o datorie mai veche

sau cum am trecut la mate într-a 12-a şi-am intrat în bac de l-am luat cu 5 şi ceva (la mate)
-ULTIMA REPRIZĂ-

după ce un întreg semestru 2 am dat pe la orele de mate o săptămână - hai două puse cap la cap situaţia mea cu mai puin de o săptămâna inainte de festivitate era cam aşa: media 4 pe primu semestru, un 5 sau un 4 în teză şi alte două note, un 3 şi-un 5. în condiţiile în care am absolvit pretigiosul colegiu papiu la m-i-e cu 5+1 ore de mate pe săptămână + Măşcă.
io nu mai ştiam cum naiba o să trec, cum naiba o să intru în bac, cum naiba să-i conving pe ai mei că nu-i cel mai mare cataclism dacă-mi dau bac abia în vară etc. probabil în timpu ăsta Măşcă se gândea cum naiba să mă treacă. faza-i că erau vreo 5-7 în pericol, însă io spre deosebire de restu care în ultimele săptămâni dădeau test după test nu veneam la ore.
de ce nu veneam la ore? 1.programu de-ampulea de la 7 jumate. 2. în mort pân pe la vreo 11-12 când începea lumea să chiulească de la şcoală nu auzeam cuvântul bac de 60 de ori pe minut
aşadar într-o minunată zi de vară, după ce descoperisem de curând existenţa teilor din juru papiului, şi-ncercam să-mi explic izul de nebunie perpetuă din jur şi nu ştiu cum s-a făcut da am rămas la ora de mate, Măşcă mi-a spus că dac vreau să trec la mate şi să intru în bac să mă apuc să-nvăţ teoria dintr-a 12-a şi a 11-a că mă ascultă. că dac învăţ măcar teoria o să mă descurc. înainte parcă spusese că dacă mă lasă în bac o să fac papiu de ruşine şi o să pic. da de ruşine îl fac şi dacă iau notă mai mică de 7, deci etc.
şi s-a făcut vineri. vineri dacă mai ţin minte cum tre aveam două ore una după alta, începând de la 7 jumate.
am ajuns în mortu vesel pe la vreo 8 fără un sfert după ce cu o zi înainte răsfoisem unul dintre manualele de mate (să zicem că era ăla de a 11-a, ăla era şi dintr-o bucată). îmi iau o cafea îmi scot manualu şi mă mai uit prin el, cu destul de multă aplecare şi atenţie totuşi. în pauză mesaj de la bogdi: "mă hai la oră că o zis măşcă că te ascultă". după 2 minute mesaj de la mane(strete) "mă hai că o zis că dacă nu vii acuma nu te mai ascultă".
după alte 5 minute mă sună bogdi: "mă hai odată, unde eşti? hai... etc"
aşa că mă las convins, mă ridic, cu cartea deschisă în mână sar gardu, urc scările, închid cartea şi intru în clasă.
nu-mi vine acum exact cum o fost da m+am descurcat destul de înregulă. urma să mai răspund din teoria din a 12-a. numa că noi nu mai aveam ore de mate. pân la urmă a rămas că o să mă asculte luni la nu mai ştiu ce oră în sala de lectură a bibliotecii.

luni.
la ora la care trebuia mă prezint la bibliotecă. intru şi-i spun bibliotecarei că am venit să răspund la mate şi-o-ntreb dacă o venit Măşcă, era în spatele meu, am observat asta după schimbarea produsă la nivelul expreisiei faciale purtate de bibliotecară.
na, mă-ntreabă, răspund, mă-ntreabă, habar n-am, mă-ntreabă, răspund etc.
mie nu mi-a plăcut niciodată Blaga în liceu era ca Bacovia! spune Măşcă.
io nu mai înţelegeam nimic, ori a prins-o vreo criză de schizo-isterie ori... o fi vreun volum de blaga pe raftu din spatele meu. răspuns corect: varianta 2, totuşi.
chestia m-a cam trăsnit, nici măcar profa de română nu era în stare să exulte în asemenea hal. aşa că am început cu blaga: mister, demonic, luciferic, apolinic, dionisiac, transcendentale divine, coloane dorice şi ionice, marele/micu anonim etc - pe-atunci îi citeam trilogiile.
Măşca rămâne impresionabilă... vai mi-ai schimbat părerea, dacă mi-ar fi vorbit cineva aşa în liceu, poate l-aş fi citit... bla bla.
na mă mai întreabă câteva chestii, dup aia îmi spune ceva de genu: vezi nu stai şi tu acolo numa cu ochii în lucrarea ta... te mai uiţi şi tu în stânga în dreapta... că altfel nu treci
mă mai întreabă câteva chestii, dup aia îmi spune că m-o trecut şi că io trecut şi pe restu colegilor, mă car mă duc de le spun că or trecut, dup aia cred că m-am dus în mort.

şi mi-am luat bacu şi dac am făcut papiu de ruşine mare chestie
aşa că mersi nene blaga, fără tine pe raftu ăla, s-ar fi putut să dureze mai mult pân la replica izbăvitoare sau cine ştie...

plm se pare că blogu ăsta pare un blog de-njurături şi mulţumiri