum deschideam lacătele în generală

pornesc prin apartament să caut ace

găsesc doar o agrafă mov

şi o cordeluţă subţire ambele din metal

îndrept agrafa o bag în ială

apăs şi cu capătul cordeluţei

încerc să o învârt

nu merge scot agrafa o bag iar

şi mă concentrez bănuiesc că trebuie

apăsată bine pe toată lungimea ei

uau – se mişcă bag capătul cordeluţei

în partea de sus a orificiului

şi-nvârt

uşa e deschisă

îmi iau ghiozdanu o cheie întâmplătoare

în mână şi-ncerc să-ncui uşa înapoi

nu reuşesc îmi tremură mâinile

proprietarii stau în apartamentul vecin

şi de ce nu s-ar uita chiar acum prin vizor

bag cheia cât intră în ială

mă fac că-ncui mă fac că-ncerc uşa

şi plec

mânia.ro la 74

uai!... am reuşit să mă tirez la timp de la lucru şi să-mi onorez rezervarea făcută de oana aseară în Teatru 74 la mânia.ro

pe scenă... Paul Socol, Mihnea Blidariu şi Andrei Puiu. înainte mă gândeam că vor lega versurile lui Mihnea în ceva asemănător unei monodrame, dar a fost mai mult un spectacol de poezie, aproape fiecare text fiind tratat ca un moment separat. de la abordări supărate până la abordări comice din partea protagonistului(ză actor - Paul) versurile lui Mihnea rămân aceleaşi, tema social-politică persistă chiar şi în cele cu tentă amoroasă, toul se-ntâmplă în relaţie cu societatea şi mediul politic(cel care în mare măsură o controlează discreditar), oamenii iubesc, copilăresc, suferă, râd, plâng, disperă, se bucură tot timpul sub un regim politic. Mă tem să nu fiu eu cel nebun(citat cât de exact mai ţin minte) e problema cea mai terifiantă cu care se confruntă individul cu atitudine socială, individul nemulţumit de lumea, mediul în care (nevoit?) trăieşte, indivitul care criticând şi ridicând problema în faţa prietenilor, publicului, societăţii speră că odată formulată, depistată, diagnosticată are sănătoasa impresie că a făcut un pas înspre rezolvarea sau începerea rezolvării ei.
La început mă gândeam ce dracu caută Mihnea pe scenă, nu deoarece cânta - asta o face şi a făcut-o foarte bine, dar a vorbit, şi-a recitat câteva poezii şi se vedea stingher şi crispat, dar până la urmă a ieşit bine şi spectacolul a funcţionat. asta şi datorită momentului când Andrei Puiu încearcă să citească şi el o poezie, iar Paul şi Mihnea îl urmăresc ca doi profesori plictisiţi şi ofticaţi puţin din cauza lipsei de talent a elevului.

Bă, România!(...)(...)(...) oamenii cântă!

văzut&auzit

n-am bani, nu plătesc


onestitate, furt, minciună, familie, supravieţuire, societate...
cât de onest mai poţi şi mai are rost să fii când te rupe foamea, cât repect mai poţi avea, mai trebuie să ai pentru/faţă de o societate/lume care nu te respectă ?

un carambol în care demnitatea se-mpleteşte cu orgoliul şi rezultă mârşăvie, în care grija domestică şi entuziasmul şi iubirea conjugală se rostogolesc în jurul minciunii şi mânate de neputinţă, frustrare, revoltă şi disperare sfidează realitatea hiperbolizând-o

rezultă, şi datorită abordării regizorale şi a scenografiei, o comedie care te provoacă să râzi (în dauna jocului slab, instabil, exagerat uneori/adesea:) al actorilor - mai mai ales partea feminină a distribuţiei), şi râzi, cel puţin eu am râs, şi chiar dacă am ieşit cam contrariat din sală, am ieşit cu o stare... aia pe care ar trebui să o ai când ieşi de la o comedie - nu de la un spectacol impresionant care te lasă trăznit de admiraţie, dar nici de la unul tradiţional TN-ului mureşean când ies nervos, iritat şi cu un gheizăr injurios în spatele buzelor :)

duelul viorilor - filarmonică(pentru mai multe informaţii "?" google)
uau:)
ajunge?
bun... n-am mai auzit o vioară să sune ca una dintre cele două, asta nu scoate din prim plan calitatea interpreţilor :)

un răsfăţ!!!!

ps
sper ca n-am bani, nu plătesc! nu v-a ajunge doar o viitoare clinică a amanţilor :(

şi poate ar fi bine venită o campanie a tntg-ului - nu-mi place, nu plătesc :)

e atât de...

am/n-am
fost/fusei

mai stau

cine o să-mi spună
cât e de fain când ai sau n-ai

din ce a fost a fost:
peninsula şi n-o să pronunţ mai mult că nu a fost
şi ziua lui bos şi-a lu zaki trăiască mult-mândoi

din ce nu fuse
spuneţi-mi fusul care va-nvârtoşa

răsuciţi răsucirea şi-aţa din gem-
-ul de lână se va scurge
învârtoşindu-se-njurul fusului
lăsat de bunică la marginea patului
înainte să-şi rupă mâna

nici trei peturi de lapte
sau treizeci de schimburi de replici
nocturne cu mă-ta

nu va suda vreun os obosit
doar răbdare şi faşe prietene
sunt singurele tale amice
noi nu suntem acolo noi nu suntem aici
deşi când ne gândim la/sau vorbim
despre tine am vrea să râzi cu noi

a... şi nu mă pot abţine
să nu vă anunţ
hazardul şi starea de bine au plecat
într-un in-cuantificabil concediu fără plată

aşa-i că-ţi vine cam greu să-ţi asculţi
gândurile-n linişte
atunci...

dar când te-ntrebă tu ce-ai vrea să asculţi
şi o să spui o liană!
va spune n-am
atunci o cascadă de verde!
nici asta!
atunci un shot!
... bine am înţeles nu mai este...

şi totuşi ce ai vrea să asculţi
am un litru jumate de lapte şi ar trebui să mă simt
ca superman în cele zece porunci
da polonezu ăla-l abandonase-n primul episod se pare
atunci din miere şi lapte te vei...
miere n-am

bine mă da ce vrei să asculţi!?
mă... nu ştiu ce... dar ştiu
cenuvreauebineaşa!?

plictis matinal alb

Bine aţi fi venit în grupul oamenilor care trăiesc cu apă de la robinet şi atât dacă pentru a avea acces la mirificul robinet nu ar trebui înainte sau după sau sau vorba unui amic mai tânăr să-ţi plăteşti chiria implicit apa implicit consumu gazu curentu netu frigideru maşina de spălat hainele transportul în comun şi alte în consecinţă apucături citadine, căci nu mai plouă cu venituri în absenţa prestării muncii de rigoare şi aşezămintele burgheze/burgunde/aşa mai încolo şi mai departe – în respectivul burg curent au rămas cu turnu galben – nespoit de bergenbier – poate mai ştie cineva de ce – dar lamentarea când trebuie doar să dai la o parte ori de-o-parte doar perdeaua de soare pentru ca lumina să-ţi inunde camera şi să nu mai vezi nimic în monitor, iar dacă acel efemer sentiment de singurăta... – nu te emancipa post scriptum că... – da, intră amice pe – bun, e de inconceput absenţa conexiuni la – dă odată conect – consoanele cuvântului anterior variază în funcţie de setare sau nimic – treci o dată iubit tovarăş de arme (care?) şi intră-n on(ce?)line acolo risipa de singură – puşcă-te – în secolul ăsta după secolul freneziei ufo te plângi(semnu-ntrebării) – bine bine era doar o expresie că nu trăim în mediu sălbatic şi armele purtate la vedere fără permis în scopuri nedeclarate(cui?) sunt legiferate împotriva puşcării de sine – dar unde dăm şi unde crapă orgoliul legiferat propice fără poate şi doar cui şi-l permite – iarăşi! dar drag prieten ostoieşte-ţi mila şi roagă-te cui(?) ţi-e mai aproape să-ţi – hai că am uitat – da ia să ne întoarcem la predicat şi să nu-l pronunţăm înainte de adeverirea prognozei meteo-sensibilităţii viitorului încununat cu legături de specii din domeniul @ punct etcetera – o traducere fără implicaţii spirituale a refrenului mondial ar suna: ce fu – să ne păstrăm calmul – sau: ce o fu – calmul trebuie să persiste – indiferent de situaţie indiferenţa rezolvă toate inconvenientele pe termen scurt doar că funcţioneză ca un împrumut realizat pe principiul bulgărelui de zăpadă, asta fără a lua în calcul de unde am pornit şi inflaţia aferentă deraierii de pe şinele subiectului – obiecţie! avocatul nimănui îşi exprimă părerea: în această... dar cum să-i spun luare de cuvânt lipseşte cu precizie subiectul luării – dar să nu ne pierdem răbdarea, acum, după ce nimeni nu o mai are disponibilă, şi ar trebui să se împrumute de la cămătari şi să aprobăm obiecţia altcuiva: obiecţie: salut! salut! e nevoie de un punct – juriul(care?) – bine...?! atunci – ciocanul vorbeşte: bum – asta presupune punct.

de vreo 2/3 zile/nopţi/anotimpuri + ani/vârste

scriu/fără să mai las vreo urmă pe hârtie
/nu scriu

singurul laitmotiv - fie-mi cu-ngăduinţă
spune-le-voi
două

unghiil-eterne şi fostele plete
imposibil de-oprit din a creşte

hai să o luăm altfel

imaginează-mi
că mă crezi

atunci bine hai să ne lasă-mă
baltă în tăul fără de fund

cine lasă pe cine
întrebarea Chuck-ului de ce facem ce-ea ce facem
citatul a fost tocmai parazitat de-o parafrază

atunci de ce una dintre cele mai acurate
dintre amintiri
a rămas un vis

eul nu mai vrea să fie el
pentru-a fi mă-car virtual
robul singurului cuvânt
în care crede că va mai putea crede -
liber

no ş-am fost

ş-am ajuns şî la cluj, ploaie curcubeu kaufland bere naufragiu-n ofice - deşî-am zîs că mă no s-o făcut vară gata pa şî pusi ofice da să-ntâmplă
la cluj am mai prins ceva lună amară (nu-l mai lăsaţ pe ălă cu plete lângă microfon cu gura no) dup aia cargo da mai mult pe la alimentară am fost dup aia paraziţii parcă - dacă arde nu-i bai, şi pe când m-am încins ş-o cântat zdop şî cu zdup am luat-o spre mureş
şi-n mureş... clasic
acuma m-am trezât la mijloc la zâua de hodină da degeaba că o ieu aşe încet cătră lucru nu-i bai

& so

factură plouă vânt bus chilian perdele scaune cămaşa şoferului albastră i need some money escavator aproape în centru ne mai trebuie un ifron şi-un buldozer man u barca săptămâna trecută şi bâlciu oraşului hai să mai construim o grămadă de moloz dacă n-ajunge balastu se poate arunca o pasăre domestică peste bord