vomă 6

intra-miner

2.

am adormit pe călcâi, urlând la tine!

m-am trezit, nu mai erai acolo probabil te-ai săturat să priveşti fără să vezi nimic.
am găsit un hârleţ, brambuream aiurea să văd dacă mai am ceva pe-aici şi m-am înpiedicat de el.

e cam plată treaba pe-aici, dacă n-aş avea călcâiul ar fi straniu de monoton relieful ăsta. am ridicat hârleţul... mi-a venit o idee! asta nu e bine! nu neapărat că mi-a venit idea, dacă o lasă să treacă la fel cum a venit e neprimejdioasă. da pot? nu pot. sunt cam rare pe-aici, ideile spun.
o să-mi fac un deal, unul mare, mai mare decât călcâiul şi o să-l fac în dreptul ferestrei, o să-l fac atât de înat încât să pot privi pe fereastră stând în cur.

zis şi mă apuc de treabă. merge uşor, când faci un deal faci şi o vale, nu poţi face un deal aşa din nimic, tre să-l faci din ce ai. pentru început din câte observ sap o groapă, primadată sap groapa şi cu ce scot îmi contruiesc dealul. nu merge greu pământul e moale şi umed. când obosesc, mă opresc, mă întind şi adorm, aici nu mi-e nici sete nici foame, atât doar că obosesc şi tre să dorm. nu-i nicio grabă, nu mă zoreşte nimeni.

am avut de săpat ceva... acum e gata. cel mai greu a fost să aduc ultimul pumn de pământ. din curu gropii până sus... ca şi cum aş urca de 2 ori dealul.

sunt sus chircit în poziţia intrauterină, îmi muşc genunchii de spaimă! pula mea de prost puteam foarte bine şi fără! căcatu mă-sii dacă se crapă, dacă se sparge, nu pare prea gros, nici prea solid nici prea rezistent, dacă şi-ar scoate o femeie pantoful l-ar sparge lejer cu tocul. ştiam iocă numa idei tâmpite îmi pot trece prin scăfârlie şi nu ştiu de ce naiba nu le las să treacă... eu sunt ăla tâmpitu! nu ideile, ele sunt pure, abstracte, fără nimic, inofensive!... asta dacă le laşi naibii să treacă! nu-nţeleg ce mi-a venit!

sunt un bou! nu vreau, nu-i vreau, nu o vreau înăuntru! să stea-n mă-sa la ea afară! dacă se sparge sticla şi dă buzna aici toată lumea aia care năvăleşte afară, care se-mbulzeşte, împinge în geamul meu... am futut tot!