130310

poate că în ultima vreme m+am preocupat destul de mult cu plictiseala cu neplictisitu, mai ales...

funcţionez pe bază de chef, asta-mi e din ce în ce mai clar

sunt zile mai bune şi zile mai proste, mai pline sau mai goale, când nu ai timp să porţi o scurtă conversaţie măcar cu tine şi altele când nu ai cu cine altcineva

cheful ăsta nu e ceva care există prin sine însuşi, nici autosuficient - este un cuvânt pe care vroiam să-l folosesc da nu-mi vine acum
treaba e că acest combustibil numit chef vine sau nu în funcţie de nişte factori de nişte circumstanţe care uneori, adesea sau întotdeauna - aş spune, sunt indeterminabili indeterminabile
şi o fază de miercuri dimineaţa care mă surprinde şi pe mine, cu întârziere da în sfârşit. mă trezesc de dimineaţă, beau un ceai cu diriga/mirona în dancin shiva, apoi mă duc pe 10 la scoala ca aveam sport şi pornisem de-acasă cu chef de sport şi mai aveam şi ceva chestii de vorbit cu profa. ajung la facultă, poposesc în bar, trece şi profa pe-acolo, chefu cred că a rămas la etaju unu sau pula mea ştie pe unde, şi în concluzie, n-am mai mers la oră şi am fost informat că profa s-a supărat pe mine
pe la vreo... undeva între 12 şi 2pm, în punctu g îmi vine subit chefu de tenis. ba nu, chefu mi-a venit coborând artei mai devreme.

am folosit iar în sfârşit - asta-mi aduce aminte de bunicu-mio - mă gândeam să trec de paşti pe-acolo

+ addenda

Andrei Vornicu: exact asta vorbeam si eu cu maica-mea ieri


Andrei Vornicu: despre chef si stari

Andrei Vornicu: functionam la fel

valentin covaciu: ar trebui atunci sa deschid un fel de lant de benzinarii pentru restu ce mai functioneaza pe combustibilu asta

valentin covaciu: doar ca inainte ar trebui sa vb cu patriciu sa bagi niste bani in ceva cercetari si foraje

valentin covaciu: poate gaseste vreun zacamant

valentin covaciu: de chef

valentin covaciu: fosilizat

Andrei Vornicu:

Andrei Vornicu: combustia asta poate da rezultate spectaculoase

Andrei Vornicu: dar ma enerveaza ca starea in sine, mai exact aparitia si persistenta ei nu pot fi controlate

Andrei Vornicu: de regula apar chiar dupa ce ma trezesc, in cursul primei ore

Andrei Vornicu: parca in acea prima ora se configureaza cumva intreaga zi

Andrei Vornicu: in stare latenta

Andrei Vornicu: insa nu ma pot organiza si nu pot face anumite lucruri prioritare

Andrei Vornicu: e destul de frustrant

Andrei Vornicu: pana sa ajung la faculta sau cel putin in cladire

Andrei Vornicu: imi trec 20 alte variante in cap

valentin covaciu: si eu de multe ori ma trezesc debordand de chef

Andrei Vornicu: si cel mai probabil o iau la plimbare pe nus ce bulevard fara sa stiu de ce

Andrei Vornicu: si cheful poate sa ma paraseasca la fel de subit

valentin covaciu: da de obicei se futilizeaza dupa ce intru in contact cu maicamea

valentin covaciu: sau dac rezista cand intru in faculta, teatru, si vad cateva fete

valentin covaciu: fetze

Andrei Vornicu: ca si cand as da adevarate razboaie doar sa ma pun sa transcriu vreo 2 pagini sau sa citesc ceva

Andrei Vornicu: si ce ma enerveaza e ca nici nu suport sa nu fac nimic si e cu atat mai frustrant cand nu am chef de absolut nimic si nu imi face placere absolut nimic din ceea ce in mod normal mi-ar fi procurat o satisfactie cel putin momentana sau chiar o bucurie

valentin covaciu: cacatu asta lam simtit la carmina burana

valentin covaciu: no salut

valentin covaciu: ma duc sa mananc

valentin covaciu: pot sa bag discutia asta pe blog?

Andrei Vornicu: da

Andrei Vornicu is typing a message.

Andrei Vornicu: unde s-a tinut carmina?

valentin covaciu: la filarmonica