joi, 6 ianuarie 2011

ultimul cântec scos din treziri cu shift+left arrow


Iar mi-a plecat somnu pe apa bahică

De ce căcat sună aiurea
Ori de ce ne sună aiurea în limba asta
Iubesc şi restul familiei lexicale

În... voiam să spun ţara
Însă mi-am dat seama demult că folosirea
Acestui cuvânt devine adesea improprie
Dacă există ceva undeva oriunde
Atunci existăm noi
Cărora ni se mai spune şi oameni
Dex meu: om=jeg idiot cretin cabotin imbecil fain

O să mă ciuruiască maică-mea
Dimineaţă când o să constate
Că i-am sudat ţigările
Pân o să-i ies cu soluţia: vecină/proprietar=20 de lei
Împrumut niciodată mai mult
Decât pot da-napoi deşi asta poate dura enorm

Şi-mi mai spun că am nevoie de un nu majusculat
Deşi-s covins că n-o să-l cred

Măcar mă consolez cu eventualitatea-n care
O să am suficiente coaie
Să-mi re-orientez energia emoţională
Acumultă până acum/atunci

Dacă n-o să-mi astup acum stomacu
Simt iminenţa cirozei
Nervozitate asta-n stare de dac nu azi atunci când

Măcar dac aş mai reuşi să mă hrănesc
Cu raritatea chestiei pe care o simt
Măcar dac m-ar face să mă simt mai puţin varză
Faptu că indiferenţa&reţinerea&absenţa&frica ta
Mă fac să înţeleg mai bine atitudinea de căcat
&comportamentu ridicol&insuportabil
Pe care-l are taică-mio când ne vedem

Şi cum pulă să nu ai impresia
Că tot universu şi-a dat silinţa
De-a-n pulea să ne aducă în faţa
Păturii ăleia-ncâlcite-n în faţa de plapumă
Şi asta doar pentru că ţie îţi ia tone de clipe
Să spui da/nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu