100210

neaţă
teribil de senin
mă trezesc pe la 9 fara ceva, mă sună taică-mio, şi-a luat telefon şi n-are ce face şi n-am nervi de el
blocaj blocaje blocat blocând blochează blocator blocajeală...
avântul s-a spart, risipit, destrămant, dezintegrat, dizolvat, diluat, împrăştiat în dimineţile astea fantastice când nu-ţi vine să ieşi din casă, deşi eşti convins că singura şansă pe care o ai să ţi se-ntâmple ceva fain e să deschizi dracului uşa şi să faci paşi
să-l laşi dracului de învăţat, mai exact încercările succesive şi monotone de a învăţa

dacă ieşi afară te-ntorci rapid înăuntru, pentru că aici nu-ţi vine să vorbeşti, pentru că ţi-e frică să vorbeşti, pentru nu te-ai plictisit de joc ăsta dar eşti aproape convins că nu să-ţi spună nimic şi nici măcar copacii din centru nu mai au nicio semnificaţie pentru nimeni
nu-ţi mai rămâne decât să crezi că nu există nimic în afara hazardului; renuntare; voi spune că nişte oameni au plantat toţi copacii ăia la întâmplare şi n-au vrut să spună nimănui nimic

nici măcar bricheta nu mai merge aşa!

şi nu ştiu cine dracu mi-a băgat mărgineanu-n playlist

mă trezesc şi dau o fugă până la upm alias petrică să văd când au pus sesiune de re-uri, veşti bune: din 15 până în 21

pe drum mă-ntâlnesc cu anca la semaforul din colţu papiului
te-ai trezit acum 5 minute!? răspuns corect şi n-am făcut duş şi sunt îmbrăcat în hainele de ieri şi mă bucur pe bune că ne-am întâlnit, dar mă grăbesc pe bune, nu ştiu de ce, să ajung acasă

flashforward
mă voi trezi într-o dimineaţă la primăvara şi v-a fi o zi superbă şi l-a un momendat soarele va ajunge şi-ndreptul ferestrei mele imense; şi chiar dacă se va fi făcut după-masă până atunci, voi ieşi de sub plapumă, mă voi ridica din pat, voi întorce fotoliile cu faţa spre geam, voi merge în bucătărie, fac cafea, mă voi întoarce cu 2 ceşti, ba nu, mă voi întoarce cu 2 borcane, o pungă de zahăr, o linguriţă şi cu un cui. întrebare: cine va sta în al 2-lea fotoliu?

înapoi în azi

întors înăuntru. mă gândesc serios să mă apuc de citit tragediile, înjurătură/imprecaţie, dar mă apuc să-mi corectez cununia lui gombrovitz pe care am scanato ieri
mă sună prientenu meu anaxymandru şi mă cheamă la o cafea. în cât timp eşti gata? mă gândesc: dacă fac un duş şi mă schimb vreo 40 de minute, dacă nu, vreo 20. răspund: în 20 de minute. unde? tutun.

apoi m-am întors iar rapid acasă deşi ceva mă făcea să-mi să-mi doresc să rămân şi ceva încă mă face să-mi doresc dacă nu neapărat să-măntorc măcar să ies; aş putea ieşi măcar să număr iar copacii ăia, să-mi iau caietu şi să văd poate înţeleg ceva
numai că distanţa de la dorinţă la voinţă e cât cea de la linia orizontului până la cer sau cât cea de la schopenhauer până la nietzsche

breaking news
se pare că după toate probabilităţile această molimă, această pandemie, această catastrofă, această invazie de încuiaţi a ajuns la o fază de expansiune incomensurabilă, neclară, confuză, absurdă
momentan toate instituţiile sunt depăşite de situaţie, nu mai suntem capabili să vă mai oferim decât un singur sfat: ţine-ţi cuiele aproape, dacă reuşiţi să face-ţi rost recurgeţi la piroane, să nu cumva să uitaţi ciocanul acasă şi fiţi pe fază!

brusc observ că mai am doar 2 ţigări şi asta înseamnă 2 variante:
1. ieşi naibii afară şi-ţi iei un pachet
2 . fumezi ce ai

aprind o ţigară şi analizez situaţia:
varianta număru 2 nu e o variantă, asta fac.
varianta număru 1 presupune să ies afară unde mi se pot întâmpla chestii neobişnuit de faine
varianta număru 3 nu există da mi-ar prinde bine

o situaţie jenant de comică: îţi schimbi atitudinea, de pe o zi pe alta, faţă de cineva şi respectiva persoană nu se prinde şi dintr-o dată la primul pas surprinzător pe care-l faci, începe să-ţi înţeleagă fiecare gest pe dos

acu mă enervează faza cu paşii!
prea mulţi!... prea mulţi paşi inutili
de ce naiba ne deplasăm păşind?
ăsta e primu rând din dexu online de la pas: 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă: p. gener. distanță mică.
cred că ar fi mai eficient în salturi
nu ştiu dacă ar trebui să generalizez da eu sunt o fiinţă prin definiţie ineficientă

a... şi se pare că n-are să fie ultimul, pe seară sau cel mai probabil mâine seară va fi adevăratul ultim pseudochef, care se anunţă a fi hyper-mega
co-pseudochefuitori anunţaţi: aceiaşi

treaba de rahat e că aş avea destule chestii de făcut azi... măcar dacă mai ajung în 74 şi tot e ok
oricum mâine e program de filarmonică şi mă-ndoiesc că mă poate răzgândi ceva