Se bălăngăne
Intenţiile se manifestă fără scop
Degetul care poate să spună
Hai/du-te
Mă ţine în mişcare
Când mă opresc nu am timp să stau
Nu aleg eu când mă aplec iar
Nici partea
Vrei să faci una sau altceva
Totul trebuie amânat consemnat
Pentru perioade cu mai multă libertate de opţiune disponibilă
Acum singura libertate curentă
A rămas să mă obişnuiesc
Să fac lucruri de care nu am niciun chef
Şi-mi aduc o satisfacţie utilitară
Uau ce tare sunt că mă duc în fiecare zi la lucru
Şi de trei luni indiferent de starea de futere sim-resimţită
n-am dat niodată pas
nevoia de claritate de siguranţă
de posibilitatea planificării
pe mai mult de mâine cu certitudine
e şi se pare că va rămâne o himeră
mai crunt: sunt atât de obişnuit cu lipsa lor
încât le-aş – dacă nu le sabotez orice tentativă
de instalare în cotidianul meu
urmărit silnic de eschivarea lui plictis
aşadar sunt un pendul
dar nu... dar cum
pot cu atâta calm să-mi negociez nevroza&apatia
deja auto-consolarea cu reflecţii obiective
asupra declanşatorilor
devine un motiv în plus de oftică
sunt un pendul cu posibilitate
de aplecare radiară
şi dacă nu aş avea impresia că exagerez
aş spune că-s un pendul ale cărui mişcări haotice
ar descrie o sferă
mă simt răsuflat greoi
râncezesc ca zacusca de vinete
din borcanu pe care-l uit mereu pe masă
n-am mai borât de mult
sunt acid cu măsură
revolta mi se mai dezvoltă doar asupra mea
scriu porcăria asta cu gândul că am altceva de făcut
fac tot ce-mi vine să fac
cu pironul lui trebuie să faci altceva în frunte
când fac ce trebuie să fac
îmi dau concentrarea prin maşina de tocat
a lui vreau să fac altceva
degetul care dă împinge
când crezi că te-ai oprit plus obişnuit
mă obligă să-mi iau avânt singur
şi atunci libertatea devine imposibilă
şi atunci îmi vine să arunc tot mecanismu
ăsta tâmpitor în aer
numai că mai am atâta oxigen în creier
să-mi dau seama că pentru asta trebuie
nu doar să privesc din exterior
ci să şi fiu acolo
asta mă duce la auto-anihilare
cauţi cu îndârjire alea 5 minute
dinaintea pierderii controlui
dinainte să devii păpuşa reprimărilor
în concluzie unu libertate zero
în concluzie doi accesul la ea se mută
într-un viitor vag
în concluzie trei bălăngănitu
rămâne singura activitate incontestabilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu