090310

"DECEMBRIE

4 :

Sosit la Cairo, d-l Gunnar Jarring, mediator al O.N.U.-lui, îl anunţa printr-un mesaj pe d-l U Thant că-şi va continua misiunea de pace şi după 31 decembrie. Dar iată ce a constatat dr. Axel Strom, şeful departamentului de medicină socială din Oslo, studiind 227 de vieţuitori dintre cei 25.000 de supravieţuitori norvegieni ai lagărelor de concentrare întinse în timpul celui de al doilea război mondial: doi din cinci au divorţat sau sunt nefericiţi în căsătorie; două treimi au trebuit să renunţe la munca lor, căutându-şi activităţi mai comode; majoritatea au tulburări digestive, cardiace sau pulmonare; 180 suferă de o "deteriorare intelectuală". Până aici, toate sunt ştiute din atâtea filme şi cărţi numite pe scurt "Adevăratul sfârşit al războiului". Dar, căutând mai adânc, Strom a observat că dereglările nu vin din simpla - ce adjectiv odios! - reacţie nervoasă la suferinţa îndurată, ci din micşorarea pură şi simplă (iar?) a creierului. Bătuţi, terorizaţi, trăind cu spaima în suflet, prost hrăniţi - creierul li s-a făcut tot mai mic şi de aici... Dar un creier micşorat, nu mai revine la dimensiunea normală o unghie roasă, un fir de păr tăiat, da, îşi mai revin - creierul nu. Suferinţele din lagăr au strâns creierul, l-au subdezvoltat, l-au redus, i-au îndurerat lumina, aşa cum faci mai mică flacăra unei lămpi. N-am auzit ceva mai tainic şi mai precis despre lagărele din timpul războiului. Închid ochii, văd un creier normal, cu cele 14 miliarde de celule nervoase, văd departe conexiunile lor, văd şi mai departe uriaşa conexiune a suferinţelor lumii şi mă întreb: suferinţele în timp de pace au alte efecte?"

radu cosaşu - un august pe un bloc de gheaţă