080210

10.30am aştept în faţa porţii, în teneşi, pantaloni de trening băgaţi în şosete că îi port în loc de izmene şi bluza albastră cu fermoar şi glugă. era să ies în cămaşă neagră şi-n pantaloni de trening, aseara am adormit îmbrăcat. ninge şi o aştept pe maică-mea, care vine îmi dă pachetul de kent lung şi se duce, mă-ntorc în casă.

ieri

nu mai ştiu ce-am făcut până pe la vreo 02.30pm când m-am dus acasă, fost acasă vorbit taică-mio, plecat, ajuns în staţie, intru în microbus unde dau iar peste şoferu ăla fain care mi-a luat cărţile.

azi

stau, sunt singur şi pot să ascult muzică şi să fumez şi să stau de-a sula fără să mă fută nimeni la cap, sunt available şi nu intră nici dracu pe mine şi sper nici să nu intre, vreau să mă bucur nederanjat de orele astea ce mai sunt până se-ntoarce soră-mea de la şcoală sau maică-mea de unde s-a fi dus

ieri

pe microbus. şoferul spune: la fel cum în ultimii ani nici iarna nu mai e iarnă, nici oamenii nu mai sunt oameni.
apoi porneşte microbuzul, îmi scot caietu şi mâzgălesc ce-mi trece prin cap.

paranteză - extras caiet:
05:46pm
mă enervez singur
sper că nu mă apucă iar schizofreniile
şi caruselul personalităţilor şi tiparelor comportamentale şi salba de moace pe care le afişez cu emfază în funcţie de circumstanţă.
ştiu că aş avea o poveste, o faţă, o atitudine, o biografie, o privire, un zâmbet diferit pentru fiecare om care s-ar afla cândva în faţa mea - şi fără să mint; sunt adevărat în afară de faptul că sunt uneori prea des emfatic - sunt eu
cine mă priveşte vede 100% vali, doar că vede un procent mai redus şi altă compoziţie din 100% eu
în ultima vreme reuşisem să mă păstrez constant pe un singur set, dar mi-e frică să nu se fi uzat
şi mă-nspăimântă posibilitatea de a nu avea dreptate, probabilitatea ca cel care ştie cel mai puţin despre mine să fiu eu. mă înspăimântă asta pentru că am spus "uzat".
mă hotărâsem ca gradul meu de interes să fie cât mai redus posibil. îmi spusesem că problemele lor sunt ale lor, ale mele ale mele, şi fiecare cu pizda mă-sii, doar că asta n-are niciun sens dacă e vorba de bătrânii mei.
mai devreme îmi spuneam, stând cu fruntea lipită de geamul microbusului, că am nevoie de un an bun.
anul trecut am avut toate condiţiile pentru unul asemenea, însă mi l-am futut singur.
apoi îmi amintesc de faza din off topic, unde spun că nu mă interesează subiectul "fericire" şi se poate, chiar se poate să fie aşa şi să nu fiu bolnav sau masochist
anul trecut am învăţat cât de minunată poate fi o dimineaţă când te trezeşti fără să te doară capul
închid paranteză

azi
mai aprind o ţigară

ieri
ajung în oraş, trec pe-acasă, apoi mă duc rapid la naţional, văzuşi mizantropul, ies nervos că nu ştiu maghiară, şi mă-ntorc acasă, mă gândisem să trec prin 74 d-am renunţat, ajung acasă, iau în mână eschil, orestia, citesc prefaţa şi adorm

azi
abia acum o să-mi aprind ţigara precedentă
am aprins-o şi acu sper că o să mă apuc de piesa lui andrei