joi, 17 martie 2011

mi-am amintit că muzica se ascultă cu ochii-nchişi

ajung, vreo 15 minute întârziere, îmi spusese bristena ca s-a mutat în sala mare, îmi spuneam ce fain se pare că o să fie lume multă, intru în sală, balcon, sala aproape goală – naşpa naşpa, mă aşez
pe scena un tip, varsta a doua, camaşă verde de saten, cred ceva colorat şi lucios oricum, în spatele unei mese înconjurată de cineluri, ceva tuburi, o tobă mare şi alte măgării.
Din prima bucata n-am înţeles nimic. Mă tot întrebam de ce naiba nu l-au lăsat în sala mică ar fi fost mai potrivit... da na, tipu, Mircea Ardeleanu, se opreşte, se bălbâie. Apoi cântă o bucată la vibrafon explică iar, a... uitasem pe lângă instrumentu ăsta în stânga şi-n dreapta scenei erau două mese cu tot felul de mărunţişuri, povesteşte cum stă treaba cu mesele alea – ar fi trebuit să fie patru puse în pătrat şi mai mulţi interpreţi, în dreptul fiecărui intrument e o bucata de hărtie pe care-i trecută o mini partitură, care se interpretează, spunea el, folosindu-te doar de obiectele din stânga şi dreapta obiectului – mai lovea şi masa J
Apoi iar la vibrafon, apoi la a doua masă cu mărunţişuri. Aici îmi amintesc că aveam obiceiu să ascult muzica cu ochii închişi când dădeam mai des pe la filarmonică. Închid ochii – altă treabă altă muzică.
A mai băgat ceva Horaţiu Rădulescu, o piesă dedicată lui Giacometti de nu mai ţin minte cine şi încă una sau două chestii.
Treaba cu ochii-nchişi vine cam aşa după o explicaţie băbească: tipu folosea o grămadă de intrumente şi piesele erau destul de redundate aşa că privindu-i repezentaţia şi mişcările, care nu erau cine ştie ce spectaculoase, nu mă surprindea deloc muzica, plus că din balcon nu se prea auzea, la un momendat s-a gripat şi vibrafonu, da dac nu mă uitam la el, rămâneam doar cu sunetele şi atunci începeau să capete sens şi dacă închideam şi ochii îmi bagau şi imagini, da de-astea nu m-am bucurat prea mult ne fiind într-o dispoziţie extrem de ludică.
Vorbesc cu Andrei şi-i spun că-i păcat ca n-a venit lume deşi intrarea era moca.
de-aia a fost goala
daca era pe bilet, se ingramadeau toti fraierii
cand e moca, toti au impresia ca e ceva cacat sau naiba stie (Andrei)
da... da la guta o fost vreo 5-6000 de oameni si si aia o fost moca( io)
asta-i altceva J) (Andrei)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu